Tipărituri vechi

românești sau despre români

Archive for the tag “Istorie”

Mahomet, pricinuitoriul legei turcești

Din Plutarh nou, vol. II, Buda, 1819

„Mahomet. Pricinuitoriul legei turcești. Se născu la ani 569 sau 570 și muri la ani 632.

Mahomet se născu la Meca, și până la vârsta de 40 ani trăi necunoscut îndeletnicindu-se întru neguțătorie. Adese călătorind de la Meca la Damasc, se deșteptă mintea lui, și se învăță a cunoaște oamenii.

O văduvă bogată din Meca a unui neguțătoriu luă pre el la dânsa, ca să ocârmuiască neguțătoria ei. După ce șezu la ia trei ani, se amorisi (îndrăgi) într-însul, și luă pre el spre bărbat. De aci se începu norocirea lui; pre vremea aceea era el în floarea vârstei sale, aici fu, când veni lui în gând o lege noao a întemeia. În Eghipet, Palestina, Siria și pretudintenea află el o mulțime de secte, sau osebiri întră legi, care una pre alta dușmănea; el dară socoti, de va putea aceste toate întru una să le însoțească, și iscodi o lege noao, care oareșcare asămănare avea cu acele, care vrea el să strice.

În vârsta lui de 40 de ani începu a se da afară drept un proroc, și se prefăcea, că vede arătări, vorbind ca un om cu duh, întâiu încredință vedeniile, sau arătările sale muerei lui, mai pre urmă la alte opt persoane, și aceștea făcură iară mulți proseliți, sau credincioși noi, și în 3 ani avea 50 de ucenici de tot supuși lui.

Acum atâta stăpânirea, cât și mai mulți preoți ai locului aceluia începură a socoti pre Mahomet ca pre un om primejdios, pre carele începură a-l catatrexi (goni).

Mahomet, simțindu-se încă slab spre înprotivire, fugi de la Meca la Medina, dară prin această fugă se făcu numele lui mai mare și vestit, și el însuși mai cu îndrăsneală.

Această epohă sau vreme se numește Eghira, după care musulmanii ai lor ani numără, care urmă la ani 622 iul. 16.

După ce văzu Mahomet, că din toate părțile se adună ocenici înprejurul său, schimbă orânduiala lui, mai mult nu îndemna el norodul cu învățături spre a lui lege, dară adună o oaste, și porunci la orice înprotivire cu sabia a răspunde. Jidovii cei aravicești mai mult înprotivindu-se, ei mai întâiu se jertvuiră, stăpânind al lor de

apărare loc, un mare număr dintr-înșii se omorâră, și pre ceialalți la ani 627 vândură. Acum se putu întoarce Mahomet la Meca cu o învoială, unde și titulă de craiu luă. După aceia încunjură cetatea și lăsă ei voe să-și aleagă: moarte, sau lege noao. Întru acest tropos înfricoșat curând își făcu lui părtinitori de lege destui; aceia, carii se înprotivea, se omorea. Domn al Araviei, și la toți vecinii înfricoșat fiind, socotea a fi puternic destul a putea sili pre grecii și persianii spre legea lui.

Întâiu apucă Siria, carea pre vremea aceia a înpăratului Iraclie era, luă câteva cetăți, și făcu pe prinții de la Daunca și Deila birnici. Aici fu, unde mai pre urmă povățui oastea sa. Pașii săi, norocoși fiind ca și dânsul, multe țări supuseră supt stăpânirea lui.

Mai la urmă cunoscu Mahomet apropierea morței sale prin simțirea lucrărei unei otravă, carea lui o jidovoică într-o gușă de berbece dăduse, ca să pue pre el la probă, de iaste el cu adevăr un proroc. După ce o parte din carne mâncă, simți otrava, carea lucra încet, și pricinuind lui niște grele friguri, muri în vârstă de ani 62.”

Sursa: Biblioteca Digitală BCU Cluj

Anunțuri

Primele decrete ale guvernului revoluționar din Țara Românească (1848)

„Iunie 15. N. 31. Anul 1848.
Buletin Ofițial al Prințipatului Țării Românești. București.”

„În numele poporului român.
Dreptate și Frăție.

Guvernul vremelnic decretă:

Steagul național va avea trei colore, albastru, galben și roșu. Deviza română care va fi scrisă atât pe steaguri, cât și pe monumentele și decretele publice, se va compune de aceste doă cuvinte: dreptate, frăție.

Dreptatea, această stea strălucitoare care luminează omenirea și o povățuește în calea binelui, voește ca oameni să fie mai întâi slobozi și deopotrivă, și frăția, acest sentiment străbun românesc leagă inimile pentru obștescul folos.

