Tipărituri vechi

românești sau despre români

Archive for the tag “robi țigani”

Răscumpărarea unui țigan condamnat la moarte pentru furt (Târgul Baia, circa 1660)

vistiernicul-pelin

Stema orașului Baia în partea de jos a documentului

„† Cum a venit înainte noastră Aftănasie proegumen ot svânta monastire Moldovița, de au pârât pre cest țigan, anume Tiron Puțan ot Putna, că i-au furat un cal de 6 ani și tot au șezut în Țara Ungurească, iar acum au eșit în țară, deci l-au prins giudeațăle călugării ot Putna și l-au dat pre mâna noastră, noi i-am dat strânsoare și au spus derept de mult că-i vinovat, noi l-am ținut 8 săptămâni și am scris la călugării o carte să-l răscumpere, iar ei s-au lepădat de dânsul și au zis cine-l va plăti să și-l ea să-i fie țigan, deci noi l-am scos la pirzare cum iaste legea țărăi și cum să cade furului, într-aceea s-au tâmplat și dumialui vistiarnicul Pelin atunci, deci au căzut frații lui, anume Io… [indescifrabil] … Baia de Her după dumialui să-l plătească, să nu-l lase să piae, deci dumialui văzând acel țigan la perire au stătut după Aftănasie și i-au dat un cal derept 40 de lei și l-au ertat de nainte noastră Aftănasie pre țigan, deci noi văzând că l-au ertat Aftănasie, noi încă am cerșut globa noastră, deci dumialui ne-au dat treizăci lei globă și frate său l-au luoat în chizășie de nainte noastră și de nainte tot târgul ot Bae și a șoltuzului cu 12 pârgari, cum să șade la dumialui și să să lase să nu mai strângă nimărui, iar de va mai avea vro pâră, el să fie de… [indescifrabil] … Toderașco Prăjăscul clucer și Tăbârță Cairaș (?), Vasilie Capșea și Savin, cumnatul său, și Gavril, sluga dumisale vistiarnicului celui mare, și Simion Pitic ot Buciumeni și Nicolachi Ianăș șoltuz și pre mai mare credință ne-am pus pecețile și am iscălit.”

Sursa transliterării: Teodor Bălan, Documente bucovinene. Vol. II. 1519-1662, Cernăuți, 1934 (pe Dacoromanica. Biblioteca Digitală a Bucureștilor)
Sursa foto: Direcția Județeană Suceava a Arhivelor Naționale

Anunțuri

Desființarea vămii dintre Moldova și Țara Românească

„Buletin. Foaie Oficială. Iașii. Duminică în 21 Dechemvrie. 1847.”

„Anul XV. No. 101. Buletin. Foaie Oficială. Iașii. Duminică în 21 Dechemvrie. 1847.”

Actul de Convenție între învecinatele Prințipate a Țării Românești și a Moldovii pe al doile period.

Sorocul mărginit de 7 ani prin Art. 25 din actul Convenției la anul 1835 încheet între învecinatele Prințipate al Țării Românești și a Moldovei, săvârșindu-să la 15 Iulie a anului trecut 1842, și Înaltele oblăduiri a acestor Prințipate pătrunsă de o reciprocă râvnă și dorință, de a să statornici și pe viitoriu legături temeinice și doveditoare de o adevărată și prietinească armonie întru toate cele ce ar privi îndemănatica petrecire a învecinaților lăcuitori din aceste Prințipate, întru cele ce înlesnesc ale lor trebuinți, precum și a obștiei mulțămire în comerțialele relații și transacții, adecă la anul 1842, după întrebuințarea

