Tipărituri vechi

românești sau despre români

Gramatica românească a lui Radu Tempea (Sibiu, 1797)

„Grammatică românească alcătuită de Radu Tempea, Directorul Școalelor Neunite Naționalicești prin Marele Prințipat al Ardealului. Cu slobozeniia celor mai mari. Sibii. În tipografia lui Petru Bart. 1797

Din Cuvântare înainte

Din Cuvântare înainte

Târziu după aceia am avut norocire de unii înțelepți omeni spre fericirea noastră răvnitoriu care au început a deștepta limba românească; măcar că de nu cu Măestria Grammaticii, încă tot cu întorcerea oreșcărora cărți bisericești în limba noastră. // După cum am putut afla pănă acum, cel mai vechi au fost Ghenadie Metropolitul românesc al Prințipatului Ardealului, care la Anul 1580 au tipărit în limba românească întâiu în Brașov Cazanii. După aceia mai găsim cărțile lui Moisii Prorocul Facerea, Apoc. și Alt. la Anul 1583 în Orăștie. La anul 1675 prin Săbornicească poruncă a Savvei Metropolitului românesc al Pr(ințipatului) Ard(ealului) s-au poruncit Preoților a înceta de a mai sluji Sfintele Taini în limba străină slovenească, ci în limba părintească românească. Îndată după aceaia Molitvelnicul și Ceaslovul s-au tipărit românește. Iară la Anul 1651, în zilele lui Simeon Ștefan Metropolitului românesc al Pr. Ard. s-au tipărit Psaltirea de pre jidovie pre românie în Bălgrad. La Anul 1642 s-au tipărit Cazanii la Govora. La Anul 1652, Pravila în Târgoviște. La anul 1668, în Târgoviște Biblia românească. Iară cea mai mare parte a cărților bisericești s-au tălmăcit de Damaschin, Episcopul Râmnicului, la 1730. Cu stil și graiu foarte luminat, dar amestecate cu multe cuvinte slovenești,

Radu Tempea 2puind vreme în loc de timp, slugă în loc de serb, pricină în loc de cauză, și altele.

Urmând dară după stilul și vestitul Chesarie, Episcopul Râmnicului, și următoriul lui Filaret în întorcerea celor duosprezece Minee s-au obicinuit pănă în zioa de aztăz atât în toate cărțile bisericești cât și în vorba noastră de obște a să întrebuința.

Cu greu este și va fi dirept aceea a aduce limba aceasta în curățenia și orighinalul ei, adecă: în limba veche romanească sau râmlenească, căci de ar aduce-o cineva în curățenie ar fi tocma latinească și italienească; și cel ce ar învăța românește așa limpede care nu este Român cărțile bisericești nu le-ar putea înțeleage, nici vorba obștească de acum obicinuită. Românul neînvățat încă socotesc că ar zice că-i schimosești limba părintească. Măcar că Parimieriul românește tipărit în Moldova la Anul de la zidirea lumii 7191 și Viața Sfinților Apostoli, iar în Moldova la Anul de la Hristos 1682, de Dosoftei Metropolitul Moldovii, mai mult sânt întocmite întru asemănarea orighinalului limbii noastre decât cealelalte cărți bisericești, cum au // urmat și dumnealui Ienacă Văcărescul aceia cu Observațiile grammaticești […]”

Sursa: http://www.dacoromanica.ro/

Anunțuri

Single Post Navigation

2 thoughts on “Gramatica românească a lui Radu Tempea (Sibiu, 1797)

  1. Pingback: Fondul de carte veche românească al Academiei Române Filiala Iași, O-V « Tipărituri vechi

  2. Pingback: Fondul de carte românească veche al Academiei Române – Filiala Iași | Tipărituri vechi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: