Tipărituri vechi

românești sau despre români

Archive for the tag “Muzee”

Tudor Vladimirescu, Proclamația de la Padeș, 23 ianuarie 1821

proclamatia-de-la-pades-1proclamatia-de-la-pades-2De la tot norodul rumânesc din județele de peste Olt

Cătră tot norodul omenesc din București și din celelante orașe și sate ale Țării Rumânești, multă sănătate!

De la tot norodul din toate cinci județe, multă sănătate!

Fraților lăcuitori ai Țării Rumânești, veri de ce neam veți fi!

Nici o pravilă nu oprește pre om de a întâmpina răul cu rău! Șarpele, când îți iasă înainte, dai cu ciomagul de-l lovești, ca să-ți aperi viiața, care mai de multe ori nu să primejduiește din mușcarea lui!

Dar pre bălaurii care ne înghit de vii, căpeteniile noastre, zic, atât cele bisăricești, cât și cele politicești, până când să-i suferim a ne suge sângele din noi? Până când să le fim robi?

Dacă răul nu este priimit lui Dumnezău, stricătorii făcătorilor de rău bun lucru fac înaintea lui Dumnezău! Iar acesta nu să face până nu să strică răul. Până nu vine iarna, primăvară nu să face!

Au vrut Dumnezău să facă lumină? Aceia s-au făcut, dupe ce au lipsit întunerecul!

Veichilul lui Dumnezău, prea puternicul nostru împărat [sultanul], voește ca noi, ca niște credincioși ai lui, să trăim bine. Dar nu ne lasă răul, ce ni-l pun peste cap căpeteniile noastre!

Veniți dar, fraților, cu toții, cu rău să pierdem pe cei răi, ca să ne fie noaă bine! Și să să aleagă din căpeteniile noastre cei care pot să fie buni. Aceia sânt ai noștri și cu noi dinpreună vor lucra binele, ca să le fie și lor bine, precum ne sânt făgăduiți!

Nu vă leneviți, ci siliți dă veniți în grabă cu toții; care veți avea arme, cu arme; iar care nu veți avea arme, cu furci de fier și cu lănci; să văd faceți degrabă și să veniți unde veți auzi că să află Adunarea cea orânduită pentru binele și folosul a toată țara. Și ceia ce vă va povățui mai marii Adunării, aceia să urmați, și unde vă vor chema ei, acolo să mergeți. Că ne ajunge, fraților, atâta vreme de când lacrămile du pe obrazăle noastre nu s-au mai uscat!

Și iar să știți că niminea dintre noi nu este slobod , în vremea aceștii Adunări – obștii folositoare – ca să să atingă măcar de un grăunți, de binele sau de casa vreunui neguțători, oroșan sau țăran, sau de al vreunui lăcuitori, decât numai binele și averile cele rău agonisite ale tiranilor boieri să să jărtfească; însă al cărora nu vor urma noaă – precum sânt făgăduiți – numai al acelora să să ia, pentru folosul de obște!”

Sursa transliterării: Documente privind Istoria României. Răscoala din 1821, I, Documente interne, București, 1959 (pe Dacoromanica. Biblioteca Digitală a Bucureștilor).
Sursa foto: facsimile de la Muzeul de Istorie și Arheologie Piatra Neamț.

Acte de botez, vaccinare și de cununie de la mijlocul sec. XIX

Act de botez„Act de botez.

La… ale lunii… anul o mie opt sute cinci-zeci și opt au născut… cu legiuitul dumisale soțu anume… din mahalaoa… orașul… fi…, și astăzi la… ale lunii… anul o mie opt sute cinci-zeci și optu s-a botezat în legea pravoslavnică a bisericii răsăritului, de subt-iscălitul preotu al bisericii… dându-i-se numele… de nașul său… sin… din mahalaoa… orașul…”

Bilet de vaccin„Bilet de vacsină

Numele…
Porecla…
Vârsta 6
S-a ahtuit la 18 luna… în…
Doctor…”

Act de cununie„Act de cununie.

Astăzi la 19 zile ale lunii lui ghenarie anul o mie opt-sute șase-zeci și 4 la orașul B(ucurești), mahalaoa… județul Ilfov s-a cununat Dumnealui… fiiul D. … cu D. … fiica D. … din mahalaoa… orașul… județul Ilfov în Religia Ortodoxă a bisericii răsăritului. Dumnealui întru… cununie, și Dumneaei întru… cununie, naș fiindu-le D. … cu D. … Și spre încredințare s-a dat atât la mâna D. ginerelui cât și mâna miresii, câte un asemenea act. Anul 1864.”

Sursa: Muzeul Municipiului București

Deschiderea Cabinetului de Istorie Naturală din Iași (1834)

supliment albina romaneasca 1834„Suplement la n. 21 a Albinei Romănești. Eșii. 18 fevr. 1834.
Deschiderea solenelă a Cabinetului de Istoria Naturală în Eși.”

deschiderea cabinetului de istorie naturala„II. Zoologhie.

Preosfinția Sa Părintele Mitropolitul au dăruit acestui Cabinet oarecare oase însămnate precum falca de gios și dinții unui mamut, a unui tapir și câteva alte rămășițuri de schelete a dobitoacilor mamifere (celor sugătoare) antidiluviane, adecă carile au viețuit înaintea Potopului, toate aflate în Moldova aproape de Mănăstirea Râșca.

Colecția paserilor pământene hărăzită acestui cabinet de D(omnul) F. Bel, acum la începutul urzirii, îmfățoșază un număr piste 150 ființe, din care cea mai mare parte sânt cu atâta mai interesante a fi cunoscute, că trăesc în a noastră apropiere fără a fi pănă acuma țântit a noastre vederi. Moldova, prin a ei îmvecinare cu mare, prin a ei lacuri, iazuri, mlaștini, prin a sale număroase râuri, și mai ales prin îndestulătoare pășuni a unui pământ mănos și puțin lucrat ce dă nutreț paserilor de tot feliu, este înavuțită în ornitologhie, vrednică de a să cerceta. Cu agiutoriul vremii, care toate le îndeplinește, și cu îndămănarea priitorilor Naturii și a știinților, D. Bel nădăjduește prin a sa răvnă să adaogă cătră cele mai nainte a sale cercări, un mare număr de păseri rare și încă necunoscute pănă acuma, spre a putea face această Colecție vrednică de luarea aminte a naturalistilor străini. Între paserile pămintene să află vro 20 aduse din alte părți a lumii, și dăruite la acest Cabinet de cătră D. Doftorul Cihac, carile au adaos cătră acest dar… embrioane (ființe care după zămislire încep a// să formarisi în mătrice) începând de la o lună și giumătate păn la cinci, precum și alte schelete de dobitoace sugătoare.”

Sursa: Dacoromanica – Biblioteca Digitală a Bucureștilor

Post Navigation