Tipărituri vechi

românești sau despre români

Archive for the month “Aprilie, 2015”

Georg Kraus, Cronica Transilvaniei: sultanul cere Dietei Transilvaniei să-l detroneze pe Gheorghe Rákóczi al II-lea

Volum din seria Fontes rerum austriacarum.

Volum din seria Fontes rerum austriacarum.

Georg Kraus, Cronica Transilvaniei 11Georg Kraus, Cronica Transilvaniei 12„Copia scrisorii împăratului turc, sultanul Mehmed, adresată celor trei națiuni din Transilvania

Celor trei cinstite națiuni care locuiesc în Transilvania și magnaților poporului creștin! Predându-vi-se împărăteasca mea scrisoare, care trebuie mult prețuită, să aflați că, deoarece Transilvania a fost cucerită de sabia strălucită a preavestitului și norocosului nostru strămoș, pe timpul fericitei sale domnii, sultanul Soliman, binecuvântat de Dumnezeu și fericit în rai, și este o țară supusă tributului și în stăpânirea noastră ereditară – noi am socotit moștenirea și puținele bunuri ale locuitorilor, de la mic până la mare, în umbra noastră, astfel încât și pe timpul domniei noastre fericite principii noștri pot fi în bună pace, iar noi nu voim nicidecum ca ei să fie întru nimic vătămați în ființa lor. De când însă Gheorghe Rákóczy este principele vostru, răzvrătirea și trădarea lui sunt știute de toți, ba mai mult, cunoscuta lui poftă de război a pricinuit locuitorilor Transilvaniei, împotriva înaltei noastre porunci, multe nedreptăți și neajunsuri. El, împotriva poruncii mele împărătești, a purtat odinioară război în mai multe țări ale noastre, Țara Românească și Moldova, făcând multe pagube și pustiiri. Acum în ultima vreme el și-a făcut de lucru cu Polonia; în urma sfatului unor uneltitori și lingușitori a năvălit în Polonia, neținând seamă că i-am trimis în repetate rânduri, porunca și opreliștea ca să nu facă nici un pas în afara Transilvaniei. Nu era voința mea împărătească să plece în Polonia, ci, dimpotrivă, să rămână în Transilvania, în cinste și pace, ferindu-se să se împotrivească poruncii mele, care trebuie cu deosebire luată în seamă, în care treabă noi i-am trimis porunca noastră puternică și hotărâtă.

Neținând seamă de aceasta, el a năvălit cu câteva mii de oameni în Polonia, împotriva poruncii noastre împărătești, și a început să săvârșească și acolo multe fapte dușmănoase în înjositoare, ceea ce știm neîndoielnic. Pentru aceasta merită pedeapsa noastră. Din această pricină am trimis strălucitului han al Crimeii, preacinstitului Mehmed Ghirai, porunca noastră împărătească să-l pedepsească pentru faptele sale. Numitul han Mehmed Ghirai, a cărui faimă Dumnezeu să i-o sporească, s-a năpustit cu un număr de tătari asupra lui, atingându-i pe câțiva cu tăișul sabiei, iar pe ceilalți ducându-i în robie. Numai principele a luat-o din loc și a scăpat cu 10 sau 15 fugari.

De aceea nu vreau ca acest trădător să rămână mai departe principe al Transilvaniei, fiind un dușman al înaltei mele credințe și al strălucitei mele împărății. Deoarece v-ar pricinui vouă și bunurilor voastre pagube mari, nu trebuie să ajutați pe un astfel de răzvrătit să stăpânească Transilvania. Puneți în locul lui, potrivit vechilor datini și rânduieli, pe cineva din rândul celor trei națiuni ale Transilvaniei, care este în stare, demn și potrivit pentru aceasta și care să poată ocroti țara și pe locuitorii ei, pe unul dintre magnații ardeleni sau dintre fiii lor, care să fie cel mai vrednic spre binele înaltei mele credințe și spre folosul Transilvaniei […]

Îndată ce înalta mea Poartă va fi înștiințată de vizirul din Buda, se va da, în urma înștiințării lui, steagul împărătesc, sceptrul sau firmanul. Așa să știți și să credeți în înalta mea tugra [monograma sultanilor]. Scris la Constantinopol, pe la mijlocul lunii Zilkadi în anul 1070 [1657], socotit de la vremea sfântă a lui Mohamed Mustafa.”