Membri guvernului vremelnic:
Neofit, Mitropolit Ungrovlahiei.
G. Scurti.
N. Bălcescu, A. G. Golescu, C. A. Roset.
I. C. Brătianu,
No. 1, Anul 1848, Iunie 14.

[…]

În numele poporului român.
Dreptate. Frăție.

Guvernul vremelnic decretă:

Potrivit voinți(i) poporului, cenzura este desființată pentru totdeauna. Orice român are dreptul de a vorbi, a scri și a tipări slobod asupra tuturor lucrurilor; se înțelege însă că întrebuințarea acestei libertăți nu implică abuzul ce ar putea face unii defăimând viața privată a lăcuitorilor sau invitând poporul la nesupunere către legi // și guvern, abuzuri ce vor fi pedepsite de tribunalurile competente […]

În numele poporului român.
Dreptate, Frăție.

Guvernul vremelnic decretă:

Pedeapsa degrădătoare cu bătaia se desființează pentru totd’auna în Țara Românească, atât în partea civilă, cât și în cea militară. Până la reformarea condicii criminale, această pedeapsă se va romplasa cu o închisoare de la una până la cinci zile.

Pedeapsa cu moarte, care de atâtea veacuri nu s-a simțit nevoe a se întrebuința în Țara Românească, se desființează asemenea pentru totd’auna […]

Tipărit la Zaharia Carcalechi.”

Sursa: Biblioteca Județeană „Gheorghe Asachi” din Iași.

Amfilohie Hotiniul, Ce trebue să luăm aminte despre Moldova? (Iași, 1795)

amfilohie-hotiniul-p-228

Ultimul capitol din lucrarea lui Amfilohie Hotiniul, De obște gheografie, Iași, 1795

„Despre Moldova.
Întrebare?

Î. Ce trebue să luăm aminte despre Moldova?
R. Precum Ardealul, așa și aceasta are îndestulare de vii, pământul gras, hăleștee, biholi și munți înbogățiți cu aur și argint, așijderea păduri, pomăt mult, de tot feliul de dobitoace, și mulțime de miere, cai turcești și rumânești. Lungimea este de 35 de mile și lățimea de 28. Mai demult această țară să numea: Dachie Ripensască (sau Alpestrasască); după aceea, de la multe feliuri de neamuri să nume Gepidia și Gotia, iară de unguri Cumaniia. Partea despre miazănoapte pentru apa Moldavii și muntele Ceahlăului o numea Moldova, iară partea despre amiazăzi o numie Valahiia de preste munți, care până la anul 1449 dă bir leșilor, iară acum dă turcului pe

amfilohie-hotiniul-p-229fieștecare an: 58.000 galbini italienești, cai 500 și șoimi 300.

2. Norodul ține legea grecească și este supus Patriarhului de Țarigrad.

3. Români (sau romani) sânt amestecați cu sirbi, bulgari, armeni și tătari.

4. Locul cel dintâi în Moldova să numește Iașu sau Iazu, care este mitropolis a tot prințipatul, aproape de apa Prutului, ce să numea mai demult Hierasum, unde este curtea prințipului, pentru care însuși Traian înpăratul în cărțile sale face arătare, că ar fi zidit înainte de nașterea lui Hristos, pentru lăcuirea consulului romanilor și a străjilor lui, care să numea iazighes, în care curte să număra 16.000 de odăi. După aceea, nu puțini ani trecând la mijloc, într-atâtea răzmirițe s-au înnoit și s-au zidit la 20.000 de odăi și mai mult, pentru trebuința prințipului și a ostașilor lui, care la anul 1460 înpreună cu tot orașul de foc s-au răsipit.

5. Iașu au luat nume de la străjile romanilor ce să chiema iazighes și de la șanțul cel de bătae, întru care oraș este scaunul

amfilohie-hotiniul-p-230Arhiepiscopiei.

6. La anul 1465, Stefan prințipul mai sus numita curte sau cetate de iznoavă o au zidit, de la care nu puțini ani orașul să numea Stefanoveția, iară după ce leșii pe Stefan Vodă l-au izgonit, la anul 1491, iarăși din pricina focului s-au prăpădit, și după aceea, trecând ani la mijloc, nu s-au numărat într-acel loc mai mult decât 600 de odăi.

7. Al doilea oraș Socava (sau Suceava), nu departe de apa Siretului (sau Șretului), într-un care mai cu de-adins șăde voevodul Moldaviei.”

Sursa: Dacoromanica. Biblioteca Digitală a Bucureștilor.

Post Navigation