Tipărituri vechi

românești sau despre români

Învăţătură părintească, Iași, 1822

„Învățătură părintească alcătuită de Prea fericitul patriarh a sfintei cetăți a Ierusalimului Chir Anthim, spre folosul pravoslavnicilor hristiani. Iar acum tălmăcită de pre cea grecească în limba moldovenească de prea sfințiia sa Chirio Chir Meletie, episcop a sfintei Episcopii Hușului și vechil sfintei Mitropolii Moldaviei. În zilele bine credinciosului și prea înălțatului nostru patriot domn Ioan Sandul Sturza voevod. Și cu a Înălțimii sale poruncă și chieltuială s-au dat în tipariu aicea în tipografiia sfintei Mitropolii în Iași, spre a să încărți în dar pe la toate besearicile țării aceștiia. Anul 1822, noemvrie.

Aicea dar iarăși iubiților hristiani trebue să vedem și să ne mirăm de nemăsurata a lui Dumnezeu cătră noi dragoste, vedeți luminos, ce au iconomisit cel nemăsurat întru milă, prea înțeleptul nostru Dumnezeu, ca să păzească iarăși nevătămată sfânta și pravoslavnica credința noastră a credincioșilor, și, ca să mântuiască

pre toți, au rădicat dintru nimic tarea aceasta împărăție a othomanilor, în locul împărăției grecilor, care începusă oarecum a șchiopăta întru ale pravoslavnicii credință cugetări, și au înălțat împărățiia aceasta a othomanilor mai mult decât oricare alta, ca să arate fără de îndoială că s-au făcut prin dumnezeiasca voință, și nu cu puterea omenească, și să încredințeze pre toți credincioșii că prin chipul acesta au binevoit a lucra mare taină, adecă mântuirea alesului său norod. Au așăzat dar asupra noastră Domnul cel Atotputernic această înaltă împărăție, că nu iaste stăpânire decât numai de la Dumnezeu, ca să fie celor de la Apus ca un frâu, iar noaă celor de la Răsărit pricinuitoare de mântuire; pentru aceasta și năstăvește în inima împăratului acestuia, a othomanilor, ca să aibă slobode pravelile credinții noastre, a pravoslavnicilor, și cu prisosință să le apere încât să și pedepsească câteodată pre hristiani ce să abat de la iale, ca să aibă totdeauna înaintea ochilor frica lui Dumnezeu. Iar Besearica lui Hristos are toată slobozeniia, precum și de la cei de o credință cu noi împărați, spre a-ș zidi besearici precum la toate neamurile s-au zidit prin voia împăratului atâtea înfrumusețate besearici în multele eparhii și locuri. Și voința aceasta a împărăției aceștiia au fost din început și să

păzește până în zioa de astăzi. Și să nu socotească cinevași că, pentru că să opresc câteodată multele zidiri de besearici, că înpuținează slobozeniia creștineștii credință, nu, nicidecum. Aceasta iaste în prilestirea a unora, de a socoti mari răsplătiri zidirile besearicilor. Credința lu Hristos au luat toată creșterea și s-au săvârșit nu prin zidiri mari, nici înpodobite și strălucite, ci prin proaste și nebăgate în seamă, căci Dumnezeu nu lăcuiaște în besearci de mâini lucrate, ci prin nelucrate de mâini, pentru care și apostolul zice: Voi sânteți Besearica lui Dumnezeu, și negreșit după dumnezeiasca voință să opresc cele peste măsură strălucite zidiri bisericești, pentru că petrecerea noastră iaste în Ceriuri, și nu avem aicea cetate stătătoare, ce căutăm pre cea viitoare, după dumnezeescul apostol Pavel. Și acestea toate lui Dumnezeu judecăți, pre care întru tot neamul și neamul le lucrează întru credincioasele noroade, pentru însuși a lor mântuire, și ca să câștige vecinicile și necuvântatele bunătăți. Iar Diiavolul cel întâi războinic, socotind a răsturna și iarăși a aduce întru pierzare pre cei ce au rămas aleși credincioși, au meșteșugit în veacul acest curgătoriu un alt vicleșug și înșălăciune deosebită, adecă alcătuirea aceasta de acum a elefteriei (slobozeniei), care după cea văzută

să pare oarecum bună, încât să înșale de va fi prin putință și pre cei aleși, însă iaste o înșălăciune a Diiavolului și otravă de pierzare ca să prăpăstuiască noroadele întru răzvrătire mare, pentru că să rănește cu inima vicleanului văzând călcate atâtea a lui după vremi iscodite vătămătoare de suflet înșălăciuni, și crescând supt puternica aceasta împărăție pravoslavnica credință întru Hristos, și din pizma și înfruntarea sa, au chiemat întru ajutoriu ca un deznădăjduit toate duhurile vicleniei, ca să alcătuiască pre această noaă arătată și meșteșugită cursă a lui, ca să cază într-însa în sfârșit și cei buni hristiani, ca să piiarză Cereasca Împărăție, și să se muncească în veci înpreună cu dânsul.”

Sursa: Biblioteca Digitală BCU Cluj

Reclame

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: