Tipărituri vechi

românești sau despre români

Archive for the tag “Veniamin Costachi”

Culegere de înțelepciune, București, 1827

Culegere de intelepciune 1„Culegere de înțelepciune. Scrisă în limba grecească de dumnealui Dimitrie Nicolau Darvar. Iar acum tălmăcită în cea rumânească de Iancu Nicolae moldovean. Și acum întâia oară dată în tipariu.

La priveleghiiata tipografie din București. Supt Eforiia dumnealor boerilor Răducanul Clinceanul biv vel Stolnic și Dimitrache Topliceanul biv vel Serdar. 1827.

Culegere de intelepciune 2Preasfințitului duhovnicescului păstoriu Mitropolit al Moldaviei Kiriu Kir Veniamin fiiască închinăciune.

Preafințite Părinte! Trimis de Preasfinția voastră la Școala din București ca să mă luminez prin învățătura Națională, de mult doream ca să-mi arăt mulțumirea cătră Preasfinția voastră pentru această facere de bine; dar neavând alt mijloc ca să-mi înplinesc această dorire, am năzuit a tălmăci pe limba Patrii noastre această cărticică, ce să numește Culegere de înțelepciune scrisă în limba grecească cea vorbitoare de înțeleptul răposat Dimitrie Darvar. Ideile ce să coprind într-însa privesc la înpodobirea și înbunătățirea tinerimii […]

Culegere de intelepciune 3Cap. 40

Nu trebue să crează cineva norodul.

Nu crede niciodată lauda norodului, pentru că să aseamănă cu copiii cei mici care astăzi poftește o păpușă, să culcă cu dânsa, și dimineața iarăș o aruncă, sau o strică. Este trestie care să cleatănă de vânt. Astăzi dărâmă temnița și mâine râdică semne de biruință despotismului lui; caută dar lauda celor mai puțini, însă mai înțelepți, și mângăe-te cu acest adevăr, cum că un înțelept este mai bun decât o sută de cei nebuni.

Cap. 41

Nu trebue să nădăjduiască cineva bine de la cei de curând bogați.

Nu aștepta așa lesne daruri de la niște oameni, pe care i-ai cunoscut săraci fiind și de neam prost. Fața ta le aduce aminte niște lucruri, pe care ei iubesc ca să le uite cu totul. Vor fugi de tine, ca de o oglindă urâtă. Trebue o mare virtute // să se biruiască cineva pe sineși, pentru ca să nu să rușineze de sărăciia și de vița neamului său celui dintâiu. Iar daca ai mare trebuință de ajutorul acestora, nu le aduce aminte nicidecum de cea dintâi stare a lor, ci poartă-te cu dânșii, ca un strein, și cu atâta răspect, ca cu un boer, cu care acum dintâi vorbești. Aceasta este cea singură cale, prin care să te faci la dânșii suferit, și ca să câștigi de la dânșii vreun bine.”

Sursa: Biblioteca Academiei Române – filiala Iași

Anunțuri

Răscoala ieșenilor din 1819

„Istoriea Moldovei pe timp de 100 ani pănă în dzilele noastre. Scrisă de Post. Manolachi Drăghici. Tomul II. Iașii. 1857. Tipografia Institutul Albinei.”

„Istoriea Moldovei pe timp de 100 ani pănă în dzilele noastre. Scrisă de Post. Manolachi Drăghici. Tomul II. Iașii. 1857. Tipografia Institutul Albinei.”

Din partea a VIII-a

Din partea a VIII-a

„În ace vreme să afla Agă Alecu Mavrocordat Moldovanul, pe urmă Logofăt, și Hatman unul Suțachi ginere lui Iancu Calimah, frate domnitorului, care țăpuind Iașul cu străji din toate părțile după un simplu prepus de ciumă, zapcii lor să pusesă pe prădat și nu lăsa pe nime să iasă seau să între fără de parale, încăt oprisă comunicațiea nu numai a Iașului cu țara, dar și a tărgoveților cu mahalalile și de toate cele pentru îndestularea viețuirii. Fiind lipsiți să făcusă un monopol la barieri în folosul zapciilor, dezbrăcănd oamenii pănă la piele cu prețurile ce pune obiectelor după voință și plăcere, că nime nu ave voe să cumpere de la locuitorii țării producte, afară de dănșii.

