Calendar pentru Bucovina pe anul 1848

„Calendar pentru Bucovina pe anul 1848, de la nașterea Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, carele este An bisect de 366 de zile. Alcătuit de Samoil Andrievici Paroh la Ceahor. Cernăuți. La Ioan Ekhart, Tipograf în Bucovina.

Mars este planeta cea domnitoare pe anul 1848.

Anii de această clasă sânt mai mult săci, decât umezi, deși ploaă câte odată.

Primăvara, este sacă aspră și rece; pentru acea să nu pre pască vitele pe fânațe și pe sămănăturele de iarnă, că apoi nu vor crește. Adesă ori brumă va fi până la Iunie.

Vara, în acest feliu de ani este atât de fierbinte, încât prin codri lemnăriile cele răzuscate prin foc de la razăle soarelui. Nopțile vor fi foarte calde, râuri și făntâne vor scăde.

Toamna, așijdere este mai mult sacă decât umedă, pentru acea viele vor fi ales de bune. Măcar că în Octomvrie de câteva ori va înghieța, totuși în Noemvrie va fi cald.

Iarna este fruguroasă, mai mult sacă decât umedă și de tot nestatornică […]

Tablă statistică a Europienilor Înpărății și Crăii.

Bucovina

„După ce au întrat Bucovina la 2 Iulie 1777 sub cârma austrienei Înpărății, au luat ea altă față întru toate. În locul starostiilor, de între care una era la Cernăuți, alta la Sociavă, s-au așezat o Administrație militerească, iară după vro cățva ani, adecă la anul 1786, o diregătorie de țarc care privighiază asupra bunelor orânduele în toată țara. La anul 1782, s-au strămutat Scaunul Episcopalnic de la Rădăuți la Cernăuți. La anul 1786 au făcut Înpărăția o reglama pentru Eparhia Bucovinăi, după care Mănăst. s. Ilie, Iliești, Solca, Homorul, Voroneț și Moldovița s-au dezrădicat, făcându-se Bisericele parohiale, iară trii adecă Măn. Putna, Dragomirna și Sucevița au rămas câte cu un soboraș de 25 de călugări, de între care unu este Igumen, altu Nemesnic. Moșiile mănăstirești, care cuprind ceva mai mult decât jumătate de Bucovina, le au luat înpărăție sub schivirnisala sa, alcătuind fondusul legii, din care trage Preoțime măsurate lefe și se poartă cheltuele pentru păstrare Bisericelor și întemiere shoalelor. După regulare cea mai novă din 12(24) Octomv. 1843 este Eparhia înpărțită în 12 Protoprezviterii și cuprinde 221 de Parohii, 14 locuri de vichili parohialnici și 45 de locuri pentru Preoți de ajutoriu. În Bucovina lăcuesc 8 deosăbite Nații, între care Moldoveni sânt Nația cea reprezentativă. Afară de cei ce sânt în slujbe bisericești ori politice, sânt Moldoveni parte Moșieși, parte meșteri și negu(s)tori, parte țărani. Moșieșii cei mari se numesc Boeri, care nume luat de pe slavenie îl purta numai Bărbați cei din Svita Crailor și Voevozilor; iară Moșieși cii mici să numesc Mazili, un nume luat de pe Turcie, care vre să zică Boeriu eșit din diregătorie obștească.

După înpreunarea Bucovinăi cu Austria au dobândit familiile Boerești și Nobilia austrienă. Slaveni se remuresc în Bucovina în doaă părți. Unii au venit încoace din Besarabia și Rosia mică în vecurile trecute, pentru acea afară de limba lor cea mico-slavenă, sânt întru toate de asemene cu Moldoveni. Alți au apucat de câteva zăcii a pribegii încoace din Galiția; pentru acea sânt închinați la Biserica cea unită cu Papa de la Roma, aflându-se pentru dănșii un Decanat cu 13 Capelanii. Nemți, care s-au așăzat în Bucovina parte pe la Diregătorii, parte prin sate ca țărani, sânt parte de legea Bisericăi de sub Papa de la Roma și stau sub un Decanat cu 18 Capelani, parte sânt luterani. Armeni, care s-au așăzat în Bucovina la 1417 sânt în cele Bisericești dezbinați de olaltă. Unii stau sub cârma Arhiepiscopului armenesc din Leov, iară cei din Suceavă se țin de vechile lor așăzământuri având doi Preoți. Lipoveni, care s-au așezat aice în zăcia de pe urmă a vecului trecut, era înnainte vreme sub pastoria Preoților celor argosiți, cari prebige din Rosia. Iară la 20 Noemvrie 1846 au sosit la dănși cu îngăduire Înpărăției un Episcop deseparhiet din Bosnia. Unguri, care sânt așăzați în 4 sate sânt Latini, sau Calvini. De între Țâgani, cari au nemernicit încoace la anul 1418, s-au așăzat uni pe locuri și sânt de legea Bisericăi sobornicești, iară alți (Burcași) nemernicesc de pe loc pe loc și schimbă și cu locul Legea. Jidovi