Sursa traducerii: Cronicile medievale ale României. Supliment I. Cronica Transilvaniei 1608-1665, de Georg Kraus, București, 1965.
Sursă imagini: Fontes rerum austriacarum. Siebenbürgische Chronik des Schässburger Stadtschreibers, Georg Kraus. 1608-1665, partea I, Viena, 1862.

Anunțuri

Georg Kraus, Cronica Transilvaniei: întâmplări din perioada 1618-1663

Volum din seria Fontes rerum austriacarum.

Volum din seria Fontes rerum austriacarum.

Georg Kraus, Cronica Transilvaniei 5„La 20 noiembrie 1618 a fost văzută în Germania timp de un an întreg, iar aici în Transilvania numai timp de o lună, o cometă îndreptată spre răsărit, cu o jerbă lungă de două scânduri și lată de o scândură.

În ziua de 5 decembrie a acestui an, la orele două spre ziuă, a apărut o nouă stea cu o coadă lungă și o jerbă, având un cerc mare, în întregime scânteietoare, care arunca bucăți din ea deasupra Sibiului. Aceasta a ținut până la ceasurile 5. Acestea sunt semne ale judecății de apoi […]

Testamentul lui Gabriel Bethlen

Testamentul lui Gabriel Bethlen

Simțind și dându-și seama că ceasul morții sale nu mai este departe, el își rândui la urmă și casa sa, potrivit pildei lui Hiskias, alcătuind un testament în care susține următoarele: dacă Transilvania vrea să rămână în pace și liniște, oricine va fi principe, atunci țara să nu se lepede niciodată de Poarta otomană. Deoarece ajutorul german și orice alt ajutor străin este prea departe și, până ar sosi acestea la vremuri de nevoie, țara ar trebui să piară, mai ales dacă Moldova și Țara Românească n-ar ține cu ea, de aceea, nici un principe n-ar trebui să intre în încurcătură în chip ușuratic cu aceste două țări sau să dea vreo pricină de dezbinare, căci aceste țări sunt ochii și bucătăria împăratului turc […]

Matei Basarab îl înfrânge pe Vasile Lupu într-o bătălie

Matei Basarab îl înfrânge pe Vasile Lupu într-o bătălie.

Lupu a scăpat cu fuga și se pare că sunt adevărate cele spuse că Matei vodă l-ar fi ajuns din urmă pe Lupu vodă și, voind să-l cruțe, l-a bătut numai cu mâna pe umăr, ca semn al îngăduinței sale, și l-a lăsat să fugă, virtute nu mică pentru un domn creștin […]

Georg Kraus, Cronica Transilvaniei 8Matei vodă a propus ca vlădică român pe un călugăr din Țara Românească. Acesta a fost pus de principele Rákóczy în locul unuia dintre popii români. Cu prilejul vizitelor sale canonice, acest vlădică a ademenit la el cu viclenie pe câteva dintre femeile preoților celor mai de seamă, cu care s-a destrăbălat, fiind ajutat de câțiva popi. În urma acestor fapte, principele a poruncit să fie cercetate faptele și, dovedindu-se că învinuirile erau adevărate, a pus ca acesta să fie dezbrăcat gol cum l-a făcut mama-sa, luându-i-se în același timp toate bunurile, care erau foarte prețioase. Între lucrurile sale s-au găsit și câteva scrieri vechi, scrise în limbile română și greacă, pe care le adusese călugărul în taină din Țara Românească, privitoare la niște comori mari și vechi care s-ar găsi atât în cuprinsul Transilvaniei, cât și în Țara Românească. Principele însuși ar fi descoperit pe alocuri prin mânăstiri multe comori de mare preț […]

Georg Kraus, Cronica Transilvaniei 9În luna noiembrie, un comediant român s-a produs în orașele cele mai de seamă ale țării. El întindea frânghii între locurile cele mai înalte ale orașului, ca biserici și turlele bisericilor. Apoi umbla pe aceste frânghii până la vârf, spre marea uimire a tuturor. A strâns mulți bani și era îmbrăcat minunat. Până la urmă, la Alba Iulia, el a greșit în meșteșugul lui când s-a urcat prea sus și, încercându-l prea mult pe Dumnezeu, a căzut de pe frânghie și a murit pe loc […]

Femeia unui secui este prinsă de soț pe când își necinstea căsnicia și el îi străpunge cu o suliță pe amândoi (din partea a doua, Viena, 1864).

