Tipărituri vechi

românești sau despre români

Archive for the tag “Ardeal”

Ioan Molnar Piuariu, Economia stupilor, Viena, 1785

economia-stupilor-1„Economiia stupilor, acum întâi izvodită și dată de Ioan Molnar, doftorul de ochi în marele Prințipat al Ardealului. Cu privileghiul înpărăteștii și crăieștii măriri. În Viena, la Iosif nobâl de Curțbec, înpărătesc și crăiesc de Curte a neuniților rumâni și a sârbilor tipograf și vânzător de cărți. În anul 1785.

economia-stupilor-2Exelenții sale prea luminatului domn Samoil, liber baron de Brukenthal al înpărăteștii crăeștii măriri, al statului dinlăuntru sfetnic, a luminatului cin, al sfântului Stefan Craiul apostolicesc comendator, prin mare prințipatul Ardealului și părților lui înpreunate gubernator crăesc și a înălțatului // crăesc gubernium întâi exarh i proci. Domnului părintelui patriei, apărătoriului binelui de obște, a științălor patronului și al mieu făcătoriului de bine.

economia-stupilor-3Cătră cetitori

Iubite cetitoriule! oricine ești, preot, sau de altă vrednicie, casnic, iubitori de albine, iată: că văzând eu, și cunoscând cum trec țiitorii de stupi preste bunătatea aceștii economii

economia-stupilor-4cu ochi vicleni, și cum iau ei albinele supt pază numai până atunci, până le umplu iale coșnițăle de bunătăți, iară mai pe urmă le pedepsesc cu moarte, am simțit datorie, ca să arăt lângă alte învățături ce să cuvin stuparilor aști, o mijlocire din multe probe dovedite, cum să scoață albinele din coșnița, care voiaște a lua fagurii toți, afară de a omorî albinele. Ca doară s-ar dezrădăcina și din părțile noastre acest obicei fără de milă.

economia-stupilor-5Învățătura theoretică. Partea I
Despre theoriia stupilor și învățătură ce iaste de lipsă să știe stupariul

Învățătura I
Despre albinele cele lucrătoare

Supt cuvântul acesta albină, înțăleg toți pricepătorii și grijitorii // albinelor niște gânganii care adună din înfloriturile buruenilor și ale pometurilor ceară și miere.

economia-stupilor-6Învățătura VI
Despre făptura trântorilor

Trântorii sânt la făptură mai mari și au toate organele celoralalte albine, fără cât sânt firei bărbătești supuși și nu au ac.
Despre acești am zis că nu lucrează altăceva, fără numai plodesc // pre matca și pre celelalte albine.
Prin mărimea capului și prin grosimea trupului lor să cunosc lezne din albinele cele lucrătoare.
Că după eșirea roiului îi scot celelalte albine din coșniță, ca pre niște oaspeți netrebnici, și neavând ei acul arma apărării, mai vârtos toamna, ca să nu prăpădească preste iarnă mierea, îi omoară albinele.”

Sursa: Biblioteca Digitală BCU Cluj

Mihai Viteazul întărește satul Radovan mânăstirii Coșuna (Iași, 1 iunie 1600)

mihai-viteazul-manastirea-cosuna-1„Hrisovul răposatului Io Mihail voevod pentru Radovan

Cu mila lui Dumnezeu, Io Mihail voevod și domnu a toată Țara Rumânească și al Țărăi Moldovei. Dat-am domniia mea această poruncă a domnii mele sfintei și dumnezeeștei mănăstiri ce să numește Coșuna, ca să-i fie satul Radovanul tot, cu tot hotarul de pretutindenea, pentru că au venit însuși săteni din sat de s-au vândut ei de a lor bunăvoe că să fie rumâni sfintei mănăstiri. Iar când au fost acum sătenii din sat, ei au venit înaintea domnii mele în Țara Ungurească, la Belgrad, la scaun, de au jăluit așa cum că au venit Tudorache banul la

mihai-viteazul-manastirea-cosuna-2dânșii de le-au dat numai aspri 6.000 în …

Iar când am fost în Țara Moldovei în scaun, în Iași, iar călugării de la sfânta mănăstire de au venit și au adus și cărți de cumpărătoarea acestui sat, deci domniia mea am văzut cărțile și le-am citit și au fost dat călugării pe sat dintâi galbeni 100 pentru dăjdile lor. Și iar în mâinele ale sătenilor 12.000 aspri gata. Și au venit și boiarul domnii mele Nica vistieriul înaintea domnii mele de au mărturisit și au jurat el pe sfânta evanghelie cum că au fost venit sătenii din sat și cu Daniil călugărul de la sfânta mănăstire de la Coșuna înaintea Nicăi vistieriul de au plătit Daniil călugărul birurile lor cu 100 de galbeni, carii sânt scriși mai sus. Și s-au dat ei rumâni de a lor bunăvoe. Și încă au plătit călugării de la sfânta mănăstire după aceia birurile lor la cisla cea mică 2660 de aspri gata. Și iar au plătit la alt bir boi 4. Și iar au plătit birul lor 880 de aspri. Și iar au plătit oi uscate aspri 280.

