Tipărituri vechi

românești sau despre români

Archive for the tag “secolul XVII”

Inscripții de pe biserica Sf. Nicolae din Șcheii Brașovului

Biserica Sf. Nicolae

Fragmente din pictura exterioara

Foaie pentru minte, inimă și literatură, Brașov, nr. 4 din 21 Ianuarie 1840, în care s-a publicat traducerea inscripțiilor slavone de pe biserica Sf. Nicolae. Sursa foto: Biblioteca Digitală BCU Cluj

„Însemnarea inscripții ce să află săpată în piatră în limba bulgărească deasupra uși(i) sf. biserici ce-i de căpătenie, tradusă pe românie:

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, s-au început și s-au zidit această din lăuntru sfântă biserică, din dumnezeiasca îndemnare de la niște iubitori de Hrstos creștini, cu darea și cu mila blagocestivilor domni de la Moldavia și Valahia în numele adormirei Maici Precesti și Sf. Ierarh și făcătoriu de minuni Nicolae.

După aceia în leat 7092 [=anul 1584] și de la blagocestivul Petru voevod ce să zicea Cercel, văzând aceasta biserică învechită și neînpodobită, cu râvna dumnezeiască s-au aprins, și înpodobind toate cele dumnezeiești și ale sfinților chipuri, au zidit pomenire, și s-au săvârșit și s-au săpat.

După aceasta în leat 7103 [=1595] și iubitoriul de Hristos Domnul Aron voevod stăpânitoriul Moldaviei, au urmat acestor buni domni, au închipuit și pomelnic și au deres toate care să văd, cele dumnezeești și ale sfinților scrise și au zidit. Și de acum pre cine va alege Dumnezeu ca să fie Domn, mai mult să miluiască și să dea spre pomenirea sa. În leat 7107 (de la Hristos 1595 mai 13)[corect: 1599].

Pe stâlpul din dreapta:

Pre aceasta piatră a credinții au întărât Hristos Biserica Sa, carea porțile Iadului nu o vor birui, și s-au săvârșit acest lucru. În leat 7152, de la Hristos 1643 septembrie 15.

Pe stâlpul din stânga:

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, s-au zidit acest al optulea stâlp, după asemănarea celor opt veacuri, în carea să săvârșesc cele următoare, și s-au început în anul 7151, de la Hristos 1642.

Împărtășit de Ioan Jipa, cetățean și neguțetoriu.”

Miniatură reprezentând biserica pe „Catalogul sfintei și dumnezăeștii biserici a Șcheailor, carea să află lăngă cetatea ce să chiamă Brașovu, scaunul Bârsei” (1683). Sursa: Muzeul Prima școală românească (aflat în curtea bisericii Sf. Nicolae)

Anunțuri

Pedepse aspre în Pravila lui Vasile Lupu (Iași, 1646)

Din Pricina a VIII-a

„79. Ceia ce vor aprinde casa omului sau aria cu pâinea, sau aria cu fânul, în pizmă pentru să-și răscumpere despre vreun vrăjmaș, ce-i va fi făcut vreu răutate, pre unii ca aceia ca să-i ardză în foc.”

Din Pricina a XIII-a

„116. Cela ce va vinde feciorul altuia sau robul altuia, sau fie pri ce om, de va fi boiarin să-l bage în ocnă, iară de va fi slugă, ce să dzice om mai de gios, dentăi să-l poarte de coadele cailor, // de-acii să-l spândzure; iară de va fi om de-a firea, atunce să-i tae capul.”

Din Pricina a XIII-a

„154. Cela ce va fura cruce den beserică, măcar de-are fi și de lemn, acela fură lucru svințit și den loc svințit; certarea lui iaste să-l spândzure sau să-l ardză în foc de viu.”

Din Glava VIII

„16. Căruia i să va tâmpla de să-și ucigă pre tată-său, în dzilele cele vechi, întăi-l bătea // cu vine de bou verdzi, foarte tare, și atuncea viu îl băga într-un sac și într-acel sac bagă și un dulău și un cucoș și o năpârcă și o moimă, și de aciia-l arunca în mare cu toate acestea, de vrea fi aproape marea, iară de nu, îl lepăda unde știia nește heri sălbateci.

17. Iară acmu, lasă pre voia giudețului; îi dă moarte mai cumplită decât altor, cumu s-ar dzice, întăi tae mâna ceia ce-au ucis, într-acel loc unde au ucis pre tată-său, și de-aciia-l legă de coadele cailor și-l duc trăgând pre ulițe până la locul cel de pierdzare și întâi îi tae capul, deaciia-l tae platovițe sau și într-alt chip, după cumu-i va părea giudețului; iară nice într-un chip nu să cade să-l îngroape în pământ.”

Glava XXXVI

„4. Robul sau nămitul sau sluga de va face silă fetei stăpânu-său, să-l ardză în foc de viu, iară de va fi fost cu voia fetei, să-i facă moarte și ei.”

Sursa: Biblioteca Digitală a Bucureștilor (Dacoromanica)

Miron Costin, Cronica țărilor Moldovei și Munteniei, 1677 (cu un dicționar latin-român)

miron-costin-cronica-polona-1miron-costin-cronica-polona-2„Despre limba volohă sau rumânească

Cea mai strălucită dovadă a acestui popor, de unde se trage, este limba lui, care este adevărată latină, stricată, ca și italiana. Am avut un ban de aramă găsit în pământ lîngă Roman, pe care erau foarte lămurite cuvintele acestea: hereditas romana, iar acum moldovenii numesc hereditas – herghelie, așa s-a stricat acea limbă în vremea îndelungată, care ce nu schimbă și nu strică pe lume? Totuși, întreaga temelie a vorbirii și până astăzi se ține pe limba latină, și o parte din cuvinte stau neschimbate nici măcar cu o literă. Cea mai mare parte însă a cuvintelor este la fel sau la început, sau la mijloc, sau la sfârșitul cuvântului; o parte însă mai mică, și substantive și verbe, au în sine împrumuturi din toate limbile vecine, dar mai mult din cea slavă, iar mai puțin din limbile ungurească și turcească. Înfățișez și o probă a acestei limbi:

miron-costin-cronica-polona-3Substantive:

homo – omul
sanguis – syndzie (sânge)
caput – capul
mens – mynte
frons – frunte
scientia – szcynca (șțiința)
supercilia – sprinczene (sprâncene)
oculus – okiul
nasus – nasul
facies – faca (fața)
ora – gura
bacia – budza
lingua – limba
dentes – dincy (dinți)
mustax – mustaca (mustața)
barba – barba
pectus – pieptul
anima – inima”

Sursa: polona.pl
Traducerea după: Miron Costin, Opere alese, București, 1966

Post Navigation