Tipărituri vechi

românești sau despre români

Archive for the month “Ianuarie, 2015”

Testamentul lui Horea (Alba Iulia, februarie 1785)

Testamentul lui Horea (Alba Iulia, 1785)„Hora Vasilie. Policra Nicula Urs. Ani(i) vieț(i) sale 54. Muerea lui Ilină, feciori(i) Ion 14, Luca 6 ani. La alte cele nu știe nimic.

Oameni(i) care l-au prins:
Matiiaș Nuț, Matiia On, frate-său Gheorghie, Trif Ștefan, a lui Neag Andrei 2 feciori Simeon cu frate-său; îi iartă cu toată inima.

Nicula Ion a Neamțului meșt(e)rul care a făcut biserica în Țăzeri 44 de florinți am fost chizaș, și eu am plătit lui fibirău din Zam numele lui Zambo Danil.

La Șuteu Toader din Ciucea și șade în Țizeri 10 florinț(i) și mi-au dat 10 horgoș(i) și au mai rămas 6 și 2 mariiași.

Satul(ui) Ciucea am fost datori 170 florinț(i), pe mine au căzut bani(i) groșilor 22 florinț(i) și i-am dat în măna lui Petrișor Luca fiind birău, și într-a lui Brudașcă Mihai fiind față Ciucean Toader în casa mea i-am dat deplin, iară din bani(i) cosiri(i) au fost pe mine, și pe Florea 10 florinți, și au luat de pe mine 14 florinț(i) Petrișor Luca, acei 10 florinț(i) am fost pe cosire, iară cei 4 florin(i) să meargă pe cei 18 groși, și 2 căzi, care am dați 6 florinț(i), și acele să meargă acolo cu alta nu mai sănt datori nici la groș(i) nici la cosire.

Cartea care iaste de la înălțat împăra(t) să află la Nicula Pătru și la Nicula Cărstea tipărită pe 7 coale pentru bisereci nemțește, grecește și sărbește.

[urmează testamentul lui Cloșca, pe o pagină, și apoi:]

Aceste mai în sus scrise am priimit din gura lor eu,

Popa Nicolae Raț paroh
Maerii Belgradului, neunit.”

Sursa: Nicolae Edroiu, Paleografia româno-chirilică, Cluj, 1975.

Anunțuri

Memoriul căpitanului Egermann despre răscoala lui Horea (1784)

Observatie asupra rascoalei lui Horea 1„Observație asupra ultimei răscoale a poporului român, care a avut loc în Transilvania; unde pot fi căutate cauzele esențiale ale ei și cum pot fi prevenite în viitor astfel de excese.

1. Să se introducă, în sfârșit, reglementarea obligațiilor iobăgești sau urbariul, contestat până acum de către stăpânii de pământ și să fie scos din starea de sclavie de până acum valahul îngrozitor de oprimat: acesta ar fi un mijloc salvator pentru a-l învăța să gândească mai bine.

2. Să se regrupeze laolaltă, în ordine, toate satele valahe risipite în munți și să se distrugă colibele izolate și cuiburile de tâlhari, fără ca stăpânii de pământ să se poată împotrivi.

3. Să se pretindă de la episcopii uniți [greco-catolici] și neuniți [ortodocși], sub amenințarea pierderii episcopiilor, un cler cu moravuri mai bune și educat în spiritul moralei adevărate și să li se interzică, sub aceeași sancțiune, de a face preot și predicator din orice individ care e în stare numai să plătească taxa. Episcopii trebuie să-și inspecteze mai des protopopii și pe ceilalți popi, să supravegheze mai bine comportarea lor, să nu-i împovăreze cu sarcini nepermise și să oblige întreg clerul să se distingă de țăran printr-un veșmânt clerical decent și să aibă deci o prestanță față de acesta.

Observatie asupra rascoalei lui Horea 24. Să se confere comitatelor mai multă autoritate în raport cu stăpânii de pământ. Cele mai multe dintre ordinele imperiale pe care comitatul trebuie să le transpună în faptă se împotmolesc prin opoziția stăpânilor de pământ, iar țăranul nu poate spera la comitat, nici în împrejurările critice, vreun ajutor sau vreo dreptate împotriva tiranilor lui mari sau mici.

5. Funcționarii comitatului, în special judecătorii de scaun și comisarii, trebuie să locuiască în circumscripțiile și districtele lor și să vegheze asupra satelor cu o privire mai atentă, dar mai puțin preocupată de propriile lor interese; pentru a pretinde însă acest lucru de la ei este absolut necesar să aibă o salarizare mai bună.

