Amfilohie Hotiniul, Gramatica fizicii (sfârșitul sec. XVIII)

Fotocopii după originalul păstrat la Biblioteca Academiei Române din București, ms.rom. 1627, f. 151r (din partea a III-a)

„Cap 3. Pentru Meteografie de obște, adică pentru gheți, neguri, noori, ploi, roaî, omăt, grindină, ghiață, fulgeri, tuneti, focuri draghi(?), zburători și altile asemine arătări

Î. Oi ave o mare plăcere auzindu-te a vorbi asupra unui lucru nou plăcut și curioz, deci te rog ca să-mi tâlcuești acee, care de Dumnata să chiamă Învățătura de Meteografie, care să fie închipuire cuvântului meteora.

R. Îi cuvânt grecesc Meteoron, // că va să zică înălțare în sus, ori dasupra noastră, în aer, cum sânt noorii, fulgerile, și altele […]

f. 154r

Î. Toți știu că ploae să face din nori. Dar în ce feli să face mai cu apropiere această închipuire?

R. Când sânt multi adunări de nori înpinse încoace și încolo, de la purtare vânturilor, vin a să mesteca și a să întrupa într-un loc. Și așa îndesându-se cu alții vin a să dezlega întru a lor ce dintăi supstare de apă, și răceala aerii esti // o putincioasă mijlocire pentru ca să prindă noorii și să-i îndesască în apă. Apa într-acel fel făcută de la noori, fiind mai gre de cât aera, trebue de nevoe să cadă pintre aer, în chipul carele noi îi dăm nume de ploae […]

f. 155v

Î. Dară grindina, nu să face e iarășile într-un feli ca și omătul?

R. Când noorul să disface în ploae și esti râdicat mult în sus, în // aeră, ori că toată părțile aerii sânt foarti răci, picăturile de apă înghiață în vreme când cade, și să fac în suptstare de ghiață albă și vârtoasă de chip și mărime osebite și atocmite la părticelile de apă, după gradile de căldură și de frig a vântului și altele, și această suptstare viind pănă la noi, esti acee care noi numim grindină, au piatră.”

Articol postat prin bunăvoința Institutului de Filologie Română „A. Philippide” din Iași.

Cum și când poate bărbatul să-și bată muiarea și în ce chip (din Pravila lui Vasile Lupu, 1646)

„Carte romănească de învățâtură de la pravilele înpărâtești și de la alte giudeațe…” (Iași, 1646)

„Cum și când poate bărbatul să-și bată muiarea și în ce chip. Glava 23

1. Poate să îndirepteadze și să cearte bărbatul pre muiare-ș, pre lucru adevărat și pre direptate, iară nu cu înșelăciune și fără de cale și încă să o bată și când va fi cu vină, după deală ce va fi făcut, și atunce cu măsură, să nu o prea treacă, cu blândeațe, iară nu cu vrăjmășie, fără vină și fără ispravă.

2. Doaă lucruri oarecari sprijinesc pre bărbat să nu să cearte, cându-ș va bate muiarea: când o va fi bătut pre vina ei; a dooa, când o va bate puținel. Pentru că de o va bate fără vină sau când o va bate cu vrăjmășie, să va certa și mai vârtos când

va fi vina micșoară; iară de va fi vina mare, ce să dzice, de o va afla în vreun lucru de-a preacurviei, sau de o va găsi făcând vreun vicleșug spre moartea lui, atunce macar cu ce vrăjmășie o va bate, nu să va certa întru nemică de la giudeț.

3. Muiarea ce o bate bărbatul cu vrăjmășie și mult fără de măsură, poate să-ș ceară la giudeț să să desparță; iară să cade să fie despărțeala cu leage, să fie bătaia așea de mare și într-acesta chip, cât să stea lucrul în cumpănă, de va fi vie, de nu să va despărți de dânsî; pentru că de va fi bătaia micșoară, nu să vor despărți.

4. Cela ce va fi vrăjmaș și cumplit spre muiarea lui, bătându-o fără de vină, sau o va bate cu vrăjmășie pentru puțintea vină, să va certa într-aceasta chip: să piardză a treia parte den darurile ce-i va fi dăruit muiarea; iară de nu-i va fi dat daruri, să va certa să dea muerii sale a patra parte de câtu-i va fi dzeastrea. Aceasta iaste, când nu vor mai treace dzeastrele de trei sute de galbeni; iară de vor fi dzeastrele mai mult, atunce-i va da numai o sută de galbeni, și dzeastrele fie cât știe.

5. Muiarea poate să să desparță de bărbatul său

sângură, cu putearea ei, când o va bate des și fără vină; și daca să vor despărți, să cade să o hrănească bărbatul și să o îmbrace, cum să cade.

6. Fără de măsură și cum nu să cade și cu vrăjmășie să cheamă bătaia, când să face cu toiagul și mai vârtos când să va svărâma lemnul, sau să facă cu acesta rane să margă sânge, sau când o va lovi cu lemnul în obraz, sau în cap: atunce de pururea să va certa bărbatul pentru vrăjmășia lui.

