Rugăciunea Tatăl nostru în Evangheliarul slavo-român de la Sibiu (1551-1553)

„Tată nostru cine eși în cer, svințiască-se Numele Teu, șă se vie înparația Ta, șă se fie voia

Ta, cum în cer așa șă pre pomănt. Pita noastră sațiosă dă-ne astădzi șă ne iartă noo datoriele noastre cum iartăm șă noi datornicilor noștri. Șă nu ne du în ispită, însă izbăveaște-ne de reu, că a ta iaste înparația șă putere șă slava în vecie. Amin.”

Sursa: Emil Petrovici, L. Demeny, Evangheliarul slavo-român de la Sibiu. 1551-1553, București, 1971.

Doleanțele lui Mihai Viteazul adresate împăratului Rudolf al II-lea (iulie 1600)

„† Mihail voevoda, domnul Țării Ardealului și al Moldovei și al Țării Rumânești, ce pohteaște de la cistitul împărat al Romei.

1. † Îngăduit-au pre voia împăratului cum să ție Ardealul cu nume de gobărnator, însă într-acest chip cum să-l ție pân în viiața domniii-lui, iar după moartea domniii-lui să fie pre feciori, fir pre firul lui; iar, Dumnezeu să nu dea, să se va svârși firul feciorilor domniii-lui, să fie țara îm mâna cistitului împărat al Romei.

2. † Alta, pohteaște: Țara Moldovei să fie de moșie, fir pre firul lui, și pre feciori și pre feate, ca și Țara Rumânească și aceaste douo țări, Țara Moldovei și Țara Rumânească, să se va svârși sămânța domniii-lui, iar aceaste țări să aibă voie de cistitul împărat să-ș puie domn cine le va plăcea lor den țărâle lor și să ia steag de la cistitul împărat și să slujască împărățiii Romei; și judecata să le fie în țara lor, să-i judece domnul cu svatul țărâi lor, să nu iasă a se judecarea într-altă țară; și călugării și popii și mănăstirile den legea lor și den obiceiul lor nimenea să nu-i scoață.

3. † Alta, pohteaște, în Țara Ardealului, Gherghinul și Ghelăul și Veciul și Făgărașul, cu tot ținutul și venitul lor, și, în Țara Ungurească, Hustul și Chiuivarul, cu ținutul și cu venitul, în cest chip de moșie și pre feate ca, de se va svârși sămânța feciorilor, să cază pre feate, ca să nu fie gonite den Ardeal. Pentru slujba domniii-lui, și, cine va dărui Dumnezeu cu domniia în Ardeal, el să n-aibă a luarea aceaste cetăți, nici venitul lor dem mâna lor.

4. † Alta, pohteaște: să poată da și milui pre cine va vrea cu ocine și cu sate și, cui va da de moșie, să-i fie moșie, și, cine va ieși vinovat, au neamiș, au boiar, au sărac, toț să se judece; cumu-l va ajunge leagea, așa să piiară.

5. † Alta, pohteaște: ceale cinci varmeghii carele sânt Biharul și Solnocul de Mijloc și Maramurăș, Sărandul, Crasna să se rumpă aicea cătră Ardeal, cu cetățile și cu ținuturile, cum au fost mai dennainte vreame.

6. † Cum cetățile de pre margini, ce se vor slobozi den mâna păgânilor spre domnealui: Timișoara, Felnacul, Cenadul, Beșcherecul, Panciova, Berinul, cu toate ținuturile câte sânt pân în Dunăre, să fie moșie, fir pre fir, și pre feate […]”

Sursa: Gheorghe Chivu (și alții), Documente și însemnări românești din secolul al XVI-lea, București, 1979.

Câțiva boieri munteni nemulțumiți de Mihai Viteazul îl cer pe Simion Movilă ca domnitor (Septembrie 1599)

„† La ai noștri prea iubiți și de la inimă frați: jupan Dan vistiiar i jupan Ventilă cliucear i jupan Ioan aga i Preda postelnic i jupan Jipa portar i Stanciul logofet i Mihaiu logofet, sănătate și închinăciune tremeatem domnilor voastre.

Și după aceia, noi frații domnilor voastre, căți ne aflămu acum acicea în Țeara Muntenească, dămu în știre domnilor voastre că știți că v-amu tremes mai nainte de ceastă vreme nește cărți de la noi, de la toți, și de la mitropoliți și de la toți egumenii, de-amu tremes atunce o carte la domnul la Erimie voevoda, și altă carte la domnie voastră și ne-am rugatu să rugați pre domnul, pre Erimiia voevoda, să-l năstăvească Domnul Dumnezeu să-i fie milă de noi și de ceastă țeară și de ceste svinte monastiri și beseareci să nu perimu de totu. Și de ce-amu scrisu noi atunce la domnie voastră de toate v-amu scris adevărat.