6. Atât stăpânul de pământ, cât și funcționarul de comitat sunt unguri, aceștia nu par a iubi națiunea valahă și consideră pe valahi nu ca supuși ai stăpânului de pământ, căruia îi aparțin, ci își închipuie că au în ei niște sclavi; ultima acțiune a plebei valahe fruste a retrezit și sporit înverșunarea ungurilor, astfel încât ei ar fi dorit să-i poată nimici pe toți; și fiindcă nimeni din rândul națiunii valahe (presupunând că acest lucru ar fi posibil) nu va fi luat în serviciul comitatului, bietul valah nu poate să-și promită, în general, nici de la această autoritate prea mult sprijin.

7. Satele valahe nu au, de cele mai multe ori, un notar sau un secretar comunal; de la țăran se cere într-una, atât timp cât mai posedă ceva, nimeni nu ține o socoteală, nimeni nu notează impozitele și dările pe care le plătește, nimeni nu-i spune ce are de plătit; de aceea ar fi foarte bine să se dea satelor, chiar când sunt mici, măcar la două sate, câte un notar; pentru aceasta, foști subofițeri care pot vorbi și scrie în limba română ar fi cei mai apți pentru a purta socotelile satelor, pentru a le civiliza treptat și pentru a ține sub observație acțiunile lor.

Observatie asupra rascoalei lui Horea 38. Și în satele care se găsesc în munți aproape inaccesibili sunt absolut necesare drumuri comunale de la un sat la altul; acum nimeni nu poate ajunge cu piciorul până la colibele cele mai puțin populate, dacă nu e obișnuit încă din tinerețe să umble pe potecile înguste existente, cum e încă și acum cea din comitetul Cluj spre așa-numitul Abrud și Întregalde; în astfel de ascunzișuri inaccesibile se pot întâmpla tot felul de mârșăvii.

9. Să se pretindă și de sus, cu vigoare, ca ordinele imperiale să fie executate mai bine; cei mai mulți stăpâni de pământ mai au încă în servicii cu duiumul, fără o convenție și în mod samavolnic, pe presupușii lor iobagi, deși ordinul imperial prohibitiv în această privință există deja de 2 ani; el a fost publicat pentru țărani; dacă însă ei cer să fie aplicat, sunt goniți cu lovituri și punere în lanțuri.

10. Ar fi salutar să se găsească mijloace care să facă să înceteze de la sine transportul de sare pe furiș și contrabanda la granițele dintre Ungaria și Transilvania, căci această împrejurare și dorința de câștig înarmează pe valahi; ei și-au păstrat armele în păduri și în fântâni secate; în timp ce caravane întregi trec înarmate, prin munți, spre Ungaria, contrabandiștii cu partizanii lor le ies în cale, se încaieră și cad morți și răniți de ambele părți, fără să se poată pune capăt răului; n-ar fi mai bine ca în Transilvania, unde sarea se vinde ceva mai scump, erariul să caute să se despăgubească treptat, să nu adauge nicio taxă, decât cheltuielile de transport peste graniță, până la primul depozit imperial de sare și cheltuieli de întreținere a chirigiilor?

Observatie asupra rascoalei lui Horea 411. Țăranul, în special valahul – care în momentul de față nu se gândește departe – trebuie să fie dezarmat, iar pe de altă parte stăpânii de pământ nu trebuie să se împotrivească.

12. În sfârșit, că ultima răscoală țărănească a determinat aproape în toate comitatele ridicarea nobilimii este fapt cunoscut. Această mulțime adunată la un loc s-a risipit acum iarăși și liniștea generală a fost restabilită. Faptul însă că această nobilime mai poartă încă până acum uniforme, își alătură foști militari, îi înarmează, îi prevede cu muniții și, sub motivul temerii de viitor, face pe ascuns exerciții militare, nu trebuie considerat, în cazuri imprevizibile, ca un lucru mărunt.

Egermann, căpitan din Escadronul Joseph
(Din Succesiunea gen.-maior-lt. Egermann)

Anno 1784. Această observație, după întoarcerea mea din Transilvania în urma restabilirii liniștei, a fost supusă Consiliului aulic de război, prin dl. feldmareșal-locotenent cont Tige.”

Sursa: România. Documente străine despre români, București, 1992.

