Tipărituri vechi

românești sau despre români

Archive for the tag “Slavonă”

Mihai Viteazul îl despăgubește pe Antonie Grama, pe care-l prădase pe nedrept (Gura Teleajenului, 26 sept. 1600)

mihai-viteazul-gura-teleajenului„† Din mila lui Dumnezeu, Io Mihail voievod și domn a toată Țara Românească și al Ardealului și al Țării Moldovei. Dă domnia mea această poruncă a domniei mele jupanului Antonie Grama și cu fiii săi, câți Dumnezeu îi va lăsa, ca să-i fie satele anume Floceștii de pe Săbar și Budenii de pe Câlniște și Hăreștii și Scroviștea și Curta din județul Vlașca, toate, cu toate hotarele și de peste tot locul din hotar până în hotar.

Pentru că aceste sate și ocine mai sus-scrise le-am cumpărat domnia mea de la megiașii care au avut dedină de la moșii lor, însă cu aspri drepți gata din vistieria domniei mele și fără nici o silă, ci s-au vândut ei de a lor bunăvoie.

Iar apoi, domnia mea, când am intrat și am luat domnia mea Țara Ardealului, domnia mea m-am mâniat pe Antonie Grama cu multă urgie, pentru o pâră ce au pârât guri, limbi mincinoase către domnia mea și am închis domnia mea pe Antonie în turnul cetății Brașovului și am prădat domnia mea, de i-am luat toată marfa lui, hainele și ferecăturile și aspri gata și tot ce a avut, de l-am adus în sărăcie.

Iar apoi, am înțeles domnia mea și am aflat că l-am prădat fără dreptate și cu nimic vinovat și a fost om drept. Și m-am temut domnia mea pentru blestemul lui și al fiilor lui, pentru multa sărăcie ce i-am făcut domnia mea. Și am căutat domnia mea să întorc paguba și prădarea lui.

Însă marfa lui și ferecăturile ce am luat domnia mea de la el nu am avut de unde să le întorc, pentru că fuseseră împărțite și risipite și nimic nu s-a găsit din averile lui.

Iar apoi, când am fost domnia mea cu oștile la Gura Teleajănului să fac luptă cu leșii și moldovenii și tătari cu turci, domnia mea am dat și am miluit pe Antonie Grama cu aceste mai sus-scrise sate, ca să plătesc domnia mea paguba lui, ca să nu am domnia mea blestem, nici fiul domniei mele, Io Necolai voievod , ci am dat domnia mea cu toată voia inimii domniei mele aceste mai sus scrise sate, ca să-i fie ohabă și dedină lui și fiilor și nepoților și strănepoților săi.

Deci am făcut domnia mea această carte să fie la mâna lui. Iar dacă va da milostivul Dumnezeu să calc pe vrăjmașii noștri sub picioarele domniei mele, domnia mea îi voi face și hrisovul domniei mele pe aceste sate mai sus-zise, ca să nu aibă clintire de nimeni în urma domniei mele, ci să aibă pace de către toți. Și altfel să nu fie, după porunca domniei mele.

Și ispravnic însăși spusa domniei mele.
Și eu, Drăghici logofătul, am scris la Gura Teleajănului luna septembrie 26 zile, în anul 7108.
† Io Mihail voievod, din mila lui Dumnezeu, domn.”

Sursa traducerii: Documenta Romaniae Historica, seria B. Țara Românească, vol. XI (1593-1600), București, 1975 (pe Dacoromanica. Biblioteca Digitală a Bucureștilor)
Sursa imaginii: Arhiva Medievală a României

Sigismund, regele Ungariei, acordă libertatea credinței locuitorilor din Țara Românească (1419)

Documentul original în slavonă

Documentul original în slavonă

Traducerea românească din sec. XVIII (textul mai jos)

Traducerea românească din sec. XVIII (textul mai jos)

„Eu Înpăratul Râmului am zis cu limba mea să dea această carte:

