Tipărituri vechi

românești sau despre români

Archive for the tag “Mihail Kogălniceanu”

Votarea propunerii lui M. Kogălniceanu pentru Unirea Principatelor de Divanul ad-hoc al Moldovei (7 oct. 1857)

Buletinul ședințelor Adunării ad-hoc a Moldovei, Nr. 3, Iași, 14 Octombrie 1858. Ședința din 7 Octombrie (1857)

Textul propunerii lui Kogălniceanu pentru Unirea Principatelor în manuscris aici

„…Votarea s-au făcut în chipul următor. Fiecare deputat pășind către biurou au rostit în glas mare votul său și l-au adeverit totodată și prin subscrierea numelui seu în act. Conform art. 23 din Regulamentul Adunării, secretarii, vice-prezidentul și prezidentul ș-au dat cei de pe urmă votul lor. Înalt Prea Sfinția Sa subscriind în capul actului pentru, au rostit următoarele cuvinte: unde-i turma, acolo-i și păstoriul. Mulți din deputați au însoțit voturile lor cu espresii de vie bucurie. D. Gheorghie Sturza au zis că mulțemește lui Dumnezeu, că i-au lungit zilele ca să vadă cea mai frumoasă zi a neamului românesc. Protoiereul Dimitrie Matcaș au dechiarat că alegătorii sei, tot clerul din Roman, l-au rugat cu lacrimile în ochi, ca să viteze pentru dorințele rostite în programul național: Unirea Principatelor, Prinț străin și celelalte. Unul dintre deputații setenilor D. Ioan Roată au zis: Noi nu știm a ura, dar Dumnezeu știe a se-ndura.

Rezultatul votărei au fost acesta, 81 pentru, și 2 contra [urmează numele celor care au votat]

Înalt Prea Sfințiea Sa Mitropolitul, în puterea Art. 79 din Regulamentul Adunărei, sculându-se în picioare au declarat că Adunarea au încuviințat. Această declarație s-au priimit cu unanime urări și nesfârșite aclamații de: Vivat Unirea!

Întâmpinarea lui Alecu Balș la propunerea lui Kogălniceanu, contra Unirii Principatelor (publicată în Suplimentul Buletinului Adunării ad-hoc)

„Sub iscălitul Mare Logofăt și cavaleriu Alecu Balș, unul din deputații ținutului Putnei, proprietariu de 80 mii fălci în Moldova, iubita sa patrie, declară, că în locul răpaosului atât de dorit, după o lungă agonie și calamități provenite din feliurite strămutări și prefaceri ce s-au urmat în țară, în care moșii și strămoșii săi și fiii fiilor lor s-au născut, nu poate dori a da în schimb Moldova cu privilegiile ei ce sânt mai avantajoase decât a învecinatului principat, pentru un viitoriu eventual și necunoscut, care privilegii sânt recunoscute de cătră pre puternicii sultani a curței suzerană, consfințite și prin Tractatul de Paris a anexelor articul 23, și nici poate a se uni cu încorporarea patriei sale în aceia a principatului Valahiei. Asemine fuzie nu ar produce, decât elemente de discordii, lupte, vrăjmășii și neprevăzute amerințătoare întervenții de-a purure vătămătoare. Către aceste apoi mai este de luat aminte că întrunirea unui Divan ad-hoc chiar, după textul art. 24 a acelor anexe, fiind compus de a esprima dorințele locuitorilor țării numai în privirea reorganizării Principatului; asemene și firmanul împărătesc pentru convocarea lui nu cuprinde vreo altă chestie decât numai însași aceia a reorganizărei țerei cu reviziea statutelor ei. Prin urmare și dorința sub-iscălitului se mărginește în păstrarea Moldovei, autonomiea sa cu toate privilegiile și imunitățile ei ab antico. Acesta este singurul mijloc pe care se razimă liniștea și fericirea poporului moldovan.

Această socotință a iscălitului, biuroul va binevoi a o clasifica și a o afișa spre a fi cunoscută adunării, și se-au primit în deliberație seau nu, să se așăze în acturile arhivei adunărei, iar Înalt Preasfințitul Mitropolit ca Prezident adunării este rugat a o împărtăși și Comisiei Europeane din București.”

Sursa foto: Biblioteca Județeană „Gheorghe Asachi” din Iași

Anunțuri

Anaforaua marilor boieri hotărâtoare pedepsilor pentru tâlhari, 1783

„Arhiva Românească. Subt redacția lui M. Kogălnicean. Tom II. Iașii. La Cantora Foaiei Sătești. 1845.”

