Tipărituri vechi

românești sau despre români

Archive for the tag “Carte religioasă”

Rugăciuni pentru dobitoacele bolnave, Râmnic, 1744

rugaciuni-pentru-dobitoacele-bolnave-1„Oamenii ai cărora vor fi dobitoacele bolnave, întâiu să se ispoveduiască curat dintru toată inima sa și să dea milostenie după a sa putință. Și săvârșind dumnezeiasca liturghie și osfeștaniia, dinpreună cu preotul, și mergând la dobitoacele cele bolnave, preotul luându-și epatrahirul, zice: Binecuvântează-ne, Doamne […]

Și adunând toate dobitoacele cele bolnave înaintea sa, căutând spre Răsărit, zicem: Domnului să ne rugăm, iar noi, Doamne, miluiaște-ne. Și îndată începe rugăciunea aceasta:

rugaciuni-pentru-dobitoacele-bolnave-2Doamne Dumnezeul nostru, Dumnezeule cel mare și puternic, care stăpânești viiața și moartea, și mântuiești pre oameni și pre dobitoace, și auzi de grabă pre cei ce să roagă Ție cu credință, și cu milostivire dăruești cererea lor, noi, nevrednicii, robii tăi căzând cu credință cu smerenie și cu inimă zdrobită ne rugăm și ne cucerim ție, caută cu milă spre dobitoacele acestea care cu grea boală și cumplită durere sânt cuprinse, cu puterea blagosloveniei tale degrabă le vindecă, și stingând văpaia care din lăuntru le arde pre dânsele și alinând boala, stricarea văzduhului care le piiarde pre dânsele, întru bună prefacere să o întorci. Și orice lucrare iaste pentru dânsele sau într-însele de vicleni draci, cu vrăji, cu descântece, sau cu alt feliu de vicleană meșteșugire a vrăjitorilor și toată // răotatea care cu drăcească asupreală să aduce preste dânsele, de grabă o gonește […]

rugaciuni-pentru-dobitoacele-bolnave-3Apoi îndată cetește molitva aceasta de blestem

Blestemu-vă pre voi întru totu viclenilor și mai marilor stăpânitori ai răotăților blestemaților și urâților draci, carii dintru voi iaste, și câți sânteți, carii cu descântece și cu farmece și cu fapte rele sânteți trimiși aicea, de la vicleanul om, care pre sineși s-au închinat voao, și v-au trimis de turburați cu răul

rugaciuni-pentru-dobitoacele-bolnave-4vihor casa sau locul acesta, și cu rele și înfricoșate năluciri scârbiți și faceți rău celor ce lăcuesc într-însul, blestemu-vă și tare vă poruncesc cu numele cel întru tot puternic al unuia și a tot stăpânitoriului Dumnezeu, cel întru Sfânta Troiță, al Tatălui și Fiiului și al Duhului Sfânt, și cu puterea cinstitei și de viiață făcătoarei Cruci, și a tot mântuitoarelor patimi și cu moartea cea făcătoare de viiață a Domnului nostru Iisus Hristos, prin care toată întunecata și cumplita voastră stăpânire, asupra oamenilor și asupra a toată dumnezeiasca zidire, a voastră mucenie iaste surpată și defăimată. Ca de acuma cu toate vrăjile și descântecele și farmecele voastre, de grabă să fugiți din locul sau casa // aceasta. Și de acum înainte, nicidecum niciodinioară să vă mai întoarceți. Deci nimica să nu zăboviți, o, blestemaților, carii din ceriuri sânteți lepădați, ci vă întoarceți înapoi și de grabă cu toate răotățile voastre de aicea departe să fugiți […]

rugaciuni-pentru-dobitoacele-bolnave-5Aceste sfinte rugăciuni tălmăcitu-s-au de cuviosul dascal kir Leontii, ieromonahul Tismanii, de pe limba slovenească pre limba rumânească, în sfânta episcopie a Râbnicului. 7253 Septemvrie 4, fiind episcop iubitoriul de Dumnezeu kir Climent.”