Iară acumu încă vă scriemu și vă dămu în știre că acumu, în ceastă lună a lu avgust 27 de zile, venit-au lu Mihaiu vodă steagu de la împăratul turcescu. Și între-aceia Mihaiu vodă luat-au steagul de la turci. Însă turcii totu cu înșelăciune voru să facă; că acum mai mulți se strângu pre la toate vadurile pre Dunăre. Și așa să știți domnie voastră că aimentrea nu va putea fi, ci turcii totu voru lovi țeara noastră și ne voru robi, căci că Mihaiu vodă căți săraci au fostu scăpat mai denainte vreme de în robiia turciloru și a tătarălor de-atunce până acumu, în toate lunile au băgat pre acei săraci și le-au luat în toate lunile po 15 taleri până au perit țeara de totu și se-au pustitu. Ci acumu leafă n-are de unde da oștii și nice aspri, nice de într-oo parte nu-i vine, ci acum au slobozitu oștile pre în țeară, deci pre unde află sau dobitocu sau păine sau ce voru afla, totu iau cu sila. Ci acumu ne-au măncat și poama viilor de totu și ne iau muerile și fetele de le rușinează.

Deci turcii audu și înțelegu lucru ca acesta, că leafă n-are să dea de nicăierea, aspri nu-i vinu; ci acum foarte se străngu turci mulți pretutindenea și vedemu bine că voru trece și ne vor călca și ne voru face mare rău.

Ci de toate ne iaste cumu iaste rău; iară mai mare și mai multu rău ne iaste că de voru trece turcii acumu acicea în țeara noastră, ei voru descăleca țeara noastră și voru pune turcu de va domni țeara noastră și voru turci pre toți creștini și voru sparge atăta mănăstiri și beseareci și va peri atăta creștinătate. O vai de noi mare rău iaste pre noi că perimu acum!

Și acum iară de alta vă dămu în știre, că acumu Mihaiu vodă, dec-au spartu țeara, elu acumu va să fugă cu acei hoți ci ține. Ci vedemu că se teme de noi că-l vomu prinde, ci ne aruncă acumu năpăști și face hochimure turcești și va să ne pieiarză și pre noi, și să ne ia bucatele noastre cumu au pierdut și pre alalți […]

Ci acumu iară vă rugămu și vă ceremu să cădeți și să rugați pre domnul, pre Erimie voevoda, să-l năstăvească Domnul Dumnezeu să nu ne lase să perimu, ci să se milostivească pre noi și pre ceastă saracă de țeară ori cum va putea domnie lui; și pre unde va putea să nevoiască, macar să se roage domnie lui și prea luminatului măriii sale craiului leșescu și măriii sale canțelerului, că înțelegemu și vedemu cum se-au milostivit de-au scosu pre țeara Moldovii de în mâna tătarălor și de în măna tuturor limbilor cele rele de săntu acumu cu pace și se strănge toată țeara pri locurele loru. Cu aceia ne rogămu și noi să ne facă mare pomeană cu noi să ne scoață și pre noi cum au scosu și Moldova și într-acel chipu să fim și noi plecați și să fimu suptu arepile luminatului măriii craiului leșescu

cumu e și domnul Erimie voevoda cu țeara Moldovei, căce că săntemu toți de o lege și de o limbă și săntu domni de rudă bună, că de greci și de frănci și de alți hoți ci ne-a venit de ne-au fost domni, ne-amu săturatu cum săntemu sătuli și de cesta, de Mihaiu vodă, că ne mănăâncă și ne-au măncat cu totul.

Și alta, noi cum înțeleagemu și auzimu, turcii încă foarte nevoescu și batu cu fratele Erimiii voevoda să ni-l dea să ne fie domnu; și l-aru lăsa să ne domnească și doară aru tocmi și această țeară cum au tocmit și țeara Moldovei de e pace de cătră turci. Că de nu voru face turcii păntru voia luminatului craiului leșesc și păntru slujba domnului Eremiei voevoda, să știți că această țeară și noi de acum săntem periți.

Și cum veți face, nevoiți să faceți curăndu în ce chipu veți face, ca să poată eși acestu tiranu de în mijloc; că de-aru eși elu, noi amu hălădui și amu avea pace și toată lumea aru fi în pace; numai acum păntru Mihaiu vodă se face toate vrajbele […]

Deci foarte ne rugumu să nevoiți. De această vă dămu în știre și Dumnezeu să vă ție sănătoși și întru pace bună, amin. Pis meseța Septemvrie 5 zili.

† Eu mitropolit kir Eftimie ot Tărgoviște și toți egumeni de la toate mănăstirile.
† Noi frații domnie voastră boiari ci săntemu acum de în Țeara Muntenească: Dumitru dvornic i Teodosie logofet i Radul cliucear i Stroe stolnic i Preda postelnic i Calotă banul i Sava armaș i Radul comis i Udrea banul și Radul Otetilișanul și de la toți alalți boiari mari și mici.

† La ai noștri prea iubiți frați: jupan Dan vistiiar i jupan Ventilă cliucear i jupan Ioan aga i Preda postelnic i Jipa portar i Stanciul logofet i Mihaiu logofit.”

Sursa: Șt. Ștefănescu, Știri noi cu privire la domnia lui Mihai Viteazul, în Studii și materiale de istorie medie, vol. V, București, 1962 (pe www.dacoromanica).