Despre curățirea aerului în orașul Iași (1837)

„Reglementul Organic a Prințipatului Moldovei. Eșii. În Tipografia Albinei. 1837.”

„Art. LVIII. Curățitul și măturatul uliților și a ogrăzilor, atârnă de la îngrijirea lăcuitorilor; drept aceea, mercurea și sâmbăta la ceasurile hotărâte pentru fieștecare cvartal, proprietarii casălor și năimitorii rândurilor de gios, sânt îndatoriț a mătura sau a pune de a să mătura drumul obștesc pardosit sau podit înainte feții casălor lor, a dughenilor, a grădinilor, a ogrăzilor înaintea zidiului lor și altor locuri pănă la mijlocul uliții lor, tina să va grămădi pe la capătul acelor casă sau dughene, iară gunoiul ogrăzii să va face grămadă lângă poartă spre a putea fi rădicat de cotiugile orașului.

Art. LIX. Afară de zilele și ceasurile hotărâte, oprit va fi de a arunca și de a lăsa pe uliță necurățenie; portarii și lăcuitorii rândurilor de gios vor fi răspunzători, și următorii înprotivă să vor rădica la Orășănească Poliție.

Art. LX. Iară pentru tăerea și rădicarea gheții de pe uliți, să va îngriji Eforia. Soma trebuitoare pentru această lucrare este prin tahmin arătată la Articul cheltuelilor.

Art. LXI. Iară cât pentru gunoiu, fieștecare proprietari de cai sau de alte vite, este îndatorit de a-l scoate și a-l căra cu a sa cotiugă sau cheltuială, la descărcările înadins hotărâte pentru aceste gunoiuri din fieștecare cvartal. Căratul să va face dimineață și anume: iarna

pănă la opt ceasuri, iară vara pănă la șasă ceasuri, cotiugile sau carăle vor fi tare bine închisă spre a înpiedeca împrăștierea gunoiului pe uliță.

Art. LXII. Rădicarea tinii, a gheții și a necurățăniilor, să va urma în toate ulițile pardosite sau podite de pe piață și de pe toate locurile obșteștelor comunicații, spre aceasta Eforia va cumpăra cu ai săi bani 36 cotiuge, fieștecare în cuprindere de 36 palme, adecă săcriul cotiugii să aibă 4 palme în lung, 3 în lat și 3 în înălțime, fiind bine închisă, și având doî lopăți de lemn, un hârleț, o mătură și o cange îngiugată cu doi boi, și având pe lângă câte doi oameni vrednici, cotiuga va ave la locul cel mai arătos însămnat numărul său, cu însămnarea cvartalului în care ar fi lucrătoare.

Art. LXIII. Cotiuga va rădica toate afară de țărnă, prund, moluz, zgură, și rămășițuri a cărnurilor de căsăpie. Lepădătorii de acest feliu de lucruri, datori vor fi a le căra cu a lor cheltuială la obșteștile descărcări, nu va fi ertat a le lepăda aiurea, nici a arunca ceva pe fereastă în uliță, căci din înprotivă urmare vor fi supuși ștrăfuirii sau trupeștii pedepse.

Art. LXIV. Afară de acele doî zile a săptămânei, un hotărât număr de cotiuge va rădica în toate zilile de la piață necurățăniile și ori ce alte rămășițuri și de pe toate ulițile stărvurile când nu s-ar putea dovedi lepădătorii unor asemene; iar pentru uciderea câinilor acelor ce nu ar ave stăpăni, să vor năimi doi câneri, care ucigându-i îi vor îngropa în depărtarea cuviincioasă de la oraș, și groapa trebue a fi de un stânjin de adâncă, și spre a fi cunoscute aceste măsuri să va publicarisi că nimine nu este volnic a ave câine fără de sămn […]”

Sursa: Biblioteca Academiei Române – filiala Iași.

Doaăsprezece învățături folositoare pentru fimeile acele îngrecate (Iași, 1827)

„Doaăsprezece învățături folositoare pentru fimeile acele îngrecate, pentru  ceasul nașterii, pentru lehusia, pentru chipul a să hrăni copiii acei mici, și pentru boalele lor. Alcătuite de doftorul Necolae Chiriacopul, din Spitalul Sfintei Monastiri Precista din Roman. Și dată în tipariu în zilele prea luminatului Domn Ioan Sandu Sturza Voevod. În Tip. Sf. Mit. Mol. în Iași. 1827.

