Tipărituri vechi

românești sau despre români

Despre raporturile religioase dintre românii și sârbii din Banat (1846)

Articol din Curierul român, nr. 88 din 16 noiembrie 1846, București

Articol din Curierul român, nr. 88 din 16 noiembrie 1846, București (preluat din Gazeta de Transilvania)

„Frățasca dragoste a sârbilor cu românii în unele ținuturi pe unde lăcuiesc împreună

În primăvara trecută, am călătorit prin mărginașele sate a măritelor regementuri nemțesc și iliricesc de Bănat, unde nu puțină mângăere îmi pricinui sufletului, văzând cinstita preoțime în stare mai favorabilă, decât miserabila stare a preoțimei provințiale, mai vârtos starea învățătorilor și a școalelor poate că numai în luminata Germanie va corespunde acestora; prunci și fetițe cu sutele merg la școală, cum iarna așa și vara. – Românii cu toată dreptatea pot zice, că fac jumătate din lăcuitorii multor ținuturi, dar dreptul lor național în privința religiei e de văierat acolo unde sânt amestecați cu sârbii, după cum voiu să aduc înainte această următoare întâmplare:

Am sosit în satul D. abătându-mă la casa de oaspeți. Fiind tocma în acea zi sărbătoare auziiu sunetul clopotelor chiemând pe credincioși la rugăciune, alergaiu și eu spre rugă, și ajungând tocma sub cetirea apostolului mă retrăsăiu spre a nu turbura liniștea și mă suiiu în horul bisericii; erau mulțime de credincioși adunați, dintre carii partea cea mai mare erau români, i-am cunoscut pe fizionomie și pe portul național. De mirare îmi fu că sfânta slujbă era slovenește, așteptam cu nespusă sete sufletească cetirea evangheliei și predicația, care negreșit gândeam, că vor să fie în limba poporului precumpănitoriu, dară mă înșelaiu în nedejde-m, că nici un Doamne miluiește românește nu auziiu, îndată îmi adusăiu aminte de zicerea S. Scri, vai de acea oaie (sufletească) ce nu cunoaște glasul păstoriului său; că deacă sârbul nu înțelege pe preotul său, cu cât mai puțin românul, care nici limba populară a sârbilor nu o înțelege, va trage vreun folos din predicația slovană.

Acum după ce să săvârși liturghia, plecaiu iarăși cătră cvartiru-mi, și însoțindu-mă un sătean îl întrebaiu:

Eu. Prietene ce ești dumneata, român au sârb?

Curierul romanSăt. Eu sânt român.
Eu. Sânteți mulți români?
Săt. Trei părți de români și una de sârbi.
Eu. Apoi nu să slujește la noi în biserică românește.
Săt. Nu, că cei puțini sârbi nu lasă, și stăpânirea bisericească le părtinește.
Eu. Cum poate fi aceasta, că eu foarte bine cunosc pe domnul episcop, prea-osfinția sa nu face deosebire între naționalități, ba încă văzuiu în S.M., unde iarăși sânt români cu sârbii amestecați, și acei români neauzind în biserică slujba românească fără cuviință își propuseră să treacă la unire [Biserica Greco-Catolică]; auzind aceasta D. episcop, îndată îi retrasă pe mulți, poruncind asupru protopopului, ca și românește să se slujească în biserică.
Săt. O Doamne miluiești-ne și pre noi să auzim și noi în biserică ceva românește și pruncii noștrii în școală încă să învețe românește mai vârtos catihizisul, că deacă îi întrebăm, ce au învățat la școală, ne răspund că sârbește; dară ce înțelegi? răspundu cu nimic. Eu de multe ori zic către sârbi, pentru ce nu lasă și nuoă dreptul să fie și românește în biserică, dară dânșii ne răspund: Nașă mitropolit, nașă vlădica, nașă prota, nașă staroș popca, pacă znașă ioște vlașce, nașae privilegia.
(Va urma)”

Sursa: Biblioteca Digitală BCU Cluj

Structura confesională a populației Transilvaniei în 1857

Statistische ubersichten uber die bevolkerung und den viehstand von Osterreich nach der zahlung vom 31. october 1857

Recensământul populației și șeptelului din Austria realizat în 1857 și publicat la Viena în 1859

Recensamant Transilvania 1857

Catolici Neuniți Evanghelici
Latini Greci Armeni Greci Armeni Luterani Reformați
Sibiu

(capitala provinciei)

