Tipărituri vechi

românești sau despre români

Archive for the tag “secolul XVI”

Mihai Viteazul îl despăgubește pe Antonie Grama, pe care-l prădase pe nedrept (Gura Teleajenului, 26 sept. 1600)

mihai-viteazul-gura-teleajenului„† Din mila lui Dumnezeu, Io Mihail voievod și domn a toată Țara Românească și al Ardealului și al Țării Moldovei. Dă domnia mea această poruncă a domniei mele jupanului Antonie Grama și cu fiii săi, câți Dumnezeu îi va lăsa, ca să-i fie satele anume Floceștii de pe Săbar și Budenii de pe Câlniște și Hăreștii și Scroviștea și Curta din județul Vlașca, toate, cu toate hotarele și de peste tot locul din hotar până în hotar.

Pentru că aceste sate și ocine mai sus-scrise le-am cumpărat domnia mea de la megiașii care au avut dedină de la moșii lor, însă cu aspri drepți gata din vistieria domniei mele și fără nici o silă, ci s-au vândut ei de a lor bunăvoie.

Iar apoi, domnia mea, când am intrat și am luat domnia mea Țara Ardealului, domnia mea m-am mâniat pe Antonie Grama cu multă urgie, pentru o pâră ce au pârât guri, limbi mincinoase către domnia mea și am închis domnia mea pe Antonie în turnul cetății Brașovului și am prădat domnia mea, de i-am luat toată marfa lui, hainele și ferecăturile și aspri gata și tot ce a avut, de l-am adus în sărăcie.

Iar apoi, am înțeles domnia mea și am aflat că l-am prădat fără dreptate și cu nimic vinovat și a fost om drept. Și m-am temut domnia mea pentru blestemul lui și al fiilor lui, pentru multa sărăcie ce i-am făcut domnia mea. Și am căutat domnia mea să întorc paguba și prădarea lui.

Însă marfa lui și ferecăturile ce am luat domnia mea de la el nu am avut de unde să le întorc, pentru că fuseseră împărțite și risipite și nimic nu s-a găsit din averile lui.

Iar apoi, când am fost domnia mea cu oștile la Gura Teleajănului să fac luptă cu leșii și moldovenii și tătari cu turci, domnia mea am dat și am miluit pe Antonie Grama cu aceste mai sus-scrise sate, ca să plătesc domnia mea paguba lui, ca să nu am domnia mea blestem, nici fiul domniei mele, Io Necolai voievod , ci am dat domnia mea cu toată voia inimii domniei mele aceste mai sus scrise sate, ca să-i fie ohabă și dedină lui și fiilor și nepoților și strănepoților săi.

Deci am făcut domnia mea această carte să fie la mâna lui. Iar dacă va da milostivul Dumnezeu să calc pe vrăjmașii noștri sub picioarele domniei mele, domnia mea îi voi face și hrisovul domniei mele pe aceste sate mai sus-zise, ca să nu aibă clintire de nimeni în urma domniei mele, ci să aibă pace de către toți. Și altfel să nu fie, după porunca domniei mele.

Și ispravnic însăși spusa domniei mele.
Și eu, Drăghici logofătul, am scris la Gura Teleajănului luna septembrie 26 zile, în anul 7108.
† Io Mihail voievod, din mila lui Dumnezeu, domn.”

Sursa traducerii: Documenta Romaniae Historica, seria B. Țara Românească, vol. XI (1593-1600), București, 1975 (pe Dacoromanica. Biblioteca Digitală a Bucureștilor)
Sursa imaginii: Arhiva Medievală a României

Mihai Viteazul întărește satul Radovan mânăstirii Coșuna (Iași, 1 iunie 1600)

mihai-viteazul-manastirea-cosuna-1„Hrisovul răposatului Io Mihail voevod pentru Radovan

Cu mila lui Dumnezeu, Io Mihail voevod și domnu a toată Țara Rumânească și al Țărăi Moldovei. Dat-am domniia mea această poruncă a domnii mele sfintei și dumnezeeștei mănăstiri ce să numește Coșuna, ca să-i fie satul Radovanul tot, cu tot hotarul de pretutindenea, pentru că au venit însuși săteni din sat de s-au vândut ei de a lor bunăvoe că să fie rumâni sfintei mănăstiri. Iar când au fost acum sătenii din sat, ei au venit înaintea domnii mele în Țara Ungurească, la Belgrad, la scaun, de au jăluit așa cum că au venit Tudorache banul la

mihai-viteazul-manastirea-cosuna-2dânșii de le-au dat numai aspri 6.000 în …

Iar când am fost în Țara Moldovei în scaun, în Iași, iar călugării de la sfânta mănăstire de au venit și au adus și cărți de cumpărătoarea acestui sat, deci domniia mea am văzut cărțile și le-am citit și au fost dat călugării pe sat dintâi galbeni 100 pentru dăjdile lor. Și iar în mâinele ale sătenilor 12.000 aspri gata. Și au venit și boiarul domnii mele Nica vistieriul înaintea domnii mele de au mărturisit și au jurat el pe sfânta evanghelie cum că au fost venit sătenii din sat și cu Daniil călugărul de la sfânta mănăstire de la Coșuna înaintea Nicăi vistieriul de au plătit Daniil călugărul birurile lor cu 100 de galbeni, carii sânt scriși mai sus. Și s-au dat ei rumâni de a lor bunăvoe. Și încă au plătit călugării de la sfânta mănăstire după aceia birurile lor la cisla cea mică 2660 de aspri gata. Și iar au plătit la alt bir boi 4. Și iar au plătit birul lor 880 de aspri. Și iar au plătit oi uscate aspri 280.