Veți ști că după himicească analisis al aerului văzduhului, ce au făcut Profesorul Hermstet, iaste aerul văzduhului alcătuit de 3 feliuri de aere, adecă de aer viețuitoriu, ce să numește gas oxighenum, de aerul neviețuitoriu, sau înecăcios, ci să numește gas azoticum, și de aer de cărbune, ci să numește gas carbonicum. Veți ști și aceasta, că în 100 părți de aer al văzduhului: să află 23 părți de aer viețuitoriu, 75 părți de aer înecăcios, și 2 părți aer de cărbuni. Aerul cel neviețuitoriu, sau cel înecăcios, și aerul de cărbune, sânt foarte netrebnice pentru sănătatea omului. Iar aerul cel viețuitoriu, iaste neapărat trebuincios, fiindcă prin acesta să înoiaște, sau să preface, și chicloforisește sângele în trupul omului, și fără de acesta nu putem trăi nici o minuntă.

Aerul cel curat iaste neapărat trebuincios fimeilor celor îngrecate, mai ales pentru acele ce trăiesc la târguri mari, unde putoarea iaste nelipsită, și aerul cu totul stricat și vătămătoriu pentru sănătatea fieștecăruia om. Fimeile îngrecate, care trăesc în politii mari, bine și de mare folos iaste, ca să iasă în toate zilele la priumblare afară din oraș; sau la vreo grădină, sau la vreo vie, sau la câmp, când iaste vreme frumoasă și plăcută. Nu va fi de stricăciune, dacă vor face această priumblare sau cu trăsură, sau pe jos, fiind

că prin această priumblare ce vor face în toate zilele nu numai că va face sângele o măsurată chicloforie, și să va și înnoi prin aerul cel viețuitoriu, dar după o așa priumblare, vor avea și mai bună poftă pentru mâncare, și să vor odihni cu mai dulce și mai plăcut somn.

La târgurile cele mai mari în Moldaviia, și în Valahiia, evghenișii au o mare plecare a să priumbla pe uliță, unde colbul, tina, și putoarea, sânt nesuferite, și foarte rar le vine în minte ca să iasă la priumblare, sau la vreo vie, sau la câmpu curat, sau la vreun rădiu, sau la vreo dumbravă, unde aerul iaste foarte curat și folositoriu pentru sănătatea omului, unde aerul cel proaspăt răcorește și înviețuiază toată suflarea, unde răsună văile de glasul și de cântarea privighiitorilor, care vesălesc pre tot omul auzindu-le; unde și păstorii să bucură văzând pășunea cea frumoasă pentru turmele lor, și să veselesc prin cântarea buciumelor și // fluerilor lor; unde tot câmpul otăvește, înverzește, și înflorește și să face o grădină firească; la așa locuri firește frumoasă, și cu aer curat, sfătuesc pre tot omul să meargă ca să să răcorească și să să răsufle în aerul cel viețuitoriu al văzduhului.”

Sursa: Biblioteca Academiei Române – filiala Iași

Contract de muncă din 1837

„Condract

Să face știut prin acest condract că pe D-lui Kir (domn) Avxenti Roșculescu l-am tocmit Psalt la această Episcopie pe curgere de trei ani de zile, cu condițiile următoare:
1) De cătră Episcopie i să va plăti leafă hotărâtă 250 adecă două sute cinzăci lei pe fieștecare lună priimind banii în două vadele, la 23 April și 26 Octombre.
2) I să va mai da trii chile grău, patru chile popușoi, zece vedre brânză de oi, treizeci vedre vin și cinci fălci iarbă, când va fi iarbă.
3) D. Psalt iaste datoriu a urma datoriea slujbei la acest

sf. lăcaș Duminicile și sărbătorile toate peste an, cu toată sirguința și fară zaticnire, cum și la posturi și la orice zi va fi slujbă osabită, și spre a să urma întocmai îndatoririle din partea Episcopiei precum și din partea sa cătră Episcopie i s-au dat acest condract subt iscălitura noastră priimind și noi de la Dumneavoastră aseminea.

1837 Iunie 26

Sofronie Episcop Hușului”

Sursa: Al. Roșculescu, Carte de cetire. Culegere de felurite scrisori vechi cu litere chirilice pentru uzul școalelor secundare, avocaților, inginerilor hotarnici, etc., Iași [1918].