3.976 723 34 1.883 94 6.923 342
Districtul

Bistrița

6.018 96.698 157 27.403 7 36.480 18.423
D. Orăștie 7.127 42.132 22 174.179 9 1.331 5.263
D. Dej 7.387 128.577 2.519 32.143 2 232 21.350
D. Sibiu 4.840 51.294 797 155.248 66 92.960 3.224
D. Alba Iulia 7.280 59.751 20 100.065 13 3.495 10.592
D. Cluj 13.213 86.431 127 35.498 17 1.192 44.476
D. Brașov 44.773 24.244 14 110.562 23 52.415 52.070
D. Șimleul Silvaniei 7.913 103.888 162 12.506 3 492 45.978
D. Odorheiul Secuiesc 108.294 16.492 1.675 9.241 8 206 31.503
D. Târgu Mureș 24.921 62.422 106 21.166 34 618 77.000
TOTAL 237.742 674.654 5.633 679.896 276 196.375 312.223

Estimarea populației Transilvaniei pe etnii:

români: 1.354.550 (ortodocși, greco-catolici – 62,3%)
unguri: 598.078 (romano-catolici, reformați, unitarieni – 27,5%)
sași: 196.375 (luterani – 9%)
evrei: 18.796
armeni: 5.909
TOTAL: 2.173.708

Bibliografie:
1. Ioan Bolovan, Organizarea administrativă şi dinamica populaţiei Transilvaniei între revoluţia de la 1848 şi primul război mondial, în: Anuarul Institutului de Istorie „George Bariţiu” din Cluj-Napoca. Seria Historia, 1998, vol. XXXVII.
2. Traian Rotariu (coord.), Recensământul din 1857. Transilvania, Cluj, 1996.
3. ***Statistische übersichten über die bevölkerung und den viehstand von Österreich nach der zählung vom 31. october 1857, Viena, 1859 (sursa imaginilor)

Manual pentru îngrijitorii și îngrijitoarele de bolnavi, București, 1842

Manual pentru ingrijitorii de bolnavi 1„Manual pentru îngrijitorii și îngrijitoarele de bolnavi, pentru îngrijitoarele de femei lehuse, pentru moașe și pentru mume de familie îndeobște. De F. E. Fodere. Profesor de medicină legală în facultatea de medicină din Strasburg, ș.c.l. Tradus în românește și tipărit cu cheltuiala din economiile casei spitalului Sf. Pantelimon, mai cu seamă pentru întrebuințarea școalelor din școala de moșit. Bucuresci, în tipografia lui Eliade. 1842.

Manual pentru ingrijitorii de bolnavi 2Cap 11.
Despre semnele ce deosibesc moartea cea adevărată din cea părută; și despre ceea ce are a face cinevași la aceste împregiurări.

177. Semnele și încercările care dovedesc ființa morții, sunt cele următoare:
1-iu. Stricarea trăsurilor obrazului, chipul cadaveric, cenușiu, ochii scufundați, întunericoși, și cornea cea transparentă acoperită d’o peliță.
2-lea. Trupul se recește treptat până se face ca ghiața, adică d’o temperatură ce // se pare a fi mai jos decât a trupurilor aflate împregiur.
3-lea. Toate mădulările se înțepenesc, cele patru din urmă degete se apropie unul de altul, și se încovoae, și mai totd’auna degetul cel mare se acopere de celelalte întorcându-se spre palmă.
4-lea. Foncsiile inimii, răsuflării, simțirii încetează cu totul, și toate încercările spre a le pune iarăși în mișcare, nu isbutesc.
5-lea. Daca lasă în jos falca de dedesubt, și dacă ardică pleopa cea de sus a ochiului, nici una, nici alta nu mai vine la loc.
6-lea. Daca cercetătorul pune mâna mortului între o lumânare și între ochiul său, nu poate vedea lumina prin ea.
7-lea. Daca pui o ventusă, un sinapismu, sau faci o arsătură pe orice parte a trupului mortului, nu se face nicio înflătură, nici roșață, nici bășicuță.
8-lea. Pelea frecându-se multă vreme de câte cinevași, în loc d’a se muia, se face tare ca unghia vitelor.

Manual pentru ingrijitorii de bolnavi 39-lea. Partea din năuntru a mâinilor și a tălpilor dovedește o față galbenă ce merge mereu crescând.
10-lea. În sfârșit trupul nu zăbovește a răspândi în odaea în care se află putoarea de stricăciune, ce simte cinevași în salele de anatomie, și care este o începere de ferbere putrezitoare ce nu va întârzia a veni și a complecta toate dovezile.

178. Dipotrivă moartea nu va fi decât părută și vei putea nădăjdui încă o rămășiță de viață, când se vor afla semele următoare:
1-iu. Cât de stricate să fie trăsurile obrazului la unele întâmplări, cât de searbăd să fie cel bănuit de mort, cât de întunericoși să-i fie ochii (înpotrivă la unele morți adevărate, ochii sunt sticloși), obrazul însă mai păstrează încă rămășiță de o fisionomie ce nu aduce spaimă […]”

Sursa: Biblioteca Academiei Române – filiala Iași

Post Navigation