Buletin Foae Oficiala 2tuturor formelor cerute, au orânduit la hotarul pomenitelor Prințipate o Comisie mixtă de patru mădulări și anume din partea Țării Românești D-lui Logof. al credinții și Cavaler Ioan Manu, și D. Aga și Cavaler Dimitrie Fălcoianul, și din partea Moldovei D. Vorn. Iordachi Pruncu și D. Spat. Asanachi Danul […] iar acum Preaînălțații Domni și oblăduitori acestor două țări, îndemnați de aceiași râvnă și dorință pentru buna și mulțămitoarea petrecire a învecinaților lăcuitori și pentru slobodile relații și transacții comerțiale a tuturor lăcuitorilor din aceste două Prințipate, încredințate oblăduirii Înălțimei lor, și pentru ca să deie un sfârșit temeinic și vecinic tuturor păgubitoarelor înpiedecări, câte cercarea anilor trecuți au lămurit, că ar fi suferit comerțul acestor două Prințipate, după o preurmată înțălegire între Înălțimea lor, și asămănat cu jurnalile încheete de Sfaturile respective, au orânduit din nou întru aceasta o înadinsă Comosie și anume:

Preaînălțatul Domn al Țării Românești pe D. marile Lăgof. al Dreptății și Cavaler Alexandru Vilara, și Preaînălțatul Domn al Moldovei pe Sfatul Administrativ Extraordinar alcătuit de D-lor:
Logof. Drepții și Cavaler Teodor Balș.
Logof. Trebilor din Năuntru și Cavaler Iorgu Ghica (?)
Luminarea sa Beizade Dimitrie Sturza Gheneral Inspector a miliției și Cavaler.
Vel Vist. Vorn. și Cavaler Lascar Cantacuzin.
Secretariul Statului Hat. și Cavaler Nicolai Mavrocordat înpreună și cu Luminarea sa Beizade Nicolai Suțu Logof. și Cavaler.

Carii, asemănat instrucțiilor ce li s-au dat, și într-o unire aflându-se astăzi la 30 Ghenarie 1846, au încheet acest Act de Convenție în cuprinderea mai gios arătată:

Art. 1-iu, Convenția întrăgită la anul 1835, se va păzi cu nestrămutare până la sfârșitul anului 1847, iar de la 1-iu Ghenarie 1848, Convenția dintre amăndouă Prințipatele să închee în articurile următoare:

Art. 2-le, Lăcuitorii satelor și ai orașilor dajnici ce vor dosă dintr-un Prințipat în celălalt, țiganii atât ai Statului în celălalt, cât și boerești, i altor particularnice feță, precum și monastirești ai Valahiei ce aseminea vor fugi, nu numai să deie înapoi, ce și acei care îi vor priimi, să supun a plăti spre osândă îndoită capitație pentru fiecare dajnic lăcuitoriu sau țigan ce-l va sprijeni, și îndată să-l și deie înapoi, fiind și staturile respective îndatorite ca prin Ocărmuirea locului să prinză pe asemine oameni și cu convoi cuviincios, să-i trimată la graniță ca să-i teslimarisască la Ocărmuirea mărginii, sau de vor veni după dânșii gonaci, să li să deie lor agiutoriul cuviincios, asămănat cu cuprinderea de mai sus spre prinderea lor, iar flăcăii dajnicilor lăcuitori ce vor trece dintr-un Prințipat în celălalt ca să se căsătorească vor fi slobozi a să statornici, de vor voi, la locul unde să vor căsători […]

Art. 3-le, Câți lăcuitori dintr-un Prințipat vor trece în celălalt vremelnicește, pentru niscaiva îndeltniciri în folosul lor, sânt datori a ave pasaportul stăpânirii lor, și cu caracterul întru care îl va mărturisă acel pasaport, adecă boeriu cu rang, nobil, neguțitoriu sau dajnic, să-l cunoască oblăduirea învecinatului Prințipat […] aseminea lăcuitori dobândind propietăți nemișcătoare în învecinatul Prințipat, vor dobândi și toate drepturile și folosurile proprietății deopotrivă cu acei adevărați pământeni, răspunzind din parte-le și toate îndatoririle pusă asupra proprietăților legiuite de cătră stăpânirea locului, și asupra proprietății a însuș pământenilor; nu pot însă a ave dreptul votului asemine lăcuitori la alegerile

Buletin Foae Oficiala 3ce să vor face la ținutul unde vor ave proprietatea lor, adecă nici pot fi aleși, nici pot să aleagă, ca unei ce nefiind statornici în Prințipatul acela, firește nu pot dobândi dreptul politicesc.

