Tipărituri vechi

românești sau despre români

Archive for the tag “secolul XVIII”

Nicolae Mavrocordat, Cuvânt contra nicotinei, Iași, 1786

„Cuvânt contra nicotianei de în veci pomenitul și fericitul între morți, prea înțeleptul voivod Nicolae Mavrocordat. Acum pentru prima dată editat în Iașii Moldovii în zilele prea înălțatului și prea iubitorului de cultură voevod Alexandru Ion Mavrocordat, în tipografia fondată de preotul chir Mihail Ro. și chir George Hagi Dinu din Tricala, 1786, August 25.

Inițialele și stema tipografului Mihail Strilbițchi

[…] În adevăr, se produce pe câmpii o buruiană cu foaia lată, care n-a avut vreo denumire de la cei vechi, azi e denumită nicotiana de cei ce o întrebuințează, ea e culeasă foaie cu foaie de oameni, e uscată la căldura soarelui, și după ce umezeala ei a fost disolvată de căldură, devine uscată, și în starea aceasta e răspândită sub forma de legături vânzându-se cu mulți bani, iar după ce se sfarmă de cumpărători se depune într-un mic vas de pământ, de formă încovoiată și care e găurit în două părți, într-o parte se pune materia destinată a fi arsă, iar în partea cealaltă se adaptează un tub lung, fabricat din lemn; pe acesta ținându-l între buze trag prin el fumul buruienei ce arde. Și unii înghit fumul și îl bagă în stomac, transformând pântecele lor în cuptor, iar alții îl dau afară prin nas, iar cei, ca să zicem așa, ce sunt mai cu măsură în vițiu, îl țin puțin în gură și îl dau afară. Dar cine ar putea descrie cât de vătămătoare este pentru oameni această buruiană desgustătoare? […]

Trebuie să acordăm iertare celorlalți cari le procură o oarecare plăcere, însă cei ce întrebuințează nicotiana, cea producătoare de iritație, câtă ocară și dojană nu merită, cari doresc prin un singur obiect să producă plăcere la două simțuri deodată: mirosului și gustului vătămând pe amândouă; gustul prin amărăciune și mirosul prin puturoșenie? Pe lângă aceasta aduc mare vătămare și ochilor prin fumăreală, oprindu-li-se vederea până aproape de picioare, ei se orbesc de bună voie și cu adevărat se scufundă în bezna iadului unde sălășluesc păcătoșii, căci credința e că acesta este întuneric și întunericul învăluește și înconjoară ochii. În adevăr, spune-mi ce altceva este fumul? E întuneric aevea […]

Și a-i vedea pe ei să se scoale desdedimineață și în felul celor cuprinși de o furie teribilă să se învârtească ici colea și întocmai ca câinii de vânătoare să cotrobăiască cu nasul nicotiana spre a se îndopa cu ea și a-și umple măruntaele cu funingine. Dacă cineva le-ar adresa salutul de bună dimineața înainte ca ei să fi gustat nicotiana i-ai vedea atunci urlând ca lupii și aruncând cât de multe insulte celui ce i-a salutat […]

Așadar, deoarece din multe puncte de vedere cuvântul a dovedit în mod strălucit, că nicotiana este extrem de rușinoasă, atât ca nume, cât și ca efecte, că e vătămătoare sufletului și corpului, că e icoana veșnicului iad, tiran neîndurător al celor ce o întrebuințează și pe aceștia că sunt mai sălbatici decât fiarele, mai pofticioși decât femeile gravide și în fine mai nelegiuiți decât tâlharii și pungașii, oricare om cuminte să se abție de la o astfel de buruiană otravă și pe cât poate să abată pe toți de la întrebuințarea ei.”

Sursa foto: Biblioteca Digitală a Bucureștilor (Dacoromanica)
Sursa traducerii: Petre Mihăescu, Tutunul în trecutul Țării Românești și al lumii întregi, București, 1931 (pe Dacoromanica)

Anunțuri

Alexandre d’Hauterive, Moldova în 1785

Publicat la Paris în 1877

„Am deosebit până în prezent până la șapte soiuri de oameni în Moldova:
1. Boierii, care merg cu trăsura, în jilț, cu căruța și care par mândri față de popor, prevenitori cu oamenii de la Curte, afabili cu străinii și politicoși între ei.
2. Oamenii de la Curte, care merg călare; sunt boierii de treapta a doua. Primii merg cu trăsura de la dânșii până la Curte, iar la palat, ca și în casele lor cofrează, scriu, judecă, se îmbogățesc și se plictisesc. Ceilalți expun ostentativ, încălecați pe cai înzorzonați cu valtrapuri roșii sau galbene, argintate sau aurite, obrăznicia și înfumurarea stării lor, adăugate celor ale națiunii lor. Ar pune să fie bătuți cu bețe săracii de pe uliți, dacă nu s-ar scula în picioare când ar trece ei. Merg unii la alții să-și bea cafeaua, să-ți fumeze lulele și să pălăvrăgească asupra greutăților numirilor și destituirilor din importantele dregătorii de vistier, cămăraș, cupar, spătar, armaș, adică de fecior, mărunt funcționar, paharnic, purtător de spadă și ușier.
3. Negustorii greci, cu o înfățișare delicată, cu tonul dulceag, cu un aer șmecher, trăsături care exprimă foarte bine întocmai calitățile morale ale acestei oneste specii de corsari, ce profită de prostia semenilor lor și de nevoile străinilor, spre a-i jupui în felul cel mai politicos din lume.
4. Negustorii moldoveni, care vând cuie, scânduri, hârdaie, brânză, icre, cu un aer și maniere corespunzătoare mărfurilor ce le desfac.
5. Nemții, foarte buni lucrători, care s-ar îmbogăți cu toții, dacă n-ar fi de o prostie fără seamă, bețivi, obraznici, prea scumpi la vânzare și urâți de toată lumea.
6. Evreii, care sunt recunoscuți de departe după figura lor cea mai extraordinară, ce nu poate fi văzută în nicio altă țară din lume, cu capul în formă pătrată și creștet ascuțit la bărbie, acoperit de o cușmă de blană neagră din care atârnă în față două cozi de păr în toată lungimea lor, în timp ce la spate, capul le este ras și cărora o mică barbă la capătul bărbiei le dă aerul unor capre de Angora. În rest, datorează nemților de a nu fi cei mai mari hoțomani din țară și de a obține preferința pentru lucrările de // tâmplărie, costumele de haine, ceasornice, etc., pe care le fac de altfel mult mai puțin bine.
7. În sfârșit, poporul, umplând ulițele, care se aruncă cu fața în noroi de îndată ce vede de departe o blană sau un harnașament de cai, care-și îndepărtează pe ai săi, căruța și boii săi și pe care-i aruncă în șanț, dacă nu poate altfel.”