Sursa: Dacoromanica. Biblioteca Digitală a Bucureștilor

Sinopsis adecă Adunare de multe învățături, Iași, 1757

sinopsis-iasi-1757„Sinopsis adecă Adunare de multe învățături, care acum întâi s-au tipărit întru acestași chip. În dzilele prea înălțatului Domnului nostru, Io Scarlat Ghica Voevod.

Cu osteneala și toată chieltuiala a prea osfințitului Mitropolit al Moldaviei, Kir Iacov, întru a sa tipografie, în Sfânta Mitropolie în Iași.

În anii de la Zidirea Lumii 7265. Iară de la Nașterea lui Hristos 1757. S-au tipărit de Grigorie Stanovici tipograf.

sinopsis-1Cap. 1

Dumnezăii limbilor elinești era foarte mulți, dintre carii unul era anume Perun, carele să numiia Dumnezăul focului, că și în mâna lui ținea o piatră scumpă, care piatră după feliul ei lumina ca jăratecul, încă și foc de-a pururea ardea înaintea lui. Iară închinătorii lui făcea focuri și să petrecea preste dânsele, închipuind adecă cum că s-ar da singuri pre sine jertvă acelui idol Perun. Aceleși închipuiri fac și unii din creștini până în dzioa de astăzi, adecă focuri cu bălii în zioa de Joi Mari, și să petrec peste dânsele, însă neștiind ei ce închipuesc.

Cap. 2

Alt idol era ce-i zicea Lado. Pre acesta îl avea Dumnezăul veseliilor și a bunii norociri; acestuia îi aducea jertve cei ce avea a face nunți și veselii, părându-li-să că cu agiutoriul lui Lado își vor câștiga veselie frumoasă și viață cu dragoste. Asemenea și

sinopsis-2aceasta o cântă creștinii pre la nunți. Pentru aceia dară să cade tot creștinului să se feriască de acestea, ca să nu fie pedepsit de mâniia lui Dumnezău.

Cap. 3

Mai jertvuia unii dintru acei închinători de idoli și apelor, adecă bălților, izvoarălor, numindu-le și pre acele Dumnezău. Deci unde era apa aproape, ei să aduna odată într-un an și mergea de să arunca unii pre alții în apă. Iar unde era apa departe, își turna apă pre dânșii unii altora. Aceasta acum și la unii din creștini vedem făcându-să, adecă a doa zi după Paști, numindu-să Trasul în vale, dintru care Tras în vale, prin îndemnarea Diavolului, să fac multe sfăzi, gâlcevi și bătăi.

Cap. 4

Alții avea alt Dumnezeu ce-i zicea Coleada, carii ei adunându-se la praznecile și zborurile lor cele idolești, cântă lăudând pre acel idol, Coliada pomenindu-i de multe ori numele lui. Și aceasta o vedem că să ține la unii din creștini și până astăzi, că priimesc pre zioa Nașterii lui Hristos de le cântă țigani, numindu-să colindători. Și încă mai priimesc la casele

sinopsis-3lor Turca sau Brezaia având cu sine și măscărici ghiduși, carele schimbându-și fața sa (cea după chipul lui Dumnezău zidită), cu gura zice cuvinte urâte scârnave, iară cu trupul face chipuri grozave și spurcate, atâta cât pre cei fără de minte oameni bucurând, iară pre cei fără de răutate copii spăriind.

