Vasilie Popp – Despre începutul tipografiilor în Moldova (Sibiu, 1838)

Capitol din lucrarea lui Vasilie Popp, Disertație despre tipografiile românești în Transilvania și învecinatele țări de la începutul lor pănă la vremile noastre (Sibiu, 1838).

„Despre începutul tipografiilor în Moldova.
XVII.

Tot acele pricini, care au aplecat pre Mateiu Vodă, Domnul Țării Românești, au îndemnat și pre Vasilie Lupul, Domnul Moldovii spre rădicarea tipografii(i) în cel prințipat (Num.IX) adecă rădicarea tipografiilor românești în vecinatul Ardeal și frica de întinderea dogmelor calvinești și luterănești, care să vârea prin cărțile românești, care să tipărea în Transilvania a) Adoaoa pricină să vede a fi
___________
a) Cum că l-au fost frică moldovenilor de dogmele acestor înnoitori, să vede din Cazania a 4-lea de la Dumineca lăsatului de prânz, în care ocăresc pre calvini și luterani pentru neținerea posturilor. Vezi Cazania tipărită în Iaș la anul 1643, foia 33.

fost emulația, care era întră Vasilie și Mateiu Voevod atâta în războiu, cât și în știință. Iar cea mai mare pricină, să vede, că au fost vestitul acela Petru Moghilă, fecior de Domn din Moldova, care pe acest timp era Arhiepiscop și Mitropolit al Kiovului, Haliciului, și a toată Rosia, care la pofta lui Vasilie Vodă, i-au trimis tipariul cu toate meșteșugurile, câte trebue la tipografie a). Minune, că lângă toate, că Moldova au avut în toate timpurile mulți bărbați învățați, totuș numărul tipografiilor nici odată nu au fost așa mare ca în Țara Românească. Pricina să vede a fi fost necontenitele războaie cu provințiile învecinate […]
____________
a) Vezi Precuvântarea lui Varlaam Mitropolitul în mai sus numita Cazanie.

D. Bucovina.
Rădăuț (Radoicinum) orășăl în Bucovina.
XXVIII.

Pănă s-au ținut Bucovina de Moldova, sau pănă la anul 1777 au fost acest orășăl scaunul unui episcop din Moldova, care episcopie mai pe urmă s-au mutat la Cernoviț. Pe la anul 1744 episcopul de atunci Varlaam au rădicat în această episcopie o tipografie românească, precum adeverează următoarea carte.

Catavasiiariu tălmăcit pe limba rumânească, tipărit în tipografia cea noao a sfintei Episcopii Rădăuțului. Supt Ioann Nicolae Mavrocordato vv. Mitropolitul Nichifor, și Episcop Rădăuțului Varlaam 7252 (1744).”

Lexiconul slavo-român întocmit de Mardarie de la Cozia (1649)

Ms. rom. B.A.R. 450.

„Lexicon slaveno-vlașeskâi.
I imen tlăcovanie
(Lexicon slavo-românesc și tâlcuirea numelor)

Az – eu
A – glas de jale
A – la număr de doi nâși, pre dănși
Abie – aciiași
Agă – glas de jale
Agneți – mielul
Aki, iako bi – ca cum ar fi?
Alkanie – flămânzire
Alciba – foamete
alciu – mi iaste foame

Nota finală a autorului (în slavonă)

Acest Lexicon l-am scris eu mult păcătosul monah Mardarie, pisar, cu porunca și cu binecuvântarea părintelui nostru chir Ștefan, egumenul de la sfânta Mănăstire Cozia, unde este hramul Sfânta Treime, în zilele binecinstitorului și de Hristos iubitorului Io Matei Basarab, mare voievod, și în zilele arhiepiscopului și mitropolitului chir Ștefan a toată Țara Ungrovlahiei, la anul 7157 (=1649). Și s-a sfârșit în luna lui mai 22 zile.”

Sursa facsimilelor: Grigore Crețu, Mardarie Cozianul. Lexicon slavo-românesc și tâlcuirea numelor din 1649, București, 1900.
Sursa traducerii însemnării autorului: Gabriel Ștrempel, Catalogul manuscriselor românești. B.A.R., 1-1600, București, 1978 (pe Dacoromanica).

Copie manuscrisă păstrată la Sankt Petersburg (circa 1670). Fotografie după microfilmul de la Arhivele Naționale ale României – București.

„Lexicon ce se zice cuvinte pe scurt alese din limba slovenească pre limba rumănească.”

Matei Basarab împuternicește pe Dumitru, sluga sa, să prindă un țigan (1636)

„† Milostiiu bojiiu, Io Matei Basaraba voevodi i gospodini. Davat gospodstvo mi siiu povelenia gospodstva mi slugu gospodstva mi Dumitru copilul din casa domniei meale, ca să fie volnic cu această carte a domniei meale și cu sluga domniei meale, po ime… să caute să-și prinză un țigan anume Pădure, care țigan au fugit și au furat și un cal. Deci să-l caute, să-l prinză, veri să l-ar afla în țigănie domnească, veri boerească, veri călugărească, tot să fie volnic cu cartea domniei meale a-l lua cu tot ce va avea să-l ducă la casa lui. Derept aceaia și voi, săteanilor, unde se va afla acest țigan, au sat domnescu, au boerescu, veri călugărescu, încă să cătați să săriți să prindeți acest țigan, să-l dați în mâna slugii domniei meale. Iar să nu va găsi pre Pădure, să fie volnic sluga domniei meale să apuce pre frate-său cum mai curând, fără zăbavă și de cătră nimenele opreală să n-aibă, naintea cărții domniei meale […]”

Sursa transcrierii: Documenta Romaniae Historica, Seria B. Țara Românească, vol. XXV (1635-1636), București, 1985 (pe www.dacoromanica.ro).

Sursă imagine: Biblioteca Academiei Române, via europeana.eu.