Eliberarea țiganilor din robie, București, 26 Iunie 1848

„În numele poporului Român.
Dreptate, Frăție.
Guvernul Provizoriu.

Timpii de robie au trecut și țiganii astăzi sânt frații noștrii. Guvernul Provizoriu în puterea jurământului făcut pe Câmpul Libertății (Câmpu Filaret), îi declară liberi prin voința poporului Român și așteaptă de la stăpânii lor dovadă de patriotism și de dragoste pentru dreptate și frăție. Mulți dintr-înșii, ne mai așteptând decretul Guvernului, au și liberat robii lor, fără a pretinda vre odată despăgubire de la stat. Guvernul provizoriu în numele lui Dumnezeu învită pe toți aceia ce mai au robi, a urma și ei această frumoasă și creștinească pildă. Iar pă toți aceia ce-i va erta cugetul ca să ia bani pe suflet de om, Guvernul îi poftește a se îndrepta cât mai în grabă către comisia orânduită pentru aceasta cu documentele doveditoare de câți robi au; și acea comisie de va da adeverință de numărul țiganilor pentru care vor avea a se despăgubi la deșchiderea obșteștii adunări. Țaganii sânt slobozi a se îndrepta asemenea către acea comisie spre a priimi de la guvern cărți de slobozenie.

Pe lângă aceasta, fiind spre folosul țiganilor din casele particularilor a-și căuta din vreme slujbă cu simbrie ca să nu rămâe toți de odată pe drumuri și fără pâine, și cerând și dreptatea să nu rămâe și stăpânii lor de odată fără slugi, Guvernul Provizoriu hotăraște ca până la 10 Iulie să urmeze toți țiganii a sluji tot pe la casele stăpânilor lor precum slujeau și până acum, însă stăpânii lor, sânt înștiințați că bătaia este desființată, și că de acum înainte vor avea să-i trateze cu omenie, căci urmând într-alt chip, vor perde tot dreptul de despăgubire către stat.

Comisia se va alcătui de trei membri: D. Cezar Boliac, D. Petrache Poenaru și părintele Ioan Egumenul de la Znagov.

D-lor vor alcătui o masă și vor presenta raport pentru cheltuiala canțelariei. Lucrările comisiei vor începe la 28 Iulie.

Membri guvernului provizoriu.

Neofit mitropolitul Ungrovlahiei. Hr. Tell. Ștefan Golescu. N. Bălcescu. Ioan C. Brătianu. A. G. Golescu.

București, No. 118, anul 1848, Iunie, 26.”

Sursa: Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” din Iași

Lexicon de conversație, Iași, 1842

„Lexicon de conversație prelucrat și publicat de o soțietate literară supt direcția Agăi G. Asachi. Broșura I. 1842.

Înștiințare.

Dorința a înlesni Românilor dobândirea feliuritelor cunoștințe, au îndemnat pe o soțietate de literați a întreprinde acest măreț și ostenitor lucru, precum s-au publicat prin programa de mainainte. Înse greutățile ce s-au întimpinat la început, au fost adus oarecare întârziere. Dupre măsurile acum luate, tipărirea s-au pornit, și astăzi sântem în stare a produce broșura I-ia a lexiconului, după care pe rând vor urma și celelalte pănă la încheerea tomului întăiu, care poate fi de 20 coale, o câtime ce răspunde la îndoit număr de formatul obicinuit.

De aice se vor putea încredința cetitorii de folosul lexiconului de conversație, ce împlinește lipsa unei bibliotici, și cuprinde atât cuvintele vechi, cât și neologismul întrodus în limba noastră, încă spețiale cunoștințe despre cele ce interesează pe întreaga Românie.

Acest lexicon având a cuprinde obiectele istorice, atingătoare și de celelalte provinții lăcuite de Români, soțietatea se adresează încă odată cătră DD. literații din Țara Românească și Transilvania, cerând întru aceasta a lor împreună lucrare, și poftindu-i să împărtășască articule originale de istoria Anticvităților și Geografia acestor provinții, care articule se vor tipări cu însemnarea de numele autorilor respectivi.”

Sursa: Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” din Iași.

Călătoria lui Balthasar Hacquet prin Carpații dacici și sarmatici (sfârșitul sec. XVIII)

Volumul I

Moldovean

Moldoveancă

Boier moldovean

Boieroaică moldoveancă

Întâmplare din timpul asediului cetății Hotin

„La această încăierare s-a produs un fapt care nu se poate întâmpla decât extrem de rar și pe care l-au raportat ofițerii [austrieci] prezenți în darea de seamă către general. Cazul era următorul: în timp ce se luptau cele două cete dușmane, rândașii turci au vrut să se strecoare în cetate [Hotin] cu căruțele lor încărcate cu iarbă. Unul din acești vlăjgani a fost somat de un husar să se întoarcă înapoi ori îl doboară. Dar cum vlăjganul se legase foarte solemn să nu facă una ca asta, nu a dat ascultare nici unei amenințări și atunci, cel ce îl urmărea i-a retezat capul, din plin galop, dintr-o singură lovitură. Dar cât a fost de uimit husarul de această lovitură, când a văzut pe vlăjganul fără cap mânând mai departe căruța, ținând și mai departe hățurile în mână cu atâta tărie că alergau caii de zor, iar el a căzut din căruță și a rămas grămadă, abia după două sute de pași, fără a ajunge în mâinile dușmanului […]