„Arhiva Românească. Subt redacția lui M. Kogălnicean. Tom II. Iașii. La Cantora Foaiei Sătești. 1845.”

arhiva-romaneasca-1„… Al doele. Pe tâlharul ce va fi fur de cai, de boi și de alte furtușaguri mari, când se va prinde întâeași dată în faptă de furtușag, plătind toată paguba, să se pedepsească cu închisoarea temniții, certându-se cu bătae după vinovățiea lui, și trecându-se la condică fapta lui, prin chizășie să se sloboadă. Ear al doele rând de se va prinde, bătându-se pe toate ulițile orașului Iașii, să se trimeată la pedeapsa ocnii, ca să stea acolo cât se va socoti. Ear când și a treea oară se va prinde tot într-aceeași faptă de furtușag, și mai ales cunoscându-se a fi tâlhar rău și nepărăsit de aceste fapte, pe unul ca acesta să se pedepsească earăși cu moarte după hotărirea pravilei. Așijderea și cei ce vor fi gazde tâlharilor ucigași, sau furi,

arhiva-romaneasca-2asemine pedeapsă să ia ca și tâlharii, earăși după a pravilei hotărire. La locul ce se va face furtușag, pe vorniceii și fruntașii satelor de acolo de pin pregiur, să se apuce cu strinsoare ca numaidecât să afle pe furii acia, sau pe gazdele lor. Ear neaflându-i să fie datoare acele sate a plăti toată paguba care se va face, cum și ucidere unde se va face, earăși satele de pin pregiur să fie datoare a da seamă și a găsi pe ucigașii acia, sau pe gazdele lor, fiind lucru știut, că ori ce fel de tâlhar, până nu va avea gazdă, nu poate săvârși fapta sa. Deosebit după poronca Înălțimei Tale ce s-au dat pe la toate țânuturile la ispravnici, pentru cei ce îmblă pin țeară, ori cu ce trebuinți, atât străini, cât și pământeni, să-și ia răvaș de la stăpânul satului, sau de la preot și vornicel; de isnoavă să se dea tare poroncă, ca să se păzească aceasta, și să se urmeze de cătră toți, și în fieștecare sat ce va veni om fără răvaș, să-l cerceteze cu amărunt și să-l ducă înaintea dregătorului acelui țănut, ca să se îndrepteze […]”

Sursa: Biblioteca Județeană „Gheorghe Asachi” din Iași.

Cuvântul adresat de M. Kogălniceanu lui Al.I. Cuza cu ocazia alegerii sale ca Domn al Moldovei (5 ian. 1859)

Cuvant adresat de Kogalniceanu, 1859„Cuvănt adresat în sinul Adunărei Elective a Moldovei Înălțimei Sale Alexandru Ioan I după alegerea Sa de Domn Moldovei în zioa de 5 Ianuarie 1859, și rostit de D.M. Kogălniceanu, Deputat Orașului Focșanii.

Măriea ta!

După una sută cinci zeci și patru ani de dureri, de umiliri și de degradare națională, Moldova au reintrat în vechiul seu drept, consfințit prin capitulațiile sale, dreptul de a-și alege pre capul seu, pre Domnul.

Prin înălțarea ta pe tronul lui Stefan cel Mare, s-au reînalțat însuși naționalitatea romănă. Alegăndu-te de capul seu, neamul nostru au vroit să înplinească o veche datorie cătră familia ta, au voit să-i răsplătească sângele strămoșilor tăi vărsat pentru libertățile publice. Alegându-te pre tine Domn în țeara noastră, noi am vroit să arătăm lumei aceea ce toată țeara dorește: la legi noue om nou.

O Doamne! mare și frumoasă îți este misia; constituția din 7 (19) Avgust ne însemnează o epohă nouă, și Măria ta ești chiemat să o deschizi! Fii dar omul epohei; fă ca legea să înlocuiască arbitrariul; fă ca legea să fie tare, ear tu, Măria ta, ca Domn, fii bun, fii blând, fii bun mai ales pentru acei pentru carii mai toți Domnii trecuți au fost nepăsători sau răi!

Nu uita, că dacă cinci zeci de deputați te-am ales Domn, însă ai să domnești peste doue milioane de oameni! Fă dar, ca domnia ta să fie cu totul de pace și de dreptate. Împacă patimile și urile dintre noi; și reîntroduce în mizlocul nostru strămoșiasca frăție.

Fii simplu, Măria ta, fii bun, fii Domn cetățean; urechea ta fie pururea deschisă la adivăr, și închisă la minciună și lingușire.

Porți un frumos și scump nume, numele lui Alexandru cel Bun. Să trăiești dar mulți ani, ca și dănsul; să domnești ca și dănsul, și fă, o Doamne, ca prin dreptatea Europei, prin disvoltarea instituțiilor noastre, prin simtimentele tale patriotice, să mai putem agiunge la acele timpuri glorioase ale nației noastre, cănd Alexandru cel Bun zicea ambasadorilor împăratului din Bizanția că: Romănia nu are alt ocrotitoriu decăt pre Dumnezeu și sabia sa!

Să trăiești Măria ta!

Tipografiea Buciumului Roman.”

Sursa: Muzeul Județean „Ștefan cel Mare” din Vaslui.

Post Navigation