Mihail Cantemir Moldovanul, Iași, 1851

„Mihail Cantemir Moldovanul, de Contessa Dash. Traducere de Teodor Codrescu. Unul din redactorii Zimbrului. Partea I și a II. Iassi. Tipografiea Buciumului Romanu. 1851.

Domnilor Abonați ai Zimbrului

Romanul de față Mihail Cantemir Moldovanul creat fiind în limba franceză de Contesa Dash, am socotit că n-ași face rău de a vi-l da ca Suplement al Giurnalului nostru Zimbru, numai dintr-un singur rezon, că lipsind în născănda noastră literatură romănă vreun roman cuprinzătoriu de scene romănești, afară de Radul al VII-le de la Afumați, tradus tot din franțuzește, poate că ar da vreo impulsie oarecăruia scriitoriu romăn ca să trăteze și în limba noastră vreun roman, căci isvoare sănt prea îndestule încăt n-are de căt a se pleca spre a lua. S-au găsit mulți care mi-au zis că mai bine ași fi făcut să traduc altă ceva mai bine compus, se poate ca să aibă cuvănt, dară ideea aceia că trebue să cunoască și acei ce nu cetesc franțuzește, cum ăși dau osteneală streinii de a scrie căte ceva de noi, m-au făcut să trec peste orice considerație.

Contesa Dash ce au pitrecut cătva timp prin Moldova au avut ocazie de a strănge notiții spre compunerea acestei scrieri, și în prefața sa ce este îndestul de lungă, și pe care nu o am tradus din mai multe privinți, din care cea de căpitenie este că se abate mult de la adivăr, zice ceva despre urzirea acestui roman: Nu am pretențiea de a scrie o carte de moravuri, nici o carte de călătorie, ba nici o carte istorică, dară

totuși înse se va cuprinde căte ceva din toate aceste. Sugetul este luat din hronicele moldovene, o parte din personage sănt din imaginație, numele toate sănt aevea. M-am silit să întrunesc faptele cele mai briliante ale unei nații acăriea trecut au fost măreț. Am ales epoha ce mi-au plăcut mai mult, aceia pe care o cunoșteam mai bine, am descris caractere așa precum li-am înțăles după evenimente. O mărturisesc din curățănie că în fețile acestei scrieri este prea puțin color local din acel moment & &… Am păstrat tot ceia ce am putut, tot ceia ce am știut din datinele casnice ale strămoșilor vostri, și mai apoi ămi mărturisesc neștiința mea ca una ce nu cunosc limba romănă, și de am greșit, cer din curățăniea inimei ertăciune. Am avut doue scopuri compuind cartea aceasta: cel dintăiu, de a face cunoscut ceia ce nu era știut, și al doilea de a face cunoștința aceasta plăcută. Doresc ca să fi împlinit și pe unul și pe altul.

Mai departe Contesa Dash socoate de datorie a-și arăta deplina sa mulțămire Domnilor: G. Asachi, C. Negruzzi, M. Kogălniceanu, V. Alecsandri, a cărora scrieri i-au fost prea folositoare în compunerea acestei cărți, adăogănd pentru fiecare epiteturi îndestul de măgulitoare.

Teodor Codrescu”

Sursa: Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” din Iași

Cozmorama. Articol din Albina Românească (Iași, 4 Septembrie 1832)

„Eșii. No. 70. 4 Sept. 1832
Albina Românească
Gazetă administrativă și politică literară

Cozmorama

Dorința de a cunoaște politiile lumii și alte locuri vrednice de vedere, fără de a eși din a sa patrie, au născut o opticească măestrie ce s-au numit Cozmorama seau Panorama, adică privirea seau icoana lumii, în care, prin zugrăviri ghibace a lucrurilor, cu stecle optice de ochene mărite, să îmfățoșază obiecturile în chip chear asemănat cu adivărul. Spre îndămănarea unei asemene plăcute vederi, D. Ioan Mancini are cinste a înștiința pe respectuosul public cum că și în capitalia aceasta s-au dischis O Cozmoramă astiz, unde să pot vide cele mai însămnate Capitalii, obeliscuri, monumenturi (zidiri de pomenire), întâmplări foarte hurioaze din istorie și multe alte lucruri vrednice de vedere, și

de care s-au mirat lăcuitorii de S. Petersburg, de Moscva și a altor politii.