Pentru aceia, am dat și domniia mea sfintei mănăstiri ca să fie satul cu toată moșiia … lor, și de niminea să fie clătit, preste zisa domnii mele.

Că iată și mărturii am pus domniia mea: jupan Theodosie vel logofăt și jupan … și jupan Mihalcea vel ban … și Leca vel comis și jupan Stoica vel postelnic. Am scris eu, Crăciun, în scaun în Iași, în Țara Moldovei…”

Traducere din Condica mănăstirilor Căluiu și Bucovățul, 1500-1738 (păstrată în Arhivele Naționale Istorice Centrale, colecția Manuscrise, nr. 722), aproape identică cu cea manuscrisul nr. 443 (Condica măn. Bucovăț), publicată în Documenta Romaniae Historica, seria B, vol. XI (1593-1600), București, 1975.
Sursa foto: Arhiva Medievală a României

Cronica anonimă a Brașovului (copie din 1780)

cronica-anonima-a-brasovului-1„La anul 1515, la acest an s-au aflat America, lumea cea noao, care o au aflat Criștof Columbul, călugăr franțuzesc. Acesta, fiind mare astronom și umblând mult pe mare, au cunoscut că să va mai afla și alt pământ și țară decât Asiia, Africa și Evropa și, cerând de la craiul Șpanii ca să-i dea un galion și ostași și de chieltuială ca să umble pe mare, să caute acea țară, o au

cronica-anonima-a-brasovului-2aflat umblând multă vreme. Care acea țară și pământ iaste cu mult mai mare decât partea Evropii, și iaste mai bogată cu toate lucrurile decât acelelalte trei părți ale lumii. Acest Columbus mai întâi au mers la alți Crai ai Evropii, la al Franții, la Portugal, la Englezul, la Holandezul, cerând ca să-i dea ajutori să miargă să caute și, nevrând niciunul să-i dea, i-au dat Craiul Șpanii, precum s-au scris, și așa, încărcând acel galion cu multă avuție: aur, argint, pietri scumpe, s-au întors înapoi. După aceaia, auzind alți Crai ai Evropei, s-au sculat de au mers la acea țară și fieștecare au dobândit locuri destule.

La anul 1517, la acel an Luter Martin, pentru pizma Papei, ș-au lăsat legea care au avut și au urzit, și au învățat legea care acum țin luteranii; la Vitemberg și la alte părți s-au început.

După aceaia, Calvin Ianoș, văzând că Luter Martin cu învățătura lui mult norod au mers după el, fiind și acesta popă învățat, au scornit altă eresie, care acum țin calvinii […]

cronica-anonima-a-brasovului-3După aceaia au făcut Vlăd(ică) pe (Petru Pavel) Aaron. În zilele acestuia încă s-au făcut multe turburări asupra celor neuniț, că, fiind comandir ghinărar Bucov, și fiind și ghinărar Sișcoviț, trimis de la Curte ca să dea arme săcuilor și rumânilor, să fie zoldaț, ca să păzească la granița țării, și nevrând ca să ia arme de bună voe, i-au făcut cu sila de au luoat, care s-au făcut șase reghimenturi: trei de săcui și trei de rumâni, după aceaia Vlăd. Aaron, având mare pizmă asupra mânăstirilor care au fost la Țara Oltului pe supt munte, fiind 37, care la aceste mânăstiri mulți din creștini cei care nu vrea să să supue la unație (= Biserica Greco-Catolică) mergea la acele mănăstiri de să ispovediia și să cumineca și, fiind popa Vasilie prot. la Făgăraș, s-au sfătuit cu Vlăd. Aaron de au mers la comandirul ghinărar Bucov, spuind multe minciuni și zicând că la acele mănăstiri sânt gazde de hoți, și, așa poruncind ghin. Bucov, au ars acele mănăstiri toate și li-au stricat, numai o mănăstire de la Sâmbăta de Sus, ce iaste satul Brancovianului, aceaia au rămas. Oh, ce mare răutate iaste pizma și zavistiia! Adevărat că ș-au loat plata de la D-zeu și // ghinărarul și Vlăd., că cu grabnică moarte ș-au dat sfârșitul. Precum Apostolul Pavel zice: cine va strica biseareca lui D-zeu, îl va strica pe dânsul.”

Sursa transliterării: Nicolae Iorga, Însemnări de cronică ale clericilor din Șcheii Brașovului, în Buletinul Comisiei istorice a României, vol. XII, București, 1933 (pe Dacoromanica. Biblioteca Digitală a Bucureștilor).
Sursa fotocopiilor: Biblioteca Academiei Române – filiala Iași.

Post Navigation