Tipărituri vechi

românești sau despre români

Mihai Viteazul îl despăgubește pe Antonie Grama, pe care-l prădase pe nedrept (Gura Teleajenului, 26 sept. 1600)

mihai-viteazul-gura-teleajenului„† Din mila lui Dumnezeu, Io Mihail voievod și domn a toată Țara Românească și al Ardealului și al Țării Moldovei. Dă domnia mea această poruncă a domniei mele jupanului Antonie Grama și cu fiii săi, câți Dumnezeu îi va lăsa, ca să-i fie satele anume Floceștii de pe Săbar și Budenii de pe Câlniște și Hăreștii și Scroviștea și Curta din județul Vlașca, toate, cu toate hotarele și de peste tot locul din hotar până în hotar.

Pentru că aceste sate și ocine mai sus-scrise le-am cumpărat domnia mea de la megiașii care au avut dedină de la moșii lor, însă cu aspri drepți gata din vistieria domniei mele și fără nici o silă, ci s-au vândut ei de a lor bunăvoie.

Iar apoi, domnia mea, când am intrat și am luat domnia mea Țara Ardealului, domnia mea m-am mâniat pe Antonie Grama cu multă urgie, pentru o pâră ce au pârât guri, limbi mincinoase către domnia mea și am închis domnia mea pe Antonie în turnul cetății Brașovului și am prădat domnia mea, de i-am luat toată marfa lui, hainele și ferecăturile și aspri gata și tot ce a avut, de l-am adus în sărăcie.

Iar apoi, am înțeles domnia mea și am aflat că l-am prădat fără dreptate și cu nimic vinovat și a fost om drept. Și m-am temut domnia mea pentru blestemul lui și al fiilor lui, pentru multa sărăcie ce i-am făcut domnia mea. Și am căutat domnia mea să întorc paguba și prădarea lui.

Însă marfa lui și ferecăturile ce am luat domnia mea de la el nu am avut de unde să le întorc, pentru că fuseseră împărțite și risipite și nimic nu s-a găsit din averile lui.

Iar apoi, când am fost domnia mea cu oștile la Gura Teleajănului să fac luptă cu leșii și moldovenii și tătari cu turci, domnia mea am dat și am miluit pe Antonie Grama cu aceste mai sus-scrise sate, ca să plătesc domnia mea paguba lui, ca să nu am domnia mea blestem, nici fiul domniei mele, Io Necolai voievod , ci am dat domnia mea cu toată voia inimii domniei mele aceste mai sus scrise sate, ca să-i fie ohabă și dedină lui și fiilor și nepoților și strănepoților săi.

Deci am făcut domnia mea această carte să fie la mâna lui. Iar dacă va da milostivul Dumnezeu să calc pe vrăjmașii noștri sub picioarele domniei mele, domnia mea îi voi face și hrisovul domniei mele pe aceste sate mai sus-zise, ca să nu aibă clintire de nimeni în urma domniei mele, ci să aibă pace de către toți. Și altfel să nu fie, după porunca domniei mele.

Și ispravnic însăși spusa domniei mele.
Și eu, Drăghici logofătul, am scris la Gura Teleajănului luna septembrie 26 zile, în anul 7108.
† Io Mihail voievod, din mila lui Dumnezeu, domn.”

Sursa traducerii: Documenta