7. Bărbatul poate să-ș bată muiarea cu măsură pentru vina ei, macar de are avea și zapis să nu o bată.

8. Nu să cheamă bărbatul vrăjmaș muerii sale, de o va bate numai o dată. Iară de o va bate de pururea și de mai multe ori, fără de vină, atunce să dzice că iaste cu vrăjmășie asupra ei.

9. De-ș va bate neștine muiarea cu pumnul, sau cu palma, nu să cheamă că iaste cu vrăjmășie asupra ei, de o are bate cât de mult și de des.

10. Bărbatul poate să-ș pue muiarea în hiară, sau să o închidză, cum are fi în temniță, numai pentru doaă vine: dece, una iaste cându o va afla făcând preacurvie, iară a dooa când o va găsi că-i face hicleșug să-l omoară; iară dirept alte vine nu va putea, nici să o închidză, nice să o bage în  here.”

Sursă imagini: www.dacoromanica.ro

Pentru ceia ce fac silă fecioarelor de le strică fecioriia (din Pravila lui Vasile Lupu, 1646)

„Carte romănească de învățâtură de la pravilele înpărâtești și de la alte giudeațe, cu dzisa și cu toată cheltuiala lui Vasile Voivodul și Domnul Țărâi Moldovei, di în multe scripturi tâlmăcită di în limba ilenească, pre limba româniască. În Tipariul Domnesc s-au tipărit în mănâstirea a Trei S(fe)ti(te)le în Iași, de la Hristos 1646.

Pentru ceia ce fac silă fecioarelor de le strică fecioriia, oare ce feal de certare vor avea. Glava 36.

1. Cela ce va face silă vreunii fecioare și-i va strica fecioriia, de va fi bogat, să-ș piiardză giumătate den toată avuțiia lui cât va avea; iară de va fi sărac, să-l bată și să-l gonească den locul lui.
2. Cela ce va face silă a muiare văduo, să va certa cu bani după desto(i)niciia acelui obraz.
3. Cela ce va face silă vreunii fecioare ce i-o vor fi dat părinții să o hrănească sau la moarte o vor fi lăsat pre mâna lui să o grijească și să o socotească di ce-i vor fi treabele, acesta-ș va piiarde tot ce va avea și să-l scoață să-l gonească și den locul lui.
4. Robul sau nămitul sau sluga de va face silă featei stăpânu-său, să-l ardză în foc de viu, iară de va fi fost cu voia fetei, să-i facă moarte și ei.

7. Oricine va face silă a fecioară micșoară, încă să nu fie de 12 a(n)i, să va certa mai rău de când are fi fost fată mare de vârstă.
8. Ceia ce fac silă celor mici și încă nu de vârstă fecioare, o samă de pravile pri cei bogați îi goniia și-i scotea den tot locul lor, iară pri cei mai mici îi trimitea la ocnă, pănă când era voia giudețului.
9. Un feal de pravile dzic să să cearte după voia giudețului, altele dzic să-i trimiță la ocnă, alte dzic să li să facă moarte.
10. Iară ceaste pravile împărătești ce sâmt mai noo, carele să țin în samă acmu în toată lumea, caută și cerceteadză, de ce de va fi fost acea silă a fecioarei foarte cu o nevoe mare ca aceaia, atunce să va omorî vinovatul, iară de va fi fost cu dezmierdăciune și cu zburdăciuni și

cu dări și cu giuruințe și fără nice de o nevoe, atunce să va certa vinovatul, după cum va fi voia giudețului.

13. Cela ce va fi om den clirosul besearicii și de va sili vreo muiare sau vreo fată, să-l nevoiască episcopul să îndzestreadze fata, iară de va fi mirean, să-l nevoiască giudețul acelui loc să o îndzestreadze.

15. Cuconii ce vor naște den muiarea ce i să va fi făcut silă, nu vor moșteni nemică dentru avearea mâne-sa.
16. Cela ce să va fi certat o dată sau de doo

ori după cum va fi voia giudețului, și el nu să va fi pocăit, ce iară va fi făcut silă și altiia, atunce să va certa cu moarte.

19. Cela ce va sili vreo fată și dup-acea cu voia ei o va lua de o va ținea în casă de-i va fi ca o curvă, nu să va certa nicecum de pravilele ceale împărătești, ce numai de la besearică.

22. Pentru ce va certa giudețul pre cineva, pentru ce va fi făcut silă vreunii mueri, trebue întăi să cerceteadze bine de va fi fost muiarea de cinste, pentru căce că de va fi fost de ocară și muiare rea curvă, nu să va certa nemică cela ce i-au făcut silă.
23. Cela ce va face silă vreunii feate, pentru să o ia să-i fie muiare, de va sârgui să să cunune cu dânsa, nu să va certa nemică.”

Sursă imagini: www.dacoromanica.ro