Tipărituri vechi

românești sau despre români

Cuvinte de laudă dedicate mitropolitului Kievului Petru Movilă (Lvov, 1639)

Apostol, Lvov, 1639

Apostol, Lvov, 1639

Stema Movileștilor

Stema Movileștilor

Fragment din prefața dedicată de tipograful MIhail Slioski lui Petru Movilă

Fragment din prefața dedicată de tipograful Mihail Slioski lui Petru Movilă

Apostol, p. 19„Ai în urma ta nenumărați bărbați din sângele Movileștilor, eroi ca cei ieșiți din calul troian, bărbați cu frica lui Dumnezeu, învățați în virtuțile vitejești ale zeului Marte, strălucind ca soarele în credința creștină pravoslavnică. Dintre acești viteji, niciunul nu se poate asemăna cu preaputernicul tău parinte de sfântă amintire, Simion Movilă, mare voievod și domn al Țării Moldovei și împreună cu el, cel egal în virtuți mari și în evlavie, preastrălucitul și puternicul domn, unchiul tău, cel ce odihnește întru Domnul, Ieremia Movilă, domn și voievod al aceleiași țări, față de care tace orice răutate și invidie. Tu însuți ai făcut să strălucească în regatul și coroana Poloniei această casă preastrălucită, care cu cetățenii ei de frunte este înrudită, împărtășești cu ele stemele neamului. Într-un cuvânt ești și fiu și frate și unchi al unor cnezi preaslăviți și al unor prea puternici senatori ai Coroanei Poloniei și ai Marelui Ducat al Lituaniei, unul deasupra tuturor. Dar aceasta nu este totul… pentru că nu este o podoabă mai mică a strălucirii neamului tău, faptul că ai adus așa mari slujbe și merite acestei Republici, încă de când erai în cinul mireniei, cu credință vitează și inimă eroică. În toate prilejurile și în toate luptele ai arătat că nu ai pierdut meritele moștenite. Aceasta o mărturisește înaltul, preastrălucitul, neînvinsul monarh, stăpânul cel mai înalt al acestei țări, Vladislav al IV-lea, Regele Poloniei, domnul nostru care domnește astăzi cu fericire, cu prilejul expediției împotriva dușmanului acestei țări, turcul.”

Sursa traducerii: P. P. Panaitescu, Contribuții la istoria culturii românești, București, 1971 (pe Dacoromanica/ Biblioteca Digitală a Bucureștilor).
Sursa foto: Old Printed Books. Digital repository of European rarities

Acte de botez, vaccinare și de cununie de la mijlocul sec. XIX

Act de botez„Act de botez.

La… ale lunii… anul o mie opt sute cinci-zeci și opt au născut… cu legiuitul dumisale soțu anume… din mahalaoa… orașul… fi…, și astăzi la… ale lunii… anul o mie opt sute cinci-zeci și optu s-a botezat în legea pravoslavnică a bisericii răsăritului, de subt-iscălitul preotu al bisericii… dându-i-se numele… de nașul său… sin… din mahalaoa… orașul…”

Bilet de vaccin„Bilet de vacsină

Numele…
Porecla…
Vârsta 6
S-a ahtuit la 18 luna… în…
Doctor…”

Act de cununie„Act de cununie.

Astăzi la 19 zile ale lunii lui ghenarie anul o mie opt-sute șase-zeci și 4 la orașul B(ucurești), mahalaoa… județul Ilfov s-a cununat Dumnealui… fiiul D. … cu D. … fiica D. … din mahalaoa… orașul… județul Ilfov în Religia Ortodoxă a bisericii răsăritului. Dumnealui întru… cununie, și Dumneaei întru… cununie, naș fiindu-le D. … cu D. … Și spre încredințare s-a dat atât la mâna D. ginerelui cât și mâna miresii, câte un asemenea act. Anul 1864.”

Sursa: Muzeul Municipiului București

Moartea lui Baba Novac (1601)

Ciro Spontoni, Istoria Transilvaniei, Veneția, 1638

Ciro Spontoni, Istoria Transilvaniei, Veneția, 1638

Baba Novac 1„În același timp fiind prins Baba Novac, căpitanul voievodului Mihai, împreună cu un preot de lege grecească, capelanul său, care în mijlocul acelor tulburări și frământări venise cu speranța de a fi acceptat în slujba împăratuluii, acum a fost acuzat că din vina sa s-au făcut numeroase incendii pe timpul când îl servea pe valah. Spre satisfacția poporului care era deja revoltat și furios și care dorea răzbunare pentru cruzimile excesive, au fost legați cu furie și duși la închisoare. Basta a depus toate eforturile pentru a-l scoate din închisoare, îndemnat de stima și considerația ce avea pentru istețul căpitan, dar nu putea să facă nimic, răspunzându-i-se că judecarea acelei cauze se va trimite adunării generale a stărilor din Dietă, fiind foarte siguri că

Baba Novac 2va fi condamnat și că autoritatea lui Basta însuși va fi fără folos, cum s-a și dovedit curând; cei doi nenorociți și nefericiți au fost de fapt condamnați să fie arși de vii.

În timp ce palatul era păzit de armată, Baba Novac cu preotul său au fost duși goi în văzul mulțimii ca să fie predați pentru acest chin pe care îl descriem aici. Au apărut țiganii (în această provincie ei servind ca executori ai justiției) și apucând corpul acelor nefericiți l-au înfășurat cu lanțuri și gâtul cu un fier gros. Le-au legat apoi toate membrele deasupra unei bârne lungi cu aceleași lanțuri; atunci, între cele două frigări s-a dat foc cărbunilor și lemnelor. Deasupra a două furci puternice în formă de frigare lungă au fost puse bârnele care susțineau corpurile nenorocite, unul de la cap, iar celălalt de la picioare, la extremitatea cărora erau două roți de lemn pe care țiganii le învârteau cu mâna și picioarele, pentru a arde încet; victimele începeau să simtă un chin cu adevărat barbar și inuman; rănile cauzate provocau plânsete amare și strigăte ascuțite ce străbăteau aerul, iar unde focul produsese deja răni mai mari, acolo se arunca apă proaspătă pentru a stârni și mai mare chin și pedeapsă mai îndelungată membrelor nenorocite, suferința fiind cu atât mai mare cu cât cele mai multe dintre arsuri sângerau. Preotul înarmat cu o răbdare lăudabilă, cu cuvinte de îmbărbătare, spuse în limba greacă, l-a consolat pe nefericitul Novac care slăbea de pe urma arsurilor intense. Astfel timp de o oră și jumătate au făcut din ei un spectacol și suferind ambii atât de crud au murit în cele din urmă.”

Sursa traducerii: Mihai Viteazul în conștiința europeană, vol. II, Cronicari și istorici străini. Secolele XVI-XVIII, București, 1983 (Biblioteca Digitală a Bucureștilor)
Sursa foto: Ciro Spontoni, Historia della Transilvania, Venetia, 1638 (Biblioteca Digitală BCU Cluj)

Post Navigation