Pentru aceia, am dat și domniia mea sfintei mănăstiri ca să fie satul cu toată moșiia … lor, și de niminea să fie clătit, preste zisa domnii mele.

Că iată și mărturii am pus domniia mea: jupan Theodosie vel logofăt și jupan … și jupan Mihalcea vel ban … și Leca vel comis și jupan Stoica vel postelnic. Am scris eu, Crăciun, în scaun în Iași, în Țara Moldovei…”

Traducere din Condica mănăstirilor Căluiu și Bucovățul, 1500-1738 (păstrată în Arhivele Naționale Istorice Centrale, colecția Manuscrise, nr. 722), aproape identică cu cea manuscrisul nr. 443 (Condica măn. Bucovăț), publicată în Documenta Romaniae Historica, seria B, vol. XI (1593-1600), București, 1975.
Sursa foto: Arhiva Medievală a României

Articol din Gazeta de Transilvania despre votul universal (1850)

gazeta-de-transilvania-1850

Gazeta de Transilvania, Brașov, Nr. 42 din 21 decembrie 1850

„Chronică străină

Franța. Paris. 25 Dec. O încurcătură noă și foarte serioasă. Acela care în zioa de astăzi nu se interesează și nu-i pasă de cursul lucrurilor în Europa, iar mai vârtos în de al celor din Franța și Germania, să ease dintre oameni, să petreacă în pădure, săhastru, singuratic.

Cititorii își aduc aminte, că franțozii îndată după înfricoșata revoluțiune din 23 Fevr. 1848 întroduseră în noa lor republică votul universal, adică ei recunoscură dreptul fecărui bărbat ajuns la vrâstă legiuită (de 22 ani) de a-și da votul liber, și a lua parte activă la tot feliul de alegeri, cum președinte, deputați la adunanță, deregătorii comunale ș.a., fără a-i întreba dacă au vreun dinariu în pungă, seau un adăpost măcar cât vulpile în vezuinele lor, pentru că franțozii ziceau după învățăturele lor: persoana omului este totul, iar averea fără persoană este nimic; sufletul nemuritoriu și voința omului este ce e; iar averile sânt un ce mort fără omul viu și cugetătoriu. Din aceasta urmă, că precum până la 1848 avea dreptul votării numai franțozii cei mai avuți carii totodată plătia dajdea cea mai mare, prin urmare abia vreo doă-trei sute de mii, așea acum câștigară dintr-o dată dreptul votului aproape la 10 milioane inși, adică toată partea bărbătească afară numai de cei ce stau supt epitropiă seau le lipsește mintea, seau sânt cunoscuți destrămați și criminali osândiți pe la închisori. Așea la 10 Decembrie 1848 se alese și Ludovic Napoleon de președinte prin votul universal, din care el câștigă aproape la 6 milioane, iar celelalte se împărțiră între alți compețitori, cum Cavaignac, Lamartine ș.a. Într-aceea iată că pe la Maiu a.c. ministeriul președintelui află că votul universal așea cum s-au întrodus în Franța ar fi foarte periculos, pentru că vezi D-ta din pricină că acum stă în voia tuturor calicilor și proletarilor ca să votiseze alăturea cu milionarii și cu toți coconii binemirositori de profumuri scumpe, acea sărăcime se apucă și alege deputați la adunanța națională tot dintre soțialiști, adică dintre acei bărbați procopsiți ai Franței, căror nu le mai tace gura nici le mai stă condeiul, ci strigă mereu: dați pâne săracilor, faceți de lucru proletarilor, nu-i lăsați să viie la cea din urmă desperăciune ca să vă ucidă pe toți și să vă ia toată averea; regulați mai bine soțietatea omenească, iar veniturile vistieriei nu le prădați pe tot feliul de nebunii ș.a.ș.a. Deci după cele mai ferbinți și mai amerințătoare dispute ce avu ministeriul și maioritatea adunanței naționale cu minoritatea ei carea toată este soțialistică, în 31 Maiu a.c. se decretă o lege noă, prin care votul universal în Franța se restringe între câteva condițiuni, încât numărul celor cu dreptul de alegere din aproape 10 mil. scade cătră 5 mil.; tot mai multe preste măsură, decât era până la Lud. Filip […]”

Sursa: Biblioteca Județeană „George Barițiu” din Brașov. Biblioteca digitală

Post Navigation