Cozmorama este deschisă în toate zilele, dimineață de la 9 păn la 12 Evropiene, și după prânz de la 4 păn la 8 ceasuri, și este așezată în casile cele noî a D. Bacalului Petru pe Ulița cea Mare.

Prețul întrării este câte doi sorocoveți. Copii plătesc numai giumătate.

La fiecare săptămână se vor vide alte noî lucruri.”

Sursa: www.dacoromanica.ro

Plutarh nou, Buda, 1819

Portretele lui Licurg, Romulus, Pithagoras, Coriolan și Milțiades.

„Plutarh nou sau pe scurt scrierea vieților celor mai vestiți bărbați și mueri a toate neamurilor, din ceale mai vechi vremi pănă în vremile noastre. În limba franțozească de Petru Blanhard dată afară. Iar acum întâiu pentru nația romănească pre romănie tălmăcită, și dată la lumină. Tomul I. Cu 26 chipuri. Cu toată cheltuiala D. Nicola Nicolau s-au tipărit. La Buda. În Crăiasca Tipog. a Universitatei Ungariei. 1819.

„Preasfințitului și de Dumnezeu alesului kirio, kirio, Gherasim, Episcopului a Sfintei Episcopii a Romanului închinat.”

Preasfințite și de Dumnezeu ales Episcop!

Această carte, numită Plutarh nou, ce cuprinde în sinul său pe scurt istoriia a multor bărbați cu duh mare, carii adânc avându întru inima sa înrădăcinată acea dreaptă, și întru soțietatea omenească tocma de lipsă maximă, cum că omul nu atăta șie, precum patriei este născut; cu toate puterile sale s-au nevoit a lucra spre folosul patriei; și noao pildă arătată ne lăsară, ca cu fierbinte dragoste, după măsura puterei noastre, să pășim a folosi patriei.

Această carte, zisei, carea întâiu s-au tipăritu în Paris la Anul Domnului 1803, și după aceaia de toate națioanele cele deșteptate fu socotită și pre osebitele ale lor limbi întoarsă, ca nu singură limba românească, carea e una din cele vechi ale Europei limbi, ca ceaia ce fu în gura preastrălucitului popor al romanilor celor vechi, a cărora strănepoți sânt românii, să fie lipsită de acest vistiiariu prețuitu, și eu, după pilda altor neamuri, m-am străduit a o

preface în limba românească, carea tinerețele le va hrăni, bătrănețele va desfăta, lucrurile cele norocite va înfrumuseța, și scumpe roduri va aduce.

Că, măcar că pământul din fire are bunătatea, și rodirea sa, totuși, lucrându-să, mai mult, și mai bun rod aduce. Așa și neamul românesc întru nemica nu este mai de jos cu talanturile cele firești, decât alte neamuri, care mai de multe veacuri se deprind,

și sânt luminate întru învățături, și întru științe. Însă, ca acele talanturi mari, care înpreună cu sângele au rămas de la romanii cei de demultu întru neamul românesc, să poată cele bine cuviințate roduri ale aduce, și a să înmulți, de multă cetanie de cărți spre acela sfârșit întocmite este de lipsă […]

Coprinderea
Tom întâiu.

Omer, vestitul poet al vechimei … 5
Licurg, legiuitoriul Spartei … 17
Romulus, întâiul Craiu al Romei … 26
Pithagora, un filosof de la Samo … 32
Solon, legiuitoriul Athinei … 37
Esop, un poet de Bazne vestit … 47
Anacreon, un vestit poet grecesc … 49
Leonidas, un viteaz al Spartei … 52
Pindar, un vestit poet grecesc … 54
Confuțius, un filosof al chinezilor … 55
Aristid, acel mai drept dintră greci … 59
Themistoclit, un vestit gheneraiu al Athinei … 65
Miltiadis, un gheneraiu al Athinei … 70
Caie Mar. Coriolan, un Patriț al Romei … 80
Euripid, un vestit poet de comedii jalnice … 89
Eșil, un vestit poet de comedii jalnice … 92
[…]”

Sursa: Biblioteca Digitală a Bucureștilor