rascoala iesenilor 2Niște aseminea măsuri dar nesuferite, covărșind de la o vreme răbdarea poporului, s-au rădicat locuitorii din Tătăraș ca la 1.000 de oameni și călcănd rohatcele în picioare au întrat în tărg pe la 9 ceasuri de dimineață, unde mai adunăndu-se apoi și din oraș peste 1.000 unii cu arme alții cu pietre în mănă, au mers la Mitropolie, au rădicat pe Veniamin Mitropolitul, puindu-l în fruntea lor ca și pe toți boerii ce întălne pe uliță, s-au pornit înspre curtea domnească clocotind văzduhul de zgomotul lor și de amenințările ce făceau asupra Agăi și a Hatmanului. Calimah atunci simțind revolta aceasta după ce s-au rădicat tătărășenii, au adunat toți arnauții ogeacului cu Bim-bașa Sava, ce să pute socoti la vreo sută de oameni, și închizănd porțile, pentru că în acea vreme curtea ave porți sănătoasă de lemn în trei părți a ogrăzii, care s-au desființat la facerea cazarmiilor în domniea lui Mihaiu Voevod Sturza, s-au pus neferii la meterez, iar slujbașii cei fără arme, precum diecii de Vistierie cu emacii lor un personal de 50-60 de amploeați aflători la curte. Diecii de Divan și alți boeri de Divan, în slujbă și fără slujbă, apucăndu-i vremea acolo, cum au auzit vuetul poporului că să apropie de zidiuri au stricat ferestile și au sărit în grădina curții de la vale, de unde prin fundul grădinii pe sprăvălișul dealului despre amează s-au împrăștiet ca puii de pătărnichi, țintind cu toții spre Frumoasa și la șesul Bahluiului, acolo însă de vale oprindu-se de un gard ce dispărțe gredina de comisiea domnească, au avut truda ce mare pănă l-au trecut pe deasupra unii rămăind spănzurați de fundul ceacșărilor cu capitele în gios, aninăndu-se de parii ascuțiți a îngrăditurei, altora rumpăndu-se poalele giubelii seau a anteriilor de matasă și fluturănd în vănt

rascoala iesenilor 3ca niște bandiere feliuri de feliuri după dănșii, și ei fugănd fără de papuci care cum s-au putut înprăștie în toate părțile. După ce au sărit de pe fereastă, căutăndu-și scăparea vieții, după ce s-au văzut pe șes au înplut bordeile în țăgănimea domnească de boeri, trăgăndu-se spre Holboca ca de acolo mai lesne să poată trece peste apa Prutului. Alții însă care ave vii la podgorii ăși schimba hainele cele scumpe cu a țiganilor și o croea pe gios prin cărămidării la Zaniea sau la Bucium, în sfărșit era o turburare din cele mai grozave în tot cuprinsul orașului, ce să făce și mai fioroasă auzind clopotele răsunănd la toate bisericele din Iași trasă de insurgenții ca să rădice pe toată suflarea cu dănșii.

Agiungănd deci poporul la răspintinea uliții ce făce spre Sfănta Vinere, și întălnindu-se cu o altă mulțime ce vine despre Ciric fiind ulițele mai toate pline, s-au oprit acolo de înpușcăturile arnăuților, care începusă a slobozi focuri de cum s-au zărit fruntea poporului în dreptul Triisfetitelor, și au ucis vro 8 oameni nevinovați, aflători în gramadă, dar atunci s-au făcut feară sălbatică poporul văzind ucidere și au prins a urla strigănd porțile la pămănt și foc în tot orașul.

Mitropolitul Veniamin fiind în mijlocul lor precum s-au zis, și văzind deznedejdea ace mare a orășenilor, au îngenunchet îndată și i-au rugat să steie, făgăduindu-le că va isprăvi el toate ceririle ce ave de făcut cătră Vodă. Blăndeța deci și smereniea arhiereului în atăta au pătruns duhurile sălbatici a prostimei, încăt au potolit negăndit furiea ce aprinsă de răzbunare mulțimii și au făgăduit să-l asculte dacă să înbracă cu mijlocirea din partea lor cătră stăpânitorul țării.”

