Harta Ungariei și a țărilor învecinate. Descriere a Transilvaniei (Albina Românească, Iași, 1849)

„Suplement la Albina Romănească. No. 26 din 31 Martie 1849. Teatrul resboiului cu harta Ungariei și a țerilor învecinate.”

„Transilvania, Ardeal, Siebenbürgen așa numită de la munții Siebengebürge lăngă Rin, de unde s-au desțerat lăcuitorii, era o parte a Daciei. Numele latin însamnă o țară așezată dincolo de codri, Ardeal: Romăn (are deal) de la munții ce o încungiură. Astă țară, ca toată Dacia fu colonizată de Romani; după tragerea legeoanelor Romane, poporul romăn, rămas fără apărare, se revarsă între munți unde se guverna de ai săi Domnitori, ce s-au păstrat și în epoha înrumperii varvarilor. Stefan I al Ungariei supusă Transilvania la 1004 și o guvernă prin un Duca (voevod) după schimbaria multor dinastii; și după nenumărate încălcări și resboae crunte, la 1535 au agiuns Transilvania a fi un Prințipat suveran sprijinit de Turcia. Leopold I al Austriei o supusă schiptrului imperial, și Mariea Teresia o înălță la rang de mare prințipat. În țară locuesc 13 feliurite seminții. Cele trei de căpitenie, de constituție recunoscute, sănt: Ungurii, Sașii și Secuii (deviitori de Peceneghi). Ear Romănii, dintre toți cei mai numeroși și cei întăi locuitori a țerei, sănt nație numai tolerată (îngăduită). Încăt spre a pute agiunge la rang sau avere Romănii disgiurau (se lepădau) de a lor naționalitate, și prin ist mod aici și în Ungaria au agiuns a fi magnații țării și dregători înalți precum: Mailat, Căndeifi, Iosica Lazar și mulți barbați cu carii astiz se înmăndrește nația Ungară sănt de uric Romăn. Țara se înparte după Așăzămănt politic în 1) țara Ungurilor spre apus, cu 11 comitate, 2) țara Secuilor spre răsărit cu 5 scaune, 3) țara Sașilor spre amează cu 9 scaune. Clujul este rezidenția guvernatorului civil, Sibiul (Ermanstadt) acel militar. Carlsburg (Cetatea Albă) este o cetate cu tărie și are o monederie. Bistrița, Vașarheli, Blajul, Mediaș, Vașarhei sănt însemnate politii, dar acea mai comerțială este Brașovul de Sași și Romăni locuită. Aici în giurul ei sănt Romăni cei mai industrioși așezați la șepte sate. De aici Romănii cu deasă împoporare militară țăn încinsă Transilvania cu arme spre țara Romănă, Banatul și Ungaria păn la Carpați păn se unesc cu acei din Maramureș, precum Secuii țăn cuprinsă pe marginea spre Moldova păn în Bucovina. Afară de religia catolică și acea ortodoxă, mai sănt Romăni uniți, Unguri și Secui reformați, Evanghelici și Luterani. Marginile Transilvaniei în întindere de 253 mile cvadrate se păzesc de 5 regimente mărginene, între care 2 de Romăni.

Transilvania are 2.383.880 locuitori din care 250.000 Sași, 200 Bulgari, 660.000 Unguri-Secui, 1.397.180 Romăni, 60.000 Țigani, 9.000 Armeni, 7.000 Evrei.”

Sursa: Dacoromanica – Biblioteca Digitală a Bucureștilor

Trecerea lui Ebenezer Henderson prin Basarabia

Cercetări biblice și călătorii în Rusia, Londra, 1826

Harta călătoriei lui Henderson în Rusia (în anii 1821-1822)

Pe drumul dintre Hotin și Briceni

„…ne-am pomenit într-un sat moldovenesc, alcătuit din câteva cocioabe răsfirate, cu o biserică, aproape asemănătoare ca mărime și înfățișare cu ce am văzut în Islanda. Locuitorii par să fi trăit în mare sărăcie în timpul stăpânirii turcești, iar preoții abia pot fi deosebiți de țăranii obișnuiți; dar condițiile vieții lor încep să se îmbunătățească și se iau măsuri pentru ameliorarea stării lor fizice și mentale. Ei sunt urmaşi ai dacilor şi ai coloniştilor romani aduşi aici de Traian; limba lor, cunoscută sub numele de valahă (Wallachian), are un amestec curios de cuvinte străine. Dintre acestea, o mare parte sunt de origine italiană sau latină vulgară, un număr mare de cuvinte slave, restul fiind gotice, greceşti sau turceşti. Ţăranii încă își spun rumâni (Rumanie) sau romani, nume pe care-l moştenesc de la strămoşii lor, care s-au bucurat de titlul şi privilegiile de cetăţeni romani.”