Sursa traducerii: Călători străini despre țările române, vol. X, partea I, București, 2000 (pe www.digibuc.ro)
Sursa foto: Biblioteca Digitală Națională

 

Rugăciuni pentru dobitoacele bolnave, Râmnic, 1744

rugaciuni-pentru-dobitoacele-bolnave-1„Oamenii ai cărora vor fi dobitoacele bolnave, întâiu să se ispoveduiască curat dintru toată inima sa și să dea milostenie după a sa putință. Și săvârșind dumnezeiasca liturghie și osfeștaniia, dinpreună cu preotul, și mergând la dobitoacele cele bolnave, preotul luându-și epatrahirul, zice: Binecuvântează-ne, Doamne […]

Și adunând toate dobitoacele cele bolnave înaintea sa, căutând spre Răsărit, zicem: Domnului să ne rugăm, iar noi, Doamne, miluiaște-ne. Și îndată începe rugăciunea aceasta:

rugaciuni-pentru-dobitoacele-bolnave-2Doamne Dumnezeul nostru, Dumnezeule cel mare și puternic, care stăpânești viiața și moartea, și mântuiești pre oameni și pre dobitoace, și auzi de grabă pre cei ce să roagă Ție cu credință, și cu milostivire dăruești cererea lor, noi, nevrednicii, robii tăi căzând cu credință cu smerenie și cu inimă zdrobită ne rugăm și ne cucerim ție, caută cu milă spre dobitoacele acestea care cu grea boală și cumplită durere sânt cuprinse, cu puterea blagosloveniei tale degrabă le vindecă, și stingând văpaia care din lăuntru le arde pre dânsele și alinând boala, stricarea văzduhului care le piiarde pre dânsele, întru bună prefacere să o întorci. Și orice lucrare iaste pentru dânsele sau într-însele de vicleni draci, cu vrăji, cu descântece, sau cu alt feliu de vicleană meșteșugire a vrăjitorilor și toată // răotatea care cu drăcească asupreală să aduce preste dânsele, de grabă o gonește […]

rugaciuni-pentru-dobitoacele-bolnave-3Apoi îndată cetește molitva aceasta de blestem

Blestemu-vă pre voi întru totu viclenilor și mai marilor stăpânitori ai răotăților blestemaților și urâților draci, carii dintru voi iaste, și câți sânteți, carii cu descântece și cu farmece și cu fapte rele sânteți trimiși aicea, de la vicleanul om, care pre sineși s-au închinat voao, și v-au trimis de turburați cu răul

rugaciuni-pentru-dobitoacele-bolnave-4vihor casa sau locul acesta, și cu rele și înfricoșate năluciri scârbiți și faceți rău celor ce lăcuesc într-însul, blestemu-vă și tare vă poruncesc cu numele cel întru tot puternic al unuia și a tot stăpânitoriului Dumnezeu, cel întru Sfânta Troiță, al Tatălui și Fiiului și al Duhului Sfânt, și cu puterea cinstitei și de viiață făcătoarei Cruci, și a tot mântuitoarelor patimi și cu moartea cea făcătoare de viiață a Domnului nostru Iisus Hristos, prin care toată întunecata și cumplita voastră stăpânire, asupra oamenilor și asupra a toată dumnezeiasca zidire, a voastră mucenie iaste surpată și defăimată. Ca de acuma cu toate vrăjile și descântecele și farmecele voastre, de grabă să fugiți din locul sau casa // aceasta. Și de acum înainte, nicidecum niciodinioară să vă mai întoarceți. Deci nimica să nu zăboviți, o, blestemaților, carii din ceriuri sânteți lepădați, ci vă întoarceți înapoi și de grabă cu toate răotățile voastre de aicea departe să fugiți […]

rugaciuni-pentru-dobitoacele-bolnave-5Aceste sfinte rugăciuni tălmăcitu-s-au de cuviosul dascal kir Leontii, ieromonahul Tismanii, de pe limba slovenească pre limba rumânească, în sfânta episcopie a Râbnicului. 7253 Septemvrie 4, fiind episcop iubitoriul de Dumnezeu kir Climent.”

Sursa: Dacoromanica. Biblioteca Digitală a Bucureștilor

Post Navigation