Sursa: Biblioteca Digitală a Universității „Lucian Blaga” din Sibiu

Carte veche și rară de la Muzeul de cultură și artă religioasă din Borzești (sec. XVIII-XIX)

Învierea lui Lazăr. Gravură din Triodul Mic (București, 1726)

Învierea lui Lazăr. Gravură din Triodul Mic (București, 1726)

Evanghelie (București, 1750)

Evanghelie (București, 1750). Stemele unite ale Moldovei și Țării Românești

„Stihuri poetice 10 asupra stemei prea luminatului și prea înălțatului blagocestivului Io Grigorie Ghica Voevod.

Doao închipuiri ce în pecete s-au însemnat,
Domnului Grigorie de la Hristos i s-au dat.
Bourul stăpân Moldovei îl adeverează,
Corbul al Vlahiei Domn îl încredințează,
Amândoao steme de domnie încorunat,
Pre acest de bun neam cu adevărat.
Pre Domnul Grigorie cel de bună viță,
Păzească-l Dumnezeu cu multă biruință,
Ce acum domnește Țara Rumânească.
Domnul păzească-l ca să o stăpânească.”

3_minei_pe_august_ramnic_1780„Mineiul. Luna lui august, carele s-au tipărit acum întâiu rumânește, în zilele prea luminatului Domn Io Alexandr(u) Ipsilant Voevod. Cu blagosloveniia prea sfințitului mitropolit al Uggrovlahiei Kir Grigorie. Prin nevoința și tălmăcirea
iubitoriului de Dumnezeu Kir Filaret, episcopul Râmnicului. În sfânta Episcopie a Râmnicului. La anul de la Hristos 1780. De popa Costandin Tipograful Râm. și de popa Costandin Mihailovici Tip.”

Sfântul Ioann Damaschin. Gravură din Octoihul tipărit la Blaj în 1792

Sfântul Ioan Damaschin. Gravură din Octoihul tipărit la Blaj în 1792

Minei pe luna ianuarie, Mânăstirea Neamț, 1830 (gravură reprezentând mânăstirea în stânga-jos)

Minei pe luna ianuarie, Mânăstirea Neamț, 1830 (cu o gravură reprezentând mânăstirea în stânga-jos)

„Cătră cetitori

Din tot cuprinsul neamului romanesc, o iubiților cetitori! despre toate părțile, încă de demult făcându-se sârguitoare întrebare și cerere, spre câștigarea de minee bisericești, și ca un alt glas strigând în sufletele, ca să se dea acestea în tipariu, s-au aprins în inimile noastre răvnă a înplini dorința compatrioților noștri. Am prelungit însă pănă acum apucarea aceasta, ca pre un lucru foarte greu și pricinuitoriu de mare cheltuială, dar văzând cererea necontenită și căci cărțile acestea, cu cât sânt de suflet folositoare și drept slăvitorilor foarte trebuitoare, cu atât rare și mai de lipsă, am hotărât în sfârșit să punem în lucrare răvna cea aprinsă întru aceasta, la care feliuri de înpregiurări mijlocind nu putem a tăgădui, că covârșa puterea noastră […]”

6_iubitoriul_de_intelepciune_iasi_1831„Iubitoriul de înțelepciune. Povățuit de dumnezeeștile scripturi. Adecă învățătură dogmaticească. Alcătuită de preaînțăleptul învățătoriu domnul Serghie Macreul. Acum întâi scoasă din elinească în limba românească și dată în tipar de smeritul V(eniamin) C(ostachi), M(itropolitul) M(oldovei), spre folosul neamului românesc. S-au tipărit în tip(ariul) s(fintei) m(itropolii) în Iași. În anul de la zidirea Lumii 7339. Iar de la Hristos 1831. Grigorie iconom ostenitoriu.”

Viața cuviosului stareț Paisie, Mânăstirea Neamț, 1836

Viața cuviosului stareț Paisie, Mânăstirea Neamț, 1836

„În 15 zile ale lunii lui noemvrie.

Viiața și nevoințele fericitului părintelui nostru starețului Paisie, arhimandritul sfintelor monastiri a Moldaviei, Neamțul și Secul.

A lăuda adecă pre înbunătățiții bărbați și cununi a le înpleti lor și vredniciia acestora a o lăuda și a o mări, iaste lucru folositoriu și de sporire pricinuitoriu, pentru că și dumnezeiasca Scriptură ne învață, zicând: lăudându-se dreptul, să vor veseli noroadele […]”

Post Navigation