Tipărituri vechi

românești sau despre români

Archive for the tag “Alfabet latin vechi”

Miron Costin, Cronica țărilor Moldovei și Munteniei, 1677 (cu un dicționar latin-român)

miron-costin-cronica-polona-1miron-costin-cronica-polona-2„Despre limba volohă sau rumânească

Cea mai strălucită dovadă a acestui popor, de unde se trage, este limba lui, care este adevărată latină, stricată, ca și italiana. Am avut un ban de aramă găsit în pământ lîngă Roman, pe care erau foarte lămurite cuvintele acestea: hereditas romana, iar acum moldovenii numesc hereditas – herghelie, așa s-a stricat acea limbă în vremea îndelungată, care ce nu schimbă și nu strică pe lume? Totuși, întreaga temelie a vorbirii și până astăzi se ține pe limba latină, și o parte din cuvinte stau neschimbate nici măcar cu o literă. Cea mai mare parte însă a cuvintelor este la fel sau la început, sau la mijloc, sau la sfârșitul cuvântului; o parte însă mai mică, și substantive și verbe, au în sine împrumuturi din toate limbile vecine, dar mai mult din cea slavă, iar mai puțin din limbile ungurească și turcească. Înfățișez și o probă a acestei limbi:

miron-costin-cronica-polona-3Substantive:

homo – omul
sanguis – syndzie (sânge)
caput – capul
mens – mynte
frons – frunte
scientia – szcynca (șțiința)
supercilia – sprinczene (sprâncene)
oculus – okiul
nasus – nasul
facies – faca (fața)
ora – gura
bacia – budza
lingua – limba
dentes – dincy (dinți)
mustax – mustaca (mustața)
barba – barba
pectus – pieptul
anima – inima”

Sursa: polona.pl
Traducerea după: Miron Costin, Opere alese, București, 1966

Anunțuri

Mihail Halici-fiul, Odă dedicată lui Ferenc Pápai Páriz (Basel, 1674)

Odă publicată în Vota solennia quae Nobilissimi et Clarissimi Viri D. Francisci Pariz de Pápa Transylvano-Ungari, honoribus doctoralibus ab amplissimo Medicorum in perantiqua Universitate Basiliensi ordine...

Odă publicată în Vota solennia quae Nobilissimi et Clarissimi Viri D. Francisci Pariz de Pápa Transylvano-Ungari, honoribus doctoralibus ab amplissimo Medicorum in perantiqua Universitate Basiliensi ordine…

„Cânt sănătate, sărind la voi, Rumanus Apollo,
La toți, câți svânta-n împărăție ședeți!
De unde cunoștințe așteptăm și știință: ferice
De Amstelodam, prin cărți este-n omenie tipar.
Lege dreaptă au dată frumoasă cetate Geneva:
Îți vine Franciscus, ține-te Leyda, Paris!
Prindeți mâne surori, cu cest nou ospe: nainte
Frați, fârtați, nimfele iasă curând;
Domni buni, mari doctori, Dascălu și bunule Doamne
Cu pace îi fiți, cu pâne și sare, rugăm.”

Sursa foto: Doru Radoslav, Repere ale învățământului superior din Cluj în secolul al XVII-lea, în Istoria Universității „Babeș-Bolyai”, 2012.

Transliterarea în ortografia modernă după: Dan Horia Mazilu (coord.), Literatura română medievală, București, 2003.

Opiniile istoricului sas Martin Schmeizel despre romanitatea românilor (sec. XVIII)

„Românii (Wallachi) (4) sunt urmașii și părți ai coloniilor romanilor aduse aici în timpul lui Traian după înfrângerea dacilor; originea aceasta o dovedesc cu cea mai mare claritate limba lor, dar mai ales numele lor, ei numindu-se Romuny, adică Romani.”

Martin Schmeizel, Versuch zu einer Historie der Gelehrtheit, 1728

Martin Schmeizel, Versuch zu einer Historie der Gelehrtheit, Jena, 1728

„VI. Limba valahă și moldovenească

Rugăciunea Tatăl nostru în limba română cu alfabet latin, în nota de subsol

Rugăciunea Tatăl nostru în limba română cu alfabet latin, în ortografie germană, în nota de subsol (13).

este una singură, o limbă romană stricată; de altfel și aceste nații se numesc și astăzi încă Romuny și ele sunt fără îndoială resturile coloniilor romane transplantate pe aceste meleaguri în vremea lui Traian.”

Sursa traducerilor: Adolf Armbruster, Dacoromano-saxonica. Cronicari români despre sași. Românii în cronica săsească, București, 1980.

Post Navigation