În vizită la niște boieri din Bucovina

Orașul Siret se află aproape de acest râu. Locul este mic și neînsemnat și constă din vreo două sute de case și ceva biserici. Pe vremea cumanilor, și când mai ședeau aici episcopi catolici, era destul de populat, după cum se poate deduce din rămășițele bisericii și a altor clădiri. Și acum mai sunt boieri care își au acolo curțile lor boierești. Când am ajuns să-i cunosc în casele lor,

am observat la unul dintre acești boieri un caz ciudat de influență a laptelui doicii asupra copiilor mici. Părinții a șase copii, unii dintre ei mari, erau oameni nu numai de statură frumoasă, dar și frumoși la față, albi și rumeni, dar copiii erau cu toții negri ca țiganii […] Când am întrebat pe mamă cum de se întâmplă să aibă copii atât de negri mi-a răspuns: Copiii mei vin cu toții pe lume albi la față, dar cum nu-i hrănesc eu la sân, ci țiganca aceasta, pe care o vedeți aici, care mai purta la sân pe copilul lor din urmă, ce nu se făcuse încă negru de tot, ea cu laptele ei îi va face așa de negri, dar cu timpul, în vreo douăzeci de ani mai pierd ceva din negreala lor, dar niciodată de tot și de fapt se putea observa cu ochiul liber la copiii mai mari schimbarea nuanțelor culorii din an în an […]

Volumul II

Tătar nogai

Tătăroaică nogai

Țigani

Țigancă

Impresii despre românii din Ardeal

Am călătorit acum douăzeci și șase de ani cu un asemenea român, singuri de tot, // prin munții cei mari din Țara Românească în Transilvania, sub călăuza lui fără a păși pe vreo cărare cunoscută. Nu ar fi putut de o mie de ori să-mi ia viața prin locurile pustii care erau doar adăposturi de fiare? El nu a făcut-o și s-a dovedit dimpotrivă ca un erou față de slăbiciunea mea. Cine a adus pe românii din Transilvania sau din posesiunile austriece la o situație așa de rea? Nimeni decât nobilimea sau stăpânul, sub a cărui apăsare trăiește, care intenționat nu s-a gândit niciodată să-l lumineze, ci l-a tratat necontenit ca pe o vită de povară. El trebuie să recunoască pe nobil ca pe o ființă căreia totul trebuie să-i dea ascultare, dar care ea însăși nu are de îndeplinit față de nimeni pe lume vreo datorie sau obligație*. Nu voi uita

___________________
*După multele cruzimi săvârșite de nobilimea ungară împotriva omului de rând, vreau să amintesc numai una care s-a petrecut după răscoala lui Horea, în districtul Almaș. Un nobil, A.H.-ky, a poruncit judelui său de sat să mâne pe țărani spre el ca să-i facă muncă de robi, dar cum aceia nu au voit să-l urmeze, el (judele) a spus acest lucru stăpânelui său amintit care însă l-a amenințat cu moartea dacă nu îi aduce la el. Bietul jude a venit din nou a doua oară, fără a fi putut îndeplini lucrul, spunând: stăpâne, fiți bun să le porunciți voi înșivă, căci veți izbândi desigur mai bine ca mine. Dar fiara [Unmensch] nici nu l-a lăsat să termine și cu pistolul i-a trimis un glonte drept în piept. Cum bietul om a căzut jos și a vrut să se țină de masă pentru a se ridica în sus, l-a împușcat acest călău cu un al doilea glonte în gât, ucigându-l. Văduva lui împreună cu copiii au reclamat, dar totul a fost rezolvat de comitat printr-o amendă de douăzeci și patru de guldeni, dar și pe aceștia a refuzat tiranul să-i plătească […]

niciodată cuvintele pe care mi le-a spus un moșneag din nația aceasta, la Cincu Mare, înainte de a muri: Mor bucuros, nu las nici muieri, nici copii în robie… Chiar așa de neșlefuită cum este această nație, totuși am găsit la mulți din ei, în timpul celor doi ani cât am stat printre ei, trăsături care ar fi strălucit chiar și la oamenii cei mai civilizați. Cât de mult rău a fost pricinuit Monarhiei de ura și apăsarea împotriva acestei națiuni odinioară așa măreață și însemnată! Vreau doar să înfățișez aici niște fapte care să fie grăitoare și pentru tot restul. Din listele de contribuții ale Țării Românești din anul

1782 se poate vedea că la București se aflau 13.000 de familii de români din Austria, care plăteau mai puțin decât toți ceilalți locuitori ai țării și totuși plăteau o dare de 140.000 de piaștri sau 112.000 de coroane. Precum că lucrul acesta este exact, a primit informații chiar Curtea din Viena de la comisarul său, ce ședea în acel oraș, București, în anul următor, când se reclama de la Poartă înapoierea marelui număr de dezertori, precum că s-au mai descoperit încă 11.000 de familii din Transilvania venite pe teritoriul Țării Românești. Și câți nu au emigrat în Serbia, în Moldova și așa mai departe? […]”

Sursa imaginilor: Balthasar Hacquet, Neueste physikalisch-politische Reisen – In den Jahren 1788 und 1789 – Durch die Dacischen und Sarmatischen oder Nördlichen Karpathen, Nürnberg, vol. I-II, 1790-1791.
Sursa traducerii: Călători străini despre Țările Române, Vol. X, Partea a II-a, București, 2001 (pe www.digibuc.ro).