Femeia unui secui este prinsă de soț pe când își necinstea căsnicia și el îi străpunge cu o suliță pe amândoi (din partea a doua, Viena, 1864).

Odată câțiva turci au plecat călare potrivit obiceiului și s-au așezat și au tras în satul secuiesc Goagiu (Gagy) din scaunul Odorhei care era al familiei domnului Pálffi. Unul dintre turci, care nu era dintre cei mai de jos, a tras la casa judelui sătesc cu numele Ioan Dersi. Turcul aprinzându-se de o dragoste pătimașă pentru tânăra soție a acestuia, dar neputând face nimic datorită prezenței soțului, a căutat o pricină pentru a-l trimite pe soț în sat după hrană și merinde. Deoarece acesta simțise însă gândurile lui rele, precum și pornirea și pofta destul de mare a femeii spre desfrâu, n-a voit să plece îndată la porunca turcului, fapt pentru care acesta l-a gonit în toată graba, presimțind lucruri rele. În acest timp turcul a înduplecat pe soția judelui să-i facă pe voie și a jucat cu dânsa jocul, pe care și ea l-a jucat nu fără voia ei și care se joacă peste tot și dincolo de Dunăre. Tocmai pe când își făceau treaba desfrânată sosi bărbatul și-l găsi pe turc asupra faptului și pe femeia lui necredincioasă în rușine. El apucă sulița lui țărănească, pe care o purta la el, și după mintea lui simplă și dintr-o mânie firească îi străpunse cu o singură lovitură pe turc și pe femeia sa, care se găseau încleștați unul deasupra celuilalt […]”

Sursa traducerii: Cronicile medievale ale României. Supliment I. Cronica Transilvaniei 1608-1665, de Georg Kraus, București, 1965.

Surse pentru facsimile:
Fontes rerum austriacarum. Siebenbürgische Chronik des Schässburger Stadtschreibers, Georg Kraus. 1608-1665, partea I, Viena, 1862.
Fontes rerum austriacarum. Siebenbürgische Chronik des Schässburger Stadtschreibers, Georg Kraus. 1608-1665, partea a II-a, Viena, 1864.

Georg Kraus, Cronica Transilvaniei: bătălie între Radu Șerban și Gabriel Báthory (1611)

Volum din seria Fontes rerum austriacarum.

Volum din seria Fontes rerum austriacarum.

Georg Kraus, Cronica Transilvaniei

Precuvântarea din ediția vieneză.

Precuvântarea din manuscris (facsimil din ediția în limba maghiară, Miercurea Ciuc, 2007).

Precuvântarea din manuscrisul cronicii (facsimil din ediția în limba maghiară, Miercurea Ciuc, 2007).

„Scrisoare de dedicație și precuvântare despre unele istorii demne de amintit care s-au petrecut în Transilvania și în țările învecinate începând din anul 1608 – ca urmare a unor întâmplări premergătoare – până la anul 1659 și chiar după acest an. Cu toată supunerea și smerenia, cu respect și cu toată cinstea cuvenită stimaților, înțelepților și binevoitorilor domni Ioan Boht, primar, Ștefan Mann, jude regal, Grigore Heysel, jude al scaunului, și Toma Hann, vilic [slujbaș orășenesc], precum și preaînțeleptul sfat al orașului regesc Sighișoara, s-a scris și închinat această lucrare, domnilor patroni și ocrotitori numiți, ca venită din partea unui prieten voitor de bine.

Numai lui Dumnezeu i se cuvine laudă, prețuire și cinste.
Mie și oamenilor, nicidecum.

Georg Kraus, Cronica Transilvaniei 2Bietul Radu vodă, după ce a fost alungat, s-a retras pentru un timp spre Dunăre, unde s-a oprit, s-a refăcut într-o măsură oarecare, și s-a întărit cu oaste. El avea de gând să se răzbune pe dușmanul său Gabriel Báthory pentru pagubele suferite de el și de țară. Timp de 4 luni el a strâns o oaste aleasă de 8000 de oameni, alcătuită din turci, polonezi, cazaci și curteni. În luna iunie a venit în mare taină

Georg Kraus, Cronica Transilvaniei 3în munții Transilvaniei, înspre Brașov, până la Rucăr. Aici a stat bine ascuns timp de opt sau zece zile și, deoarece poruncise ca trecătorile să fie păzite cu strășnicie, în afară de sfatul din Brașov nimeni n-a știut nimic de șederea lui acolo.