care au ajuns pe aceste locuri pe vreme, când au întrat Turci la Europa, s-au înmulțit foarte, încât ticsite sânt târgurile de dănși. Pentru luminare Bucovinenilor se află feliuri de shoale, precum în Cernăuți Teologhia și Seminariul eparhialnic, Institutul filosofic, Ghimnazia, shoala normala de căpitenie, shoala fecioarelor și una trivială; în Suceavă alta shoală normală și prin multe sate shoale triviale. Pe lângă aceste au îngăduit înnalta Înpărăție să se întemieze o shoală Moldoveno-Normală în Suceavă și multe alte prin sate; ca să sporească luminarea Bucovinenilor și să înflorească Bucovina – a noastră Maicățară!”

Sursa: Biblioteca Națională Digitală Moldavica.

Trecerea lui Ebenezer Henderson prin Basarabia

Cercetări biblice și călătorii în Rusia, Londra, 1826

Harta călătoriei lui Henderson în Rusia (în anii 1821-1822)

Pe drumul dintre Hotin și Briceni

„…ne-am pomenit într-un sat moldovenesc, alcătuit din câteva cocioabe răsfirate, cu o biserică, aproape asemănătoare ca mărime și înfățișare cu ce am văzut în Islanda. Locuitorii par să fi trăit în mare sărăcie în timpul stăpânirii turcești, iar preoții abia pot fi deosebiți de țăranii obișnuiți; dar condițiile vieții lor încep să se îmbunătățească și se iau măsuri pentru ameliorarea stării lor fizice și mentale. Ei sunt urmaşi ai dacilor şi ai coloniştilor romani aduşi aici de Traian; limba lor, cunoscută sub numele de valahă (Wallachian), are un amestec curios de cuvinte străine. Dintre acestea, o mare parte sunt de origine italiană sau latină vulgară, un număr mare de cuvinte slave, restul fiind gotice, greceşti sau turceşti. Ţăranii încă își spun rumâni (Rumanie) sau romani, nume pe care-l moştenesc de la strămoşii lor, care s-au bucurat de titlul şi privilegiile de cetăţeni romani.”

Sursa: Ebenezer Henderson, Biblical Researches and Travels in Russia including a Tour in the Crimea and the Passage of the Caucasus, London, 1826.

Actul de înființare a Colegiului Vasilian (Iași, 1640)

„În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Adică, eu, robul și închinătorul Sfintei de o ființă și de viață făcătoarei (și) nedespărțitei Treimi, căreia mă închin și slujesc și muncesc, dreptslăvitorul domn, Io Vasilie voievod, din mila lui Dumnezeu, domn al Țării Moldovei. Binecuvântat este preabunul Dumnezeu, care cu toate bunătățile m-a ales din pântecele maicii mele și m-a dăruit cu domnia și voievozia țării, din nemăsurata bogăție a milei sale; se cuvine deci pururea a mulțumi lui Dumnezeu pentru că ne-a deschis ușa milostivirii sale și lumina înțelepciunii și am văzut și am înțeles că nicio slavă nu stă neschimbătoare pe pământ și cu moartea neîmpărtășită, ci ca floarea se veștejește și ca umbra trece și se nimicește tot omul.

