Tipărituri vechi

românești sau despre români

Archive for the tag “Istorie”

Amfilohie Hotiniul, Ce trebue să luăm aminte despre Moldova? (Iași, 1795)

amfilohie-hotiniul-p-228

Ultimul capitol din lucrarea lui Amfilohie Hotiniul, De obște gheografie, Iași, 1795

„Despre Moldova.
Întrebare?

Î. Ce trebue să luăm aminte despre Moldova?
R. Precum Ardealul, așa și aceasta are îndestulare de vii, pământul gras, hăleștee, biholi și munți înbogățiți cu aur și argint, așijderea păduri, pomăt mult, de tot feliul de dobitoace, și mulțime de miere, cai turcești și rumânești. Lungimea este de 35 de mile și lățimea de 28. Mai demult această țară să numea: Dachie Ripensască (sau Alpestrasască); după aceea, de la multe feliuri de neamuri să nume Gepidia și Gotia, iară de unguri Cumaniia. Partea despre miazănoapte pentru apa Moldavii și muntele Ceahlăului o numea Moldova, iară partea despre amiazăzi o numie Valahiia de preste munți, care până la anul 1449 dă bir leșilor, iară acum dă turcului pe

amfilohie-hotiniul-p-229fieștecare an: 58.000 galbini italienești, cai 500 și șoimi 300.

2. Norodul ține legea grecească și este supus Patriarhului de Țarigrad.

3. Români (sau romani) sânt amestecați cu sirbi, bulgari, armeni și tătari.

4. Locul cel dintâi în Moldova să numește Iașu sau Iazu, care este mitropolis a tot prințipatul, aproape de apa Prutului, ce să numea mai demult Hierasum, unde este curtea prințipului, pentru care însuși Traian înpăratul în cărțile sale face arătare, că ar fi zidit înainte de nașterea lui Hristos, pentru lăcuirea consulului romanilor și a străjilor lui, care să numea iazighes, în care curte să număra 16.000 de odăi. După aceea, nu puțini ani trecând la mijloc, într-atâtea răzmirițe s-au înnoit și s-au zidit la 20.000 de odăi și mai mult, pentru trebuința prințipului și a ostașilor lui, care la anul 1460 înpreună cu tot orașul de foc s-au răsipit.

5. Iașu au luat nume de la străjile romanilor ce să chiema iazighes și de la șanțul cel de bătae, întru care oraș este scaunul

amfilohie-hotiniul-p-230Arhiepiscopiei.

6. La anul 1465, Stefan prințipul mai sus numita curte sau cetate de iznoavă o au zidit, de la care nu puțini ani orașul să numea Stefanoveția, iară după ce leșii pe Stefan Vodă l-au izgonit, la anul 1491, iarăși din pricina focului s-au prăpădit, și după aceea, trecând ani la mijloc, nu s-au numărat într-acel loc mai mult decât 600 de odăi.

7. Al doilea oraș Socava (sau Suceava), nu departe de apa Siretului (sau Șretului), într-un care mai cu de-adins șăde voevodul Moldaviei.”

Sursa: Dacoromanica. Biblioteca Digitală a Bucureștilor.

Revoluția americană (din Prescurtarea istoriei universale, București, 1827)

Din Prescurtarea istoriei universale, vol. IV, București, 1827

Fragment din Prescurtarea istoriei universale, vol. IV, București, 1827

„Coloniile ce să numea ale Anglii în America despre miazănoapte avea dar așăzământ cu Anglia pentru negoț și pentru celelalte pricini, dar mai pre urmă Anglia au schimbat multe orânduele ale lor, care privea spre folosul și interesul ei, încât au întărâtat în rebelie pre supușii ei; au dat voe la eteriile neguțătorii din India, ca să aducă mărfurile lor, în toate Coloniile Anglizești fără vamă și fără altă dajdie. Aceasta dar și altele multe nepriimindu-le Coloniile Anglizești, au cerut dreptățile lor, și neascultându-să, au întrat în trei corăbii anglizești, care venise la Vostona încărcate cu ceaiu la 1773, și au aruncat toată marfa aceasta în mare, fără să vateme pre pameni la viață, aceasta s-au făcut și la alte limanuri, încât multe corăbii după aceia aflând aceasta, s-au întors la Anglia încărcate. Iar în Iorca cea Noă, pentru că era o corabie de războiu, i-au silit pre dânșii ca să priimească marfa, dar îndată au cufundat-o. Așijderea și la Carolina, altă marfă au aruncat-o în apă și alta, fiind siliți, au închis-o în magazii umede, și au putrezit acolo.

