Tipărituri vechi

românești sau despre români

Calendar așezat pe șapte planete (București, 1823)

„Calendariu pe 140 de anni, alcătuit pe șapte planete”

„Calendariu pe 140 de anni, alcătuit pe șapte planete”

Calendar asezat pe sapte planete 2„Calendariu așesat pe șapte planete, în care să cuprind 140 de ani, începându-să de la 1816 și pănă la 1956, arătând timpurile anului cum și în fieștecarea zi, ce vreame va fi. Întocmit după clima megieșitelor locuri. Arată anii de la Hristos, mâna anului, crugul Lunii, themelia, cum și din Gromovnic, cutremurile, și tunetele, ce vremi vor să fie după aceaste seamne, și altele multe precum în Scară să arată. Acum într-acestași chip tipărit la anul 1823. Ianuarie 1.

„Blagoslovi-Vei cununa anului bunătății Tale, Doamne. Psalm 64, Stih 12.”

„Blagoslovi-Vei cununa anului bunătății Tale, Doamne. Psalm 64, Stih 12.”

Din capitolul „Câteva curioznice aflări”

Din capitolul „Câteva curioznice aflări”

Cu ce fealiu de chip să poți învăța în doao minuturi pe mâță a scrie pe latinie, pe franțozie, și pe românie.

Scrie pe hârtie albă cu spirt de calacan [sulfat de fier], ce voești, și lasă să se usuce, și

Calendar asezat pe sapte planete 5scrisoarea ta va fi negreșit, iar de voești ca să fie la arătare, să moi laba mâții dinainte cea dreaptă cu apă, și o pune pre dânsa pe hârtiia pre carea tu o ai scris cu spirt de calacan, și ștearge cu laba înapoi și înainte, și atuncea scrisoarea cu mirare la privitori să va arăta neagră.

Calendar asezat pe sapte planete 6Cum să faci să fugă oaăle prin casă

Să iai oaă câte vei voi, și să faci borticeale la toate câte una mărișoare cât mazerea, și cât poți să te silești mai bine să cureți dintr-însele albutul și gălbinușul, după aceaia vâră într-însele lipitori vii câte una, și-i lipeaște negreșit borticica cu ceară albă, pre lângă aceaia pune într-un loc așezat un vas cu apă, și pune și oaăle în mijlocul casii, iar lipitorile să vor sili a să târî cătră acel vas, și așa mult vor alerga pănă când vor găsi vasul cu apa.”

Sursa: www.dacoromanica.ro

Universu. Noătăți din toată natura, cultura, literatura, București, 1845

Universu, Bucuresti, 1845„Universu.
Noătăți din toată natura, cultura, literatura.
(Mens agitat molem, Virg. liv. 6)

Duminică, 15 Iulie. Nro 2. București, 1845. Anul I.

Ce este Canicula? Arșița?

Timpul de la 12 Iulie până la 11 Avgust se numesc Canicula (cățelușa; latin), care este constelație și steaoa (Siriu) cea mai strălucioasă văzută numai cu ochii. Canicula, în acest timp, răsare tot de o dată cu soarele, de aceea s-au numit zile caniculare (cânești). Arșița cea mare, în aceste 30 de zile ale Caniculei, se face pentru cea mai mare părută appropiare și întârziare a soarelui peste Europa, de aruncă razele mai drept peste creștetu-ne, iar nu căci se împreună căldura caniculei cu a soarelui, răsărind de o dată amândoă aceste stele enorme, precum credeau Egiptenii, și alții. Ca să se arate cea mai mare putere a căldurei, s-a numit și constelația Leul, pentru că el este cel mai vârtos animal, iar acea stelime cam seamănă și cu făptura leului.”

Sursa fotocopiei: Institutul de Filologie Română „A. Philippide” din Iași.

Amfilohie Hotiniul, Gramatica fizicii (sfârșitul sec. XVIII)

Ms.rom.BAR 1627, 151r (din partea a III-a)

Fotocopii după originalul păstrat la Biblioteca Academiei Române din București, ms.rom. 1627, f. 151r (din partea a III-a)

„Cap 3. Pentru Meteografie de obște, adică pentru gheți, neguri, noori, ploi, roaî, omăt, grindină, ghiață, fulgeri, tuneti, focuri draghi(?), zburători și altile asemine arătări

Î. Oi ave o mare plăcere auzindu-te a vorbi asupra unui lucru nou plăcut și curioz, deci te rog ca să-mi tâlcuești acee, care de Dumnata să chiamă Învățătura de Meteografie, care să fie închipuire cuvântului meteora.

R. Îi cuvânt grecesc Meteoron, // că va să zică înălțare în sus, ori dasupra noastră, în aer, cum sânt noorii, fulgerile, și altele […]

f. 154r

f. 154r

Î. Toți știu că ploae să face din nori. Dar în ce feli să face mai cu apropiere această închipuire?

R. Când sânt multi adunări de nori înpinse încoace și încolo, de la purtare vânturilor, vin a să mesteca și a să întrupa într-un loc. Și așa îndesându-se cu alții vin a să dezlega întru a lor ce dintăi supstare de apă, și răceala aerii esti // o putincioasă mijlocire pentru ca să prindă noorii și să-i îndesască în apă. Apa într-acel fel făcută de la noori, fiind mai gre de cât aera, trebue de nevoe să cadă pintre aer, în chipul carele noi îi dăm nume de ploae […]

f. 155v

f. 155v

Î. Dară grindina, nu să face e iarășile într-un feli ca și omătul?

R. Când noorul să disface în ploae și esti râdicat mult în sus, în // aeră, ori că toată părțile aerii sânt foarti răci, picăturile de apă înghiață în vreme când cade, și să fac în suptstare de ghiață albă și vârtoasă de chip și mărime osebite și atocmite la părticelile de apă, după gradile de căldură și de frig a vântului și altele, și această suptstare viind pănă la noi, esti acee care noi numim grindină, au piatră.”

Articol postat prin bunăvoința Institutului de Filologie Română „A. Philippide” din Iași.

Post Navigation