Sursa: Ebenezer Henderson, Biblical Researches and Travels in Russia including a Tour in the Crimea and the Passage of the Caucasus, London, 1826.

Anton-Maria del Chiaro, Revoluțiile Valahiei, Veneția, 1718

„În limba lor ei îşi zic români (Romuni), patriei lor, adică Valahiei, Țara Românească (Tzara Rumaneasca), iar limbii, limba românească (Limba Rumaneasca), şi cu drept cuvânt, căci dacă e vreo îndoială că valahii sunt urmaşii coloniştilor romani, limba lor înlătură acea îndoială, şi convinge, că valaha nu este alta decât o directă şi curată derivaţie din idiomul latin. Limba valahă totuşi conţine şi cuvinte turceşti, greceşti, slave, ungureşti etc., dar trebuie ţinut seamă de vecinătatea ţărilor, şi de relaţiile ce au avut valahii cu acele popoare […] Din cauza continuelor asupriri, au devenit atât de deprimaţi şi nepăsători, că o bună parte din locuitorii ţării, disperaţi, au părăsit căminurile, găsindu-şi adăpost în Turcia de dincolo de Dunăre, sau în Transilvania, unde numărul lor e chiar mai mare decât al Țării Româneşti. Trecerea în Transilvania prin trecătoarele munţilor nu e prea grea, dar căderea unui refugiat fără paşaport în mâinile păzitorilor, cari în Valahia se numesc plăieşi, ar însemna inevitabila pierdere a vieţii. Toată Valahia e o ţară deschisă, fără întăriri, fără cetăţi şi fără înconjur de ziduri. Bucureştiul este actualmente reşedinţa obicinuită a principelui şi e oraşul cel mai frecventat. El e situat într-un loc foarte jos şi mocirlos, şi ar fi cu totul impracticabil din cauza noroiului, dacă de o parte şi de alta ale străzilor sale principale, nu s-ar fi pus scânduri groase de stejar, în formă de punte […]

Capitolul II. Obiceiurile valahilor

Valahii sunt de un temperament vioi, voinici şi rezistenţi la oboseală, şi obişnuiţi din copilărie cu călăria. De multe ori am remarcat curiosul spectacol, cum băieţi între 7-8 ani, călări, conduceau grupe de cai la adăpat, iar dacă vreun cal se abătea din grup, băiatul îl striga rechemându-l cu înjurături triviale, iar dacă nu izbutea, începea să plângă continuând totuşi pomelnicul de înjurături obscene, fără însă să cunoască înţelesul lor. În popor părinţii însă-şi deprind copiii cu înjurături, şi se delectează când aceştia descurcă primele silabe din expresii triviale, măgulindu-se chiar când combină noi înjurături. În timpul celor 7 ani de şedere în Valahia n-am avut ocazia să aud ca cineva să fi fost pedepsit pentru înjurături, fie de către instanţele judiciare sau de cele bisericeşti. În general valahii nu prea sunt evlavioşi, totuşi nu uită să-şi facă cruce ori de câte ori trec dinaintea unei biserici, ori a unei icoane, şi sunt atât de riguroşi observatori ai zilelor de post, că nici nu vor să audă de scutirea lor în timpul unei boli sau altei nevoi; de aici convingerea lor că ne pot ataca pe noi, catolicii, imputându-ne uşurinţă în nepăzirea posturilor, şi considerându-se de buni creştini […]

Spânzurătoarea se află într-un loc, la o jumătate de poştă afară din oraş, numit Târgul de afară şi aci se ţine bâlci de două ori pe săptămână: Miercuri şi Sâmbătă condamnatul e condus pe jos, până la acel loc, iar celor întâlniţi în cale, le strigă: iertaţi-mă, fraţilor, iar aceştia îi răspund: iertat să fii. Din crăşme, femeile îi iesă în cale cu vin, îndemnându-l să bea pentru a nu simţi tortura morţii, iar mama sau soţia condamnatului care-l însoţesc şi asistă la moartea lui, îl îndeamnă şi ele, aşa că nenorocitul nu-şi prea dă samă la ce moarte e sortit. Cei condamnaţi pentru furt sunt purtaţi prin uliţele populate, şi cu dugheni, legaţi câte doi de braţe, bătuţi cu biciul şi obligaţi să strige aşa se cuvine celui ce fură şi să strige singuri delictul comis.”

Dicționar româno-latino-italian

Harta Țării Românești (vestul Olteniei)

Harta Țării Românești (estul Olteniei și Muntenia)

Sursa imaginilor: http://medusa.libver.gr/

Sursa traducerii: http://www.cimec.ro/