De aceea, cu bunăvoința Tatălui și cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului și de viață făcătorului Duh, am binevoit domnia mea, cu bunăvoința noastră, cu inimă curată și luminată, din tot sufletul nostru și cu ajutorul lui Dumnezeu și cu rugăciunea Preasfintei, Curatei și Preabinecuvântatei Stăpânei noastre, Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioară Maria, și a celor Trei Ierarhi și Învățători ai Lumii: Vasilie cel Mare, Grigorie Teologul, Ioan Gură de Aur și cu binecuvântarea celor patru ierarhi ai noștri moldoveni: chir Varlaam arhiepiscop și mitropolit de Suceava, și chir Dosoftei episcop de Roman, și chir Anastasie episcop de Rădăuți și chir Gheorghie episcop de Huși, și cu voința întregului Sfat al domniei mele, al boierilor noștri moldoveni, mari și mici, domnia mea am luat pe Domnul Dumnezeu în ajutor, pentru că am văzut și am cunoscut lipsa în țara noastră a înțelepciunii din cărțile sfinte și întunericul neștiinței sfintei învățături, pentru că au dispărut acei oameni învățați și dascăli care înainte de această vreme au vestit și au făcut cunoscută Sfănta Scriptură și alți învățători au lipsit, pentru ca dreptslăvitoarea credință să se întărească, și să ajungă Sfintele Șapte Soboare să se adeverească, și bunele obiceiuri în această țară a noastră să se sădească, și Creștinătatea să se apere și acea învățătură și înțelepciunea cărților sfinte să se coboare puțin de la unii la alții.

Din cauza leneviei și a nepăsării care a fost, toate au slăbit într-atât, astfel că oamenii de rând nu au avut la cine să-și încredințeze copiii la învățătură și nu au putut să cunoască carte, astfel că de nevoie toate bunătățile și folositoarele lui Dumnezeu obiceiuri s-au distrus și pierdut. Acestea noi, văzându-le nepotrivite, noi am gândit că țara noastră rămâne săracă și înapoiată față de alte țări în învățătură și înțelepciune, pentru că nu au avut nici om învățat în stare să răspundă întrebărilor necredincioșilor.

Ci cât după a noastră putere ne-am străduit din de Dumnezeu dăruita noastră avere și am zidit mănăstirea, în numele Sfinților Trei Ierarhi: Marele Vasilie, Teologul Grigorie, Gură de Aur Ioan, în cetatea noastră de scaun a Iașilor, în care am ales dintre străvechii ortodocși, oameni kieveni de la rugătorul nostru părinte Petru Moghilă arhiepiscop și mitropolit al Kievului și al întregii Rusii, care a trimis călugări temători de Dumnezeu și învățați de la însăși Marea Lavră Pecerska.

Pentru un semenea lucru plăcut lui Dumnezeu le-am dat, ca să le fie pentru învățătura celor mici și a celor mari, a noastră mai sus scrisă mănăstire le-am dat-o lor, cu tot venitul și cu toate ocinile, ca să le fie lor pentru hrană și pentru îmbrăcăminte, iar cine va merge către învățătură, să învețe, dar să nu aibă a plăti cu bani, cât vor fi dascăli din mănăstirea Pecerska din Kiev în mănăstirea noastră mai sus scrisă, deoarece pentru o asemenea îngrijire și învățătură a oamenilor ortodocși am început și am zidit sfânta rugă și mănăstire din târgul Iașilor, în numele Sfinților Trei Ierarhi și Lumii Învățători: Vasilie cel Mare, Grigorie Teologul, Ioan Gură de Aur.

Și am dat și am miluit această a noastră sfântă rugă mai sus scrisă cu trei sate, anume: Răchitenii, și Temeșeanii și Iuganii, ce sunt în ținutul Suceava, pe râul Siret, și cu mori în Siret și cu bălți de pește […]

Iar după viața și domnia noastră, cine va fi domn dintre copiii noștri sau din neamul nostru sau pe cine îl va alege Dumnezeu să fie domn în țara noastră a Moldovei, acela să nu le strice dania și miluirea, ci să le dea și să le întărească, pentru că le este dreaptă danie și miluire de la domnia mea. Iar cine va îndrăzni să risipească și să strice dania noastră și miluirea și întăritura, acela să fie de trei ori blestemat și blestemat de Domnul Dumnezeu făcătorul cerului și al pământului și de Preacurata Lui Maică și de toți Sfinții, care i-au bineplăcut Lui Dumnezeu, și să aibă potrivnici la strașnica judecată a lui Hristos pe Vasilie cel Mare, Grigorie Teologul, Ioan Gură de Aur, și să aibă parte cu Iuda și cu de trei ori blestematul Arie, în veci și în veacul vecilor.

Iar pentru mai mare tărie și putere a tuturor celor mai sus scrise am poruncit credinciosului și cinstitului nostru boier, pan Gavrilaș Matiaș mare logofăt, să scrie și pecetea noastră să o atârne către această adevărată scrisoare a noastră.

În cetatea de scaun Iași, în anul 7148 [1640], luna mai 9 zile. Io Vasilie voievod.”

Sursa traducerii: site-ul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași (www.uaic.ro).
Sursa foto: Muzeul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași (www.muzeul.uaic.ro).