Tipărituri vechi

românești sau despre români

Archive for the tag “Buda”

Mahomet, pricinuitoriul legei turcești

Din Plutarh nou, vol. II, Buda, 1819

„Mahomet. Pricinuitoriul legei turcești. Se născu la ani 569 sau 570 și muri la ani 632.

Mahomet se născu la Meca, și până la vârsta de 40 ani trăi necunoscut îndeletnicindu-se întru neguțătorie. Adese călătorind de la Meca la Damasc, se deșteptă mintea lui, și se învăță a cunoaște oamenii.

O văduvă bogată din Meca a unui neguțătoriu luă pre el la dânsa, ca să ocârmuiască neguțătoria ei. După ce șezu la ia trei ani, se amorisi (îndrăgi) într-însul, și luă pre el spre bărbat. De aci se începu norocirea lui; pre vremea aceea era el în floarea vârstei sale, aici fu, când veni lui în gând o lege noao a întemeia. În Eghipet, Palestina, Siria și pretudintenea află el o mulțime de secte, sau osebiri întră legi, care una pre alta dușmănea; el dară socoti, de va putea aceste toate întru una să le însoțească, și iscodi o lege noao, care oareșcare asămănare avea cu acele, care vrea el să strice.

În vârsta lui de 40 de ani începu a se da afară drept un proroc, și se prefăcea, că vede arătări, vorbind ca un om cu duh, întâiu încredință vedeniile, sau arătările sale muerei lui, mai pre urmă la alte opt persoane, și aceștea făcură iară mulți proseliți, sau credincioși noi, și în 3 ani avea 50 de ucenici de tot supuși lui.

Acum atâta stăpânirea, cât și mai mulți preoți ai locului aceluia începură a socoti pre Mahomet ca pre un om primejdios, pre carele începură a-l catatrexi (goni).

Mahomet, simțindu-se încă slab spre înprotivire, fugi de la Meca la Medina, dară prin această fugă se făcu numele lui mai mare și vestit, și el însuși mai cu îndrăsneală.

Această epohă sau vreme se numește Eghira, după care musulmanii ai lor ani numără, care urmă la ani 622 iul. 16.

După ce văzu Mahomet, că din toate părțile se adună ocenici înprejurul său, schimbă orânduiala lui, mai mult nu îndemna el norodul cu învățături spre a lui lege, dară adună o oaste, și porunci la orice înprotivire cu sabia a răspunde. Jidovii cei aravicești mai mult înprotivindu-se, ei mai întâiu se jertvuiră, stăpânind al lor de

apărare loc, un mare număr dintr-înșii se omorâră, și pre ceialalți la ani 627 vândură. Acum se putu întoarce Mahomet la Meca cu o învoială, unde și titulă de craiu luă. După aceia încunjură cetatea și lăsă ei voe să-și aleagă: moarte, sau lege noao. Întru acest tropos înfricoșat curând își făcu lui părtinitori de lege destui; aceia, carii se înprotivea, se omorea. Domn al Araviei, și la toți vecinii înfricoșat fiind, socotea a fi puternic destul a putea sili pre grecii și persianii spre legea lui.

Întâiu apucă Siria, carea pre vremea aceia a înpăratului Iraclie era, luă câteva cetăți, și făcu pe prinții de la Daunca și Deila birnici. Aici fu, unde mai pre urmă povățui oastea sa. Pașii săi, norocoși fiind ca și dânsul, multe țări supuseră supt stăpânirea lui.

Mai la urmă cunoscu Mahomet apropierea morței sale prin simțirea lucrărei unei otravă, carea lui o jidovoică într-o gușă de berbece dăduse, ca să pue pre el la probă, de iaste el cu adevăr un proroc. După ce o parte din carne mâncă, simți otrava, carea lucra încet, și pricinuind lui niște grele friguri, muri în vârstă de ani 62.”

Sursa: Biblioteca Digitală BCU Cluj

Zodii despre nașterea omului

 

Carte de mână pentru nația romanească. Prin Zaharia Carcalechi în Buda. Titlu alternativ: Carte de mână înpreună cu Calendariul pre anul 1825

Donau Eşinghen în herțogtumul Baden, satul de unde izvoreşte Dunărea

„Firești cugetări despre făpturile omului

Berbecele. Pruncii carii să nasc în zodia aceasta sânt inimoși, în negoțătorie vor dobândi mulți bani, la mueri vor fi norocoși, cum și muiarile vor avea noroc bun cu bărbații.

Taurul. Pruncii carii să nasc în zodia aceasta au multă iubire spre iconomia câmpului și a viilor, sânt voioși și cântăreți, cu muerile puțână norocire vor avea.