prescurtarea-istoriei-universale-p-217La 1777 au trimis Anglia pre Saghin gheneral și au înpresurat limanul Vostonii. Iar cele zece colonii au trimis toate soli la Filadelfia și s-au întocmit cu jurământ, ca să se înpotrivească cu toții la apucăturile Anglii și să așaze republică slobodă; de atunci dar s-au numit aceste colonii, Republica celor treisprezece unite eparhii, și ocârmuitor al lor s-au rânduit Vasincton. Iar eparhiile sânt Apsira noă, Masahuseta, Rodisland, Conecticuta, Iorca Noă, Ghersina Noă, Pansilvania, Delavara, Marilanda, Virghinia, Carolina de Miazănoapte, Carolina de Miazăzi și Giurgia. Au început dar sang-războiul la 1775, vrând să poprească gătirile republicanilor. Dar aceștia fiind gata, au năvălit în Canada și Chedeca, și au înpresurat Chedeca, când au venit și oștirile ghermanicești acolo, care era cu plata Anglii. Anglia au trimis atunci pre Hovin  în locul Sangului, carele au trimes pre ghenerarii Cliton și Cromval în partea despre apus a eparhiilor unite, iar el au biruit pă republicani la Iorca Noă, dar Vasincton, izgonind pre acesta din Iorca Noă, după aceia și din Rodisland, au prins o // mie de robi […]”

Sursa: Dacoromanica. Biblioteca Digitală a Bucureștilor.

Tudor Vladimirescu, Proclamația de la Padeș, 23 ianuarie 1821

proclamatia-de-la-pades-1proclamatia-de-la-pades-2De la tot norodul rumânesc din județele de peste Olt

Cătră tot norodul omenesc din București și din celelante orașe și sate ale Țării Rumânești, multă sănătate!

De la tot norodul din toate cinci județe, multă sănătate!

Fraților lăcuitori ai Țării Rumânești, veri de ce neam veți fi!

Nici o pravilă nu oprește pre om de a întâmpina răul cu rău! Șarpele, când îți iasă înainte, dai cu ciomagul de-l lovești, ca să-ți aperi viiața, care mai de multe ori nu să primejduiește din mușcarea lui!

Dar pre bălaurii care ne înghit de vii, căpeteniile noastre, zic, atât cele bisăricești, cât și cele politicești, până când să-i suferim a ne suge sângele din noi? Până când să le fim robi?

Dacă răul nu este priimit lui Dumnezău, stricătorii făcătorilor de rău bun lucru fac înaintea lui Dumnezău! Iar acesta nu să face până nu să strică răul. Până nu vine iarna, primăvară nu să face!

Au vrut Dumnezău să facă lumină? Aceia s-au făcut, dupe ce au lipsit întunerecul!

Veichilul lui Dumnezău, prea puternicul nostru împărat [sultanul], voește ca noi, ca niște credincioși ai lui, să trăim bine. Dar nu ne lasă răul, ce ni-l pun peste cap căpeteniile noastre!

Veniți dar, fraților, cu toții, cu rău să pierdem pe cei răi, ca să ne fie noaă bine! Și să să aleagă din căpeteniile noastre cei care pot să fie buni. Aceia sânt ai noștri și cu noi dinpreună vor lucra binele, ca să le fie și lor bine, precum ne sânt făgăduiți!

Nu vă leneviți, ci siliți dă veniți în grabă cu toții; care veți avea arme, cu arme; iar care nu veți avea arme, cu furci de fier și cu lănci; să văd faceți degrabă și să veniți unde veți auzi că să află Adunarea cea orânduită pentru binele și folosul a toată țara. Și ceia ce vă va povățui mai marii Adunării, aceia să urmați, și unde vă vor chema ei, acolo să mergeți. Că ne ajunge, fraților, atâta vreme de când lacrămile du pe obrazăle noastre nu s-au mai uscat!

Și iar să știți că niminea dintre noi nu este slobod , în vremea aceștii Adunări – obștii folositoare – ca să să atingă măcar de un grăunți, de binele sau de casa vreunui neguțători, oroșan sau țăran, sau de al vreunui lăcuitori, decât numai binele și averile cele rău agonisite ale tiranilor boieri să să jărtfească; însă al cărora nu vor urma noaă – precum sânt făgăduiți – numai al acelora să să ia, pentru folosul de obște!”

Sursa transliterării: Documente privind Istoria României. Răscoala din 1821, I, Documente interne, București, 1959 (pe Dacoromanica. Biblioteca Digitală a Bucureștilor).
Sursa foto: facsimile de la Muzeul de Istorie și Arheologie Piatra Neamț.

Post Navigation