Art. 4-le, Făcătorii de răle, criminalii Statului, dezertorii și datornicii fiindcă urmează a treci dintr-un Prințipat în celălalt fără pasaporturile stăpânirilor, să se poroncească Ocărmuirelor locale din amândouă Prințipatele, ca unde vor găsă asemine oameni fără de pasaporturi să-i triimață la oblăduirea lor […]

Art. 5-lea, Sătenii de pe hotar de la un Prințipat la altul pentru ale lor câmpenești îndeletniciri, vor ave slobodă trecire, având totdeauna cu dânșii, la orice trecire a lor, răvașele giuraților satelor hălăduirii lor, nefiind îndatoriți ca unii aceștie a lua pasaporturi după cuprinderea Art. 3-le și cu asemine bileturi se-i priimască fără bănueală proprietarii învecinatului prințipat la întocmirea muncii ce vor face cu dânșii […]

Art. 6-le, Lăcuitorii târgurilor mărginale; sânt slobozi pentru casnicile lor trebuinți, a trece pe curgere de trei zile dintr-un Prințipat în celălalt la târgurile megieșite, sau la proprietățile ce ar ave pe margine, precum moșii, vii și altele fără a fi îndatoriți la luare de pasaporturi sau bileturi.

Art. 7-le, Toată plutirea pe apa Seretului va fi slobodă pentru totdeauna de orice dare sub niciun fel de cuvânt, coborind și suind fieșcare Prințipat prin plutire , mărfurile și productele sale cu mergire în Dunăre și întoarcere pe cursul apei Siretului.

Art. 8-le, Mărginirile și vămuirile urmate până acum și care au a se mai urma până la 1-iu Ghenarie 1848, asupra liniei graniței despărțitoare dintre amândoă Prințipatile se desființază, și vor rămâne desființate pentru totdeauna […]”

Sursa: Dacoromanica. Biblioteca Digitală a Bucureștilor.

Învoială între egumenul M-rii Golia și Vasile logofăt al doilea asupra unui rob țigan (Iași, 3 august 1741)

invoiala pentru un rob tigan„† Gherasim egumenul și cu tot săborul de la sfânta mănăstire Golâie. Să se știe că un țigan a mănăstirii, anume Lupașco, au ținutu o țigancă a lui Ștefan Ene logofăt, anume Todosie, ș-au avutu numai un ficioru, anume pe Neculai meșteru di heru; și după hotărâre testamentului mării sale luminatului stăpânului nostru domnului Grigorie vodă ce era făcutu pentru înpărțare țiganilor doă părți dintr-acestu Neculai țiganul să vinie în parte țigancii și o parte în parte țiganului. Și pe parte țigancii avându dumnealui Vasile vtori logofăt danie de la dumnealui Ștefan Ene logofăt și acest Neculai țigan fiind și însuratu, avându și doi copii, am stătut la învoială cu dumnealui Vasilii vtori logofăt ca să rămâie țiganul la mănăstire, neavând mănăstire altu meșteru di her, și pre dumnealui să-l înpăcăm cu altu țigan; ne-am învoit ș-au lăsat dumnealui după pofta noastră, ș-au lăsatu pe Neculai țigan cu copiii lui cu totu la mănăstire. Și i-am dat dumisale dintr-alți țigani a mănăstirii o fată mare țigancă, anume Vărvara fata lui Rață țiganul mănăstirii și Aniții fetei lui Ochianu ce-au fostu de cumpărătură mănăstirii ace Anița țigancă di la sărdăroaie lui Costachi.

Deci, de acum înainte după învoiala și aședzare noastră să aibă a-și ține dumnealui vtori logofătului pe Varvara țigancă cu toată sămânța ce va naște dintru dânsa și mănăstire să aibă a ține pe Neculai țiganul cu toți copiii ce va naște. Și pe zapisul nostru să-și facă dumnealui și dires gospodu.

Și, pentru credința, am iscălitu ș-am pus și pecete svintei mănăstiri.”

Sursa: Ioan Caproșu, Documente privitoare la istoria orașului Iași, vol. V. Acte interne (1741-1755), Iași, 2001.

Post Navigation