Articol despre răscoala lui Horea în ziarul „Wekelyks nieuws uyt Loven” (1785)

„Noutăți săptămânale din Louvain/Leuven”

„Noutăți săptămânale din Louvain/Leuven”

Wekelijks nieuws uit Loven 1

Wekelijks nieuws uit Loven 2Wekelijks nieuws uit Loven 3Wekelijks nieuws uit Loven 4

„Scurtă relatare asupra originii, desfășurării și urmărilor răscoalei izbucnită în Transilvania și din fericire potolită prin prinderea conducătorilor Horea sau Nicolae Urs și Cloșca Ion

De trei luni interesul gazetelor este împărțit între conflictul împăratului cu Olanda și răscoala țăranilor români. Dar ele vorbesc despre acest din urmă eveniment atât de diferit, cu atâtea contraziceri, încât a fost foarte dificil până acum a se forma păreri juste. Noi am adunat ceea ce s-a spus cât mai verosimil asupra acestui subiect și se poate avea, astfel, cea mai mare încredere în relatarea pe care noi o dăm și pe care noi am sprijinit-o pe sursele cele mai puțin îndoielnice, gazetele din Viena și cele ale capitalei Transilvaniei.

Românii sunt, poate, singurii dintre toți supușii maiestății sale imperiale la care servitutea personală nu a fost încă abolită. În această țară tot ce nu este nobil este serv, și jugul servituții s-a îngreuiat cu și mai mare rigoare asupra capetelor acestor popoare […] Împăratul a voit, între timp, să preconizeze schimbări în prerogativele senioriale, dar interesații au făcut opoziții puternice, încât proiectul a rămas neexecutat. Indignați să fie încă victimele unei tiranii atât de degradante, în timp ce aproape toate popoarele care îi înconjură și-au recâștigat, în sfârșit, drepturile sacre ale umanității, prin îngrijirea augustului principe, care pune calitatea omului deasupra celei de suveran; incitați de altfel în secret de persoane nemulțumite de autorități, care au știut să profite de această indignare generală pentru a ajunge la scopurile lor criminale, câțiva țărani români s-au înțeles și au întărâtat pe alții și numărul nemulțumiților a crescut, în curând, într-un grad alarmant.

Din luna iulie a anului 1784 s-a observat că acești români țin adunări secrete; totuși, planul lor nu a ieșit la iveală decât la 28 octombrie; până la această dată nu se punea problema de mișcări extraordinare în Transilvania, dar în această zi Horea sau Nicula Urs a venit la Brad, la târgul care se ține în fiecare săptămână; el a îndemnat pe românii, care erau veniți în mare număr, să se adune în satul Mesteacăn, unde el are lucruri importante să le comunice. Mai multe mii dintre acești țărani au apărut efectiv trei zile mai târziu la locul indicat, fiecare popă în capul enoriașilor lui; acolo ei au luat hotărârea unanimă de a surprinde cetatea Alba Iulia, de a ataca arsenalul și de a se întări cu arme. Horea, pentru a-i însufleți înainte, le-a arătat un pretins ordin sau scrisoare imperială prin care ei erau îndemnați să extermine pe toți nobilii și domnii și să se elibereze de sub jugul servituții. Această patentă era scrisă cu caractere de aur și, în virtutea cuprinsului ei, i-a făcut să jure popilor pe o cruce de aur sau de metal galben (pe care el o purta la gât) că ei vor extermina toată nobilimea din Transilvania și vor pune mâna pe posesiunile lor.

Ei nu au fost decât prea fideli jurământului și nu au întârziat a-l pune în aplicare. Primele victime pe care le-au jertfit au fost doi vicejuzi și cinci soldați pe care intendentul comitatului Zărand, care a fost informat de această conjurație, i-a trimis pentru a-l prinde pe Horea. El a fost efectiv arestat, și deja se pregăteau să-l aducă, când cu strigăte înspăimântătoare pe care le-a scos, a venit în goană o mulțime de români pentru a-l elibera; cei doi vicejuzi au fost masacrați, iar soldații schingiuiți. Acest eveniment se petrecea în 31 octombrie.

După acest moment ei n-au mai pus nici o margine furiei lor […]”

Sursa traducerii: Sursa traducerii: Ștefan Pascu și colab., Izvoarele Răscoalei lui Horea, seria B. Izvoare narative, Vol. III. Presă, Broșuri. 1784-1785, București, 1984.
Sursa foto: Wekelyks nieuws uyt Loven, 1785.

Post Navigation