Cap. 5

În Cetatea Rodostol, aproape de apa Istrului, în vremile închinătorilor de idoli, să afla un idol anume Cron, adecă Dumnezăul morților, care acela era un elin mort, întru carele închibuindu-să diiavolul de multă vreme îl ținea neputred făcând și multe năluciri. Aceluia dară îi jărtvuia acei oameni rătăciți întru acest fel, adecă deși bătea trupurile sale până la sânge, și chiuia și striga, și toată  altă fărădelege făcea, și cu sângele ce-și vărsa, închipuia cum că cu sânge iaste Cron Dumnezăul lor (pentru că să arăta a fi rumăn la față). Iară fărădelegea ce o făcea zicea că nu o vede Cron, căci ține ochii închiși, nici aude strigările căci că iaste mort. Asemene rătăcire vedem și acum la unii din creștini, că precum aceia să strângea // la acel mort de să bătea și chiuia și toată altă fărădelege făcea, așa și acum creștinii fac pre la morții lor, strângându-să clacă de nebuni, deși bat spatele cu lopăți și chiuesc și joacă, și alte multe ghidușii, care nici a să mai scrie sau a să pomeni nu să cuvine. Deci de toți să poate cunoaște că nu iaste lucru cuvios, adecă la vreme de plâns să se facă râsuri și hohote, și la vreme când toți acei ce să vor fi strâns ca să se roage lui Dumnezău și să plângă, ei atuncea să joace și să chiuiască, și atuncea când ar trebui acel suflet a să ușura de păcate prin milostenie și prin rugi, el atuncea mai vârtos să se însărcineze cu celelalte necuvioase fapte ce s-au zis. Ci cu cuviință iaste la mort aducându-să rudeniile și alții să facă plângere cuvioasă, nu atât pentru că au murit, cât pentru ertarea păcatelor lui și ca să i să așaze sufletul lui unde drepții să odihnesc. Iară la privighirea acelui mort să citească preoți, iară necitind preotul, să fie și mirean priveghind, cu cuviință vorbind cele de folosul sufletesc, iară nu vorbe deșarte lumești au jocuri sau alte ghidușii. Ci acestea toate de acum să lipsească. //

Cap. 6

Alții cinstea pre un idol anume Cupal, pre carele îl numiia Dumnezeul rodurilor pământului, care la pârga săcerișului la o zi a lor însemnată îi aducea jertvă, și adunându-să bărbați și mueri înpletind cununi de burueni își punea în cal și să-și încingea cu burueni. Și unii din bărbați să înbraca în haine muerești, ca putând ei a juca mai grozav și mai răsuflat decât muerile, să poată a îndemna pre privitori și pre tot norodul spre toată pohta spurcatii curvii după cum plăcea diiavolilor ce lăcuia în Bozu, și așa jucând și sărind adeseaori pomenea zicând: Cupal, Cupal. Această urâtă închipuire și până acum să ține aicea în țara noastră pre la unile orașe și sate, de să înbracă bărbați în haine muerești și să numesc și cu numele aproape de numele Cupal, adecă Cuci, sau Căluceni, făcându-și și aceștiia și cununi de burueni, anume de pelin. Iară cei mai mulți ce nu joacă iară pelin tot își pun în brâu. Și iată cu asemănarea avidoma închipuesc acea de atuncea sărbătoare drăcească și prăznuire idolească. Alții iarăși fac altă arătare și izvodire drăcească, // la vreme de secetă, adecă un om cu pielea goală, și înșirând burueni verzi pre ață să înfășură de sus până jos, și pre cap pune iarăși cunună de burueni, și aceasta încă și pre la case jucând, aruncă toți cu apă într-însul, închipuind cum că și de la dânsul apă cer, adecă ploae. Deci prostimea la aceste doao, atât să înșală cât adecă de la cuci, cum că ar lua vindecări de toate neputințele sale, prin călcarea cucilor, iară Păpăluga, cum că ar avea putere ca aceia, adecă să poruncească norilor și să ploae. Care mai ales și la aceste doao pricini nu trebue mai mult închinare de idoli, căci destul iaste la acei ce cred, așa adecă cum că pre cum cred credincioșii că prin atingerea sfinților apostoli, cu numirea lui Hristos, s-au dat vindecări celor bolnavi, așa și acum s-ar da prin călcarea spurcatelor picioare ale cucilor, și aceștiia și mai mulți sânt țigani pucioși. Si iarăși precum Ilie Prorocul și alți sfinți mulți, prin mult post și rugă, cu numirea dumnezăescului nume, au pogorât ploae, așa ar putea și acel măscăriciu înșălătoriu Păpăluga ca să pogoare ploae când ar vrea.//