Gemenii. Pruncii carii să nasc în zodia aceasta sânt iubitori de înțelepciune și isteți la măestrii mari, învață bine, glumeți, nestatornici și voioși.

Racul. Pruncii carii să nasc în zodia aceasta sânt ageri la minte, au bună pricepere și ținere de minte, și iubitori de înțelepciune.

Leul. Pruncii carii să nasc în zodia aceasta au bună plecare spre dreptate, iubesc blândețele și înțelepciunea, curați în cuget.

Fecioara. Pruncii carii să nasc în zodia aceasta sânt iscoditori de măestrii mari, luători de seamă, blânzi, iubitori de soțietate și veseli în soțietăți.

Cumpăna. Pruncii carii să nasc în zodia aceasta sânt adevărați la inimă

și au suflet bun, blânzi și smeriți, cătră cei săraci milostivi și iubesc dreptatea și adevărul, pentru aceia vor fi foarte norocoși în toate.

Scorpionul. Pruncii carii să nasc în zodia aceasta sânt ageri la minte, tăcuți, voioși și răsplătitori de rău, adânci cugetători, tăinuitori și învățați.

Săgetătoriul. Pruncii carii să nasc în zodia aceasta sânt tăcuți, înțelepți, blânzi, credincioși și toate lucrurile sale înțelepțește le poartă.

Căpriorul. Pruncii carii să nasc în zodia aceasta sânt iuți la mânie, adânci cugetători, melanholici, foarte aplecați spre întristare și spre gânduri grele.

Udătătoriul. Pruncii carii să nasc în zodia aceasta au bună înțelegere la învățături mari, și voioși, foarte înțelepți și tainici în lucrurile lor.

Peștii. Pruncii carii să nasc în zodia aceasta vor fi iscusiți și prietenoși cătră preoți și cătră oamenii cei săraci, și fieștecăruia bucuros va servi (sluji).

N.B. Însă toate acestea rămân în voia lui Dumnezeu a le ocârmui.”

Sursa: Biblioteca Digitală BCU Cluj

Calendariu pe anul 1820

Calendariu pe anul de la Hristos 1820, visect, carele se cuprinde din 366 de zile. Întocmit pe gradurile și clima Ungariei, a Marelui Prințipat al Ardealului, a Țărei Românești și a Moldovei. Arată zilele, duminicile, sărbătorile și septămânile, precum a Calendariului acelui vechiu, așa și a celui nou; părțile anului, schimbarea lunei și târgurile. În Buda. La Crăiasca Tipografie a Universitatei Ungurească.

Firea e întocmită a trage prin pori în toate părțile trupului hrana cea de lipsă; că altmintre, cum ar putea fi mulți oameni fără de nicio mâncare în lungă vreme să fi trăit?

Ermolae Barbaru și Jubertus ne lăsară mărturisit că un om la Roma numai înghițind aer au trăit 40 de ani, pentru că, zic cosmopolitii, că în aer este o ascunsă hrană de viiață.

Ficinus, Crolius și Rudelețius scriu că în India răsăritului, aproape de riul Gange, se află un popor carii se chiamă astomares, fără de gură, și trăescu numai din aer și din mirosul rădăcinilor, a florilor și a poamelor celor pădurețe, care pretutindene le poartă cu sine și le pun la nas.

Aerul e plin de atomi sau foarte micuțe părticele de balsamu, care nencetat denafară se stropesc cu o curată grăsime; aceasta se vede a putea fi hrană de ajuns spre ținerea închieturei trupului celui mai subțire,

întru carea temperamentu omenesc și viiața se odihnește.

Olimpidorus Platonicu mărturisește că el au cunoscut un omu care mulți ani au trăit, și în toată viiața sa nice n-au măncat, nice n-au dormitu, ci spre desfătarea și întărirea sa uneori sta la soare.

Dacă alte făpturi vii mai în lungă vreme pot fi fără mâncare, nu văz pentru ce aceiași fire comună să nu poată face aceasta și în omu.

În insolele Molucei se află o pasere ce se chiamă manucodiata, precum spune Androvandus; acea pasere fiindcă nu are trup mai mare decât o rândunea, iară aripile îi sânt mai mari decât ale vulturului, cu puterea vântului pururea în aer se ține și se învârte, și cu nemica alta nu se hrănește, decât cu ce se află în aer.

Camelionu tot anul nemica nu mâncă, și numai cu aceasta trăește, că deșchizând gura și închizându-o, trage aer. Elianus scrie că caprele gimantee șese luni nemica nu beu, fără întorc gurile asupra lacurilor și, înghițind abur, își stâmpără setea.”

Sursa: Biblioteca Digitală BCU Cluj

Post Navigation