Legiuirea lui Caragea, București, 1818

”Legiuire a Prea Înălțatului și Prea Pravoslavnicului Domn, și Oblăduitoriu a toată Ungrovlahia Io Ioan Gheorghie Caragea V(oe)v(od). Cu toată cheltuiala dumnealor Constandin Caracaș, dohtor, și dumnealui Răducanul Clinceanul, Biv Vel Stolnic, și dumnealui Dumitrache Topliceanul, Biv Vel Sluger, tipărită în privilegiata Tipografie a dumnealor ot Cișmeaoa răposatului întru fericire Domn Mavrogheni din București.”

Stema lui Gheorghe Caragea, ”cu mila lui Dumnezeu, Domn a toată Țara Rumănească”

”Io Ioann Gheorghie Caragea, Voevoda i Gospodar Zembvlahscoe

Domneasca și părinteasca noastră dragoste și voire de bine judecând ca o leage Sfântă obștescul folos al supușilor noștrii, și pururea îngrijind mainainte de bună petreacerea lor a fi statornică și neclintită, am bine voit în ceale după urmă a potoli de asupra dreptății războiul cel mult turburătoriu.

Țara Rumânească având din vechime canoane pentru ceale înparte dreptăți ale lăcuitorilor săi, ale sale nescrise și ne deslușite obiceaiuri, și ale condicii sale puține, și nu desăvârșit Pravile înscris, care și nefiind dăstoinice nu putea cumpăni, nici drept a îndrepta dreptatea fiește căruia. De aceia și era silită a năzui la Pravile Înpărătești ale Romanilor, și a să sluji cu toate aceste Pravili, fără de osebire, așa dar uluindu-se întrei întocmiri de Pravili, adecă a obiceiurilor, a condicii și a Romanilor, urma a nu avea nici o Pravilă căci obiceaiurile prefăcându-se în multe chipuri, adease să înpotrivea Pravililor Romaicești, și acestea iarăși unele fiind pricinuitoare de doao tâlcuri […]”

Sursa imaginilor: http://www.dacoromanica.ro/

Biblia de la Blaj (1795)

„Bibliia adecă Dumnezeiasca Scriptură a legii vechi și a ceii noao, toate care s-au tălmăcit de pre limba Elinească pre înțălesul limbii Românești. Acum întâiu s-au tipărit româneaște supt stăpânirea Preaînălțatului Înpărat a Romanilor Franțesc al Doilea, Craiului Apostolicesc Mare Prințip al Ardealului și cealea lalte, cu Blagosloveniia Măriii sale Prealuminatului Preasfințitului Domnului Domn Ioann Bob, Vlădicul Făgărașului. În Blsj, la Mitropolie. Anul de la Nașterea lui Hristos 1795.

Cătră cetitoriu

Scriptura Sfântă, carea cu cuvânt elinesc și Biblia să zice, de pre limba elinească din izvodul celor șeapte zeci de dascali, româneaște tălmăcită, la anul 1688 în București s-au fost tipărit, dar cu foarte întunecată și încurcată așezare și întocmire a graiului românesc, și mult osibit de vorba cea de acum obicinuită și mai ales de graiul și de stilul cel din cărțile besericești, care în toate besearicile românești să cetesc, și pentru aceaia pretutindenea tuturor și de toți iaste cunoscut și înțeles; cât acea tălmăcire aceii Biblii mai pre multe locuri neplăcută urechilor auzitorilor iaste și foarte cu anevoe de înțeles, ba pre altele locuri tocma fără de înțeles iaste, care lucru cu mare pagubă sufletească era neamului și Bisericii Românilor. Afară de aciasta aceale vechii Biblii atâta s-au împuținat, cât foarte rar, să nu zic bun credincios creștin, ci preot iaste la carele să află, și nici cu foarte mare preț făr de mare trapăd și osteneală nu să află, ca să-și poată neștine cumpăra. Aciastă pricină au fost îndemnat și prea luminatul și preasfințitul Domn Petru Pavel Aaron, Arhiereul Făgărașului și Vlădica a tot Ardealul, și a părților Țării Ungurești, cât toată S(fânta) Scriptură pre limba românească însuși o au tălmăcit, ci încă mai lipsindu-i mâna și îndreptarea cea mai de pre urmă, Tatăl Ceresc bine au voit a-l chiema la vecinica odihnă; și așea acea tălmăcire numai pre niște hârtii scrisă nesăvârșită și nedată la lumină au rămas; dintre care hârtii după aceaia, pentru multele mutări din loc în loc, unele s-au pierdut. Deci, ca stilul și așezarea graiului întru aceaiași Biblie să nu fie osibit, puindu-se unele dintru acea tălmăcire, altele dintru a altuia, s-au socotit, ca toată Bibliia de unul cu aseamenea stil și așezare a graiului să se tălmăcească. Deci având eu îndeletnicire, m-am îndemnat să mă apuc de atâta lucru și să îndreptez graiul Bibliei ceii mai dinainte româneaște tipărită […]

Samuil Clain, din Mănăstirea Sfintei Troiță de la Blaj”

Sursa: Biblioteca Națională a României

Samuil Micu-Klein, Carte de rugăciuni, Viena, 1779

Psalmul 50

Sursa imaginilor: http://www.dacoromanica.ro/