În această vreme, Gabriel Báthory se retrăsese din Țara Românească împreună cu prada lui, plecând din nou la Sibiu. El nu putea sta liniștit, ci voia să-și încerce norocul cu Brașovul; își înarmă oastea cu armurile trainice, cu scuturile și armele furate de la Sibiu, apoi plecă cu 32.000 de oameni în Țara Bârsei, plin de veselie, ca și când ar fi mers la nuntă, și se opri la Sânpetru, la o milă depărtare de Brașov, neștiind absolut nimic despre Radu vodă.

Când însă Radu vodă își dădu seama de aceasta, ieși din munți încet, dar în mare taină. În ziua de 8 iulie, cu două ore înainte de a se face ziuă, el se opri cu oastea pe câmpia Brașovului, fără ca Báthory să prindă de veste. Apoi se așeză, pregătindu-se de bătălie, împărți pe cei 8000 de oameni pe care îi avea în 33 de cete și la ceasurile 8 se puse în mișcare, apărând în ochii lui Báthory, lăsând însă 2000 de curteni și de cazaci în spatele morii de hârtie, unde au fost ținuți ascunși ca rezervă. Báthory, zărind pe neașteptate pe Radu vodă și văzând că-și orânduise oastea pentru luptă, își pregăti de asemenea, fără întârziere, oastea de bătălie și, pentru a-și bate joc și a-și arăta marele dispreț față de Radu vodă, trimise să-l întrebe dacă a sosit aici ca să petreacă cu el sau să se bată. Radu vodă nu luă în glumă acestea și nu voi să țină seama de ocările lui Báthory, ci înaintă împotriva acestuia, ca un viteaz neînfricat, îl lovi la ceasurile 11 și se ținu ca un cavaler. Se părea la început că Báthory va fi înfrânt. Dar deoarece acestuia îi sosea mereu oaste proaspătă și odihnită, foaia se întoarse, el puse pe fugă pe Radu vodă, (acesta) pierzând și 2000 de pedestrași care nu putuseră fugi. Când Báthory a văzut aceasta, a strigat victorie!, spunând Nekunk atta Isten az viadalt (Dumnezeu ne-a dat victoria). Îndată ce ostașii lui Báthory și-au dat seama de aceasta, au părăsit rândurile și s-au apucat să jefuiască trupurile celor uciși, luând o pradă bună, de care însă nu s-au bucurat mult, căci cei 2000 de curteni și

Georg Kraus, Cronica Transilvaniei 4de cazaci care se găseau la moara de hârtie, văzând aceasta, nu zăboviră, ci se aruncară înainte și deschiseră un foc puternic asupra cetelor în neorânduială ale lui Báthory. Radu vodă, care fugea, văzând cum stau lucrurile, se întoarse și atacă și el pe dușman din partea stângă. O luptă aprigă se încinse și, fiindcă ostașii lui Báthory stricaseră orice rânduială, Radu vodă măcelări multă oaste. Aceștia trebuiră să strige acum, în loc de victorie, Fusson az ki futhat (Să fugă cine poate). În cele din urmă, Báthory și-a părăsit oastea și a trebuit să scape prin fugă. Din oastea bătută a lui Báthory au murit vreo 7785 de oameni, printre care erau mulți domni și nobili, fără a-i socoti pe cei care au pierit pe alocuri în timpul fugii. De asemenea a murit în timp fugii și mărețul Ioan Imreffy, tanqvam Fax, Tuba et author omnium malorum (într-o oarecare măsură, uneltitorul, urzitorul și autorul tuturor relelor). Acesta a fost aruncat de către ostașii și slujitorii săi lângă Sânpetru, într-o mlaștină adâncă, plină cu nămol, unde a și pierit, ceea ce a fost o răsplată binemeritată […]”

Sursa traducerii: Cronicile medievale ale României. Supliment I. Cronica Transilvaniei 1608-1665, de Georg Kraus, București, 1965.

Surse pentru facsimile:
Georg Kraus, Erdélyi krónika 1608-1665, Miercurea Ciuc, 2007.
Fontes rerum austriacarum. Siebenbürgische Chronik des Schässburger Stadtschreibers, Georg Kraus. 1608-1665, partea I, Viena, 1862.

Post Navigation