Eu carele sânt Jicmond, din mila lui Dumnezeu înpărat al Râmului, și crai unguresc, și Dalmației, și cehilor, și neamților, și altor țări, și multor domnii Domnu. Dintru a mea bună voință și vreare, aceasta am făcut și am dat, tuturor lăcuitorilor din pământul Ungrovlahiei, care iaste Basarabiia, pentru a lor rugăciune, rugându-ni-să printr-a lor credincios popa Agathon, cum că mănăstirile lor, și toate besearicile și călugări, și preoți, și toți oameni carii viețuiesc într-acel pământ, să-și ție legea lor, și să petreacă în credința lor, iar noao cu dreptate să ne slujească. Aceasta le-am dat cu a mea credință, și cu toți care de mine țin și cred în sfânta noastră Coroană, și cei cari după noi va fi, precum nici eu însumi, nici nimenea dintr-ai noștri, să nu fie volnici a le sta înpotrivă, pentru credința lor, și pentru legea lor, ci să fie volnici a petrece întru ceia ce sânt și întru ceia ce până acum au petrecut, întru aceiași și până în veac să petreacă.

Și s-au dat această carte, în Oradiia Mare, Sept. 29, din nașterea lui Hristos ani 1420 [calculat greșit de grămătic], iar de când sânt crai unguresc ani 32, și de când sânt înpărat Râmului ani 10.”

Sursa foto: Arhiva Medievală a României

Cuvinte de laudă dedicate mitropolitului Kievului Petru Movilă (Lvov, 1639)

Apostol, Lvov, 1639

Apostol, Lvov, 1639

Stema Movileștilor

Stema Movileștilor

Fragment din prefața dedicată de tipograful MIhail Slioski lui Petru Movilă

Fragment din prefața dedicată de tipograful Mihail Slioski lui Petru Movilă

Apostol, p. 19„Ai în urma ta nenumărați bărbați din sângele Movileștilor, eroi ca cei ieșiți din calul troian, bărbați cu frica lui Dumnezeu, învățați în virtuțile vitejești ale zeului Marte, strălucind ca soarele în credința creștină pravoslavnică. Dintre acești viteji, niciunul nu se poate asemăna cu preaputernicul tău parinte de sfântă amintire, Simion Movilă, mare voievod și domn al Țării Moldovei și împreună cu el, cel egal în virtuți mari și în evlavie, preastrălucitul și puternicul domn, unchiul tău, cel ce odihnește întru Domnul, Ieremia Movilă, domn și voievod al aceleiași țări, față de care tace orice răutate și invidie. Tu însuți ai făcut să strălucească în regatul și coroana Poloniei această casă preastrălucită, care cu cetățenii ei de frunte este înrudită, împărtășești cu ele stemele neamului. Într-un cuvânt ești și fiu și frate și unchi al unor cnezi preaslăviți și al unor prea puternici senatori ai Coroanei Poloniei și ai Marelui Ducat al Lituaniei, unul deasupra tuturor. Dar aceasta nu este totul… pentru că nu este o podoabă mai mică a strălucirii neamului tău, faptul că ai adus așa mari slujbe și merite acestei Republici, încă de când erai în cinul mireniei, cu credință vitează și inimă eroică. În toate prilejurile și în toate luptele ai arătat că nu ai pierdut meritele moștenite. Aceasta o mărturisește înaltul, preastrălucitul, neînvinsul monarh, stăpânul cel mai înalt al acestei țări, Vladislav al IV-lea, Regele Poloniei, domnul nostru care domnește astăzi cu fericire, cu prilejul expediției împotriva dușmanului acestei țări, turcul.”

Sursa traducerii: P. P. Panaitescu, Contribuții la istoria culturii românești, București, 1971 (pe Dacoromanica/ Biblioteca Digitală a Bucureștilor).
Sursa foto: Old Printed Books. Digital repository of European rarities

Post Navigation