Deci fieștecarele ce vă numiți adevărați creștini, de n-ați și știut, sau n-ați cunoscut până acum, iară de acum înainte să știți și să cunoașteți cum că toate acete fapte a unora din creștini ce s-au fost făcând, după cum am arătat mai sus, sânt chiar drăcești izvodiri și avidoma închipuiri ai celor de demult idolești închinători. Deci după cum am zis la începutul învățăturilor acestora adecă (cum că la un adevărat creștin, urât iaste și cu cuvântul a pomeni de idoli sau de diavol, dară încă să-i și cinstească sau să crează într-înșii, sau măcar să urmeze obiceiurilor închinătorilor de idoli). Pentru aceea dară, purtând numele cel creștinesc, să vă fie și viața și faptele creștinești. Când unii ca aceștiia cu neștiința lor aicea asemănându-să dobitoacelor, iară aceea lume cu muncile să fie părtași elinilor.

Și pentru toți acești mai de sus numiți idoli, și pentru închipuirile jertvelor lor, vrând cineva a căuta dovezi, să cerce la istoriile moscalilor, mai ales la vremea când s-au luminat ei cu sfântul Botez, și acolo va afla, căci dânșii au fost acești dumnezăi, după cum le sânt și numele a unora pre limba lor, iară a altor idoli pre limba râmlenească. Afară de Cron, carele au fost din dumnezăii elinilor, după cum s-au zis, adecă din cetatea Rodostol, iar alții mult // mai mulți decât aceștiia, tot a moscalilor au fost, a cărora spurcate nume nu s-au mai pus aice, fiindcă și închipuirile sărbătorilor și jărtvelor lor ce să făcea atuncea acum de tot au încetat și s-au uitat.”

Sursa: Biblioteca Digitală Națională a României

Cuvinte de laudă dedicate mitropolitului Kievului Petru Movilă (Lvov, 1639)

Apostol, Lvov, 1639

Apostol, Lvov, 1639

Stema Movileștilor

Stema Movileștilor

Fragment din prefața dedicată de tipograful MIhail Slioski lui Petru Movilă

Fragment din prefața dedicată de tipograful Mihail Slioski lui Petru Movilă

Apostol, p. 19„Ai în urma ta nenumărați bărbați din sângele Movileștilor, eroi ca cei ieșiți din calul troian, bărbați cu frica lui Dumnezeu, învățați în virtuțile vitejești ale zeului Marte, strălucind ca soarele în credința creștină pravoslavnică. Dintre acești viteji, niciunul nu se poate asemăna cu preaputernicul tău parinte de sfântă amintire, Simion Movilă, mare voievod și domn al Țării Moldovei și împreună cu el, cel egal în virtuți mari și în evlavie, preastrălucitul și puternicul domn, unchiul tău, cel ce odihnește întru Domnul, Ieremia Movilă, domn și voievod al aceleiași țări, față de care tace orice răutate și invidie. Tu însuți ai făcut să strălucească în regatul și coroana Poloniei această casă preastrălucită, care cu cetățenii ei de frunte este înrudită, împărtășești cu ele stemele neamului. Într-un cuvânt ești și fiu și frate și unchi al unor cnezi preaslăviți și al unor prea puternici senatori ai Coroanei Poloniei și ai Marelui Ducat al Lituaniei, unul deasupra tuturor. Dar aceasta nu este totul… pentru că nu este o podoabă mai mică a strălucirii neamului tău, faptul că ai adus așa mari slujbe și merite acestei Republici, încă de când erai în cinul mireniei, cu credință vitează și inimă eroică. În toate prilejurile și în toate luptele ai arătat că nu ai pierdut meritele moștenite. Aceasta o mărturisește înaltul, preastrălucitul, neînvinsul monarh, stăpânul cel mai înalt al acestei țări, Vladislav al IV-lea, Regele Poloniei, domnul nostru care domnește astăzi cu fericire, cu prilejul expediției împotriva dușmanului acestei țări, turcul.”

Sursa traducerii: P. P. Panaitescu, Contribuții la istoria culturii românești, București, 1971 (pe Dacoromanica/ Biblioteca Digitală a Bucureștilor).
Sursa foto: Old Printed Books. Digital repository of European rarities

Post Navigation