Tipărituri vechi

românești sau despre români

Solidarități românești înainte de 1848

(în lucru)

  • 1418Mihail, domnul Țării Românești, înnoiește locuitorilor din Cisnădie („anume românii și alții”) dreptul de a-și paște oile în munții din țara sa.
  • 1582Cronica lui Maciej Stryjkowski – moldovenii și muntenii cântă „mereu, la toate adunările lor” despre faptele de vitejie ale lui Ștefan cel Mare. Cronicarul mai spune că a văzut portretul voievodului moldovean la curtea domnească din București.
  • 1599Câțiva boieri munteni nemulțumiți de Mihai Viteazul cer de la moldoveni pe Simion Movilă ca domnitor, „căce că săntemu toți de o lege și de o limbă”.
  • 1599Cronica lui Mathias Miles despre ce a urmat în Ardeal după victoria lui Mihai Viteazul de la Șelimbăr: „valahii din țara noastră s-au adunat și au atacat în taină și public moșiile și curțile nobililor și au ucis mulți dintre stăpânii lor […] din închipuirea visătoare că, având de acum înainte un principe din sângele lor, trebuiau și ei, mojicii, valahii, să-i stăpânească pe nobili.”
  • 1629Patriarhul Constantinopolului Chiril Lukaris îl avertizează pe principele Ardealului Gabriel Bethlen de „legătura de sânge și de simțiri care trăiește, deși în mod tainic, dar cu atât mai puternic, între românii din țara Transilvaniei și între locuitorii țării Munteniei și Moldovei.”
  • 1643Cuvântarea lui Vasile Lupu din Cazania lui Varlaam „cătră toată semențiia romenească/românească pretutinderea ce să află pravoslavnici într-aciasta liânmbă”.
  • 1645Răspunsul mitropolitului Varlaam al Moldovei împotriva Catehismului calvinesc, în care se adresează credincioșilor „pravoslavnici și adevărați fii sfintei a noastre besearici apostolești, iubiți creștini și cu noi de un neam rumâni, pretutindirea tuturor ce să află în părțile Ardealului.”
  • 1648Noul Testament de la Alba Iulia: mitropolitul Ardealului Simion Ștefan amintește că „rumânii nu grăescu în toate țărăle într-un chip” și, de aceea, încearcă să scrie într-o limbă pe care s-o înțeleagă toți, „iară să nu vor înțelege toți nu-i de vina noastră, ce-i de vina celuia ce-au răsfirat rumânii priîntr-alte țări, de ș-au mestecat cuvintele cu alte limbi de nu grăescu toți într-un chip.”
  • 1679Dumnezeiasca liturghie (Iași): cuvântarea domnitorului Moldovei Gheorghe Duca către „toată semințiia rumâniască/semențiia româniască, tutinderia ce să află-ntr-această limbă pravoslavnici.”
  • 1680Sfânta și dumnezeiasca liturghie (București): mitropolitul Ungrovlahiei deplânge decăderea „rodului rumânesc”, care odinioară se număra printre neamurile puternice, dar ajunsese lipsit de învățătură. Între „rumâni” îi cuprinde și pe moldoveni, pentru că „tot dintr-o fântănă cură”.
  • sec. XVIII –
  • 1717
  • 1718-1719 –
  • 1746 –
  • 1753 –
  • 1760 –
  • 1765 –
  • 1767 –
  • 1784 –
  • 1797 –
  • 1800 –
  • 1807 –
  • 1808 –
  • 1816 –
  • 1821 –
  • 1826 –
  • 1827 –
  • 1828-1829 –
  • 1829 –
  • 1832 –
  • 1836 –
  • 1838 –
  • 1839 –
  • 1841 –
  • 1842 –
  • 1843 –
  • 1843 –
  • 1846 –
  • 1846 –
  • 1847 –
  • 1847 –
  • 1847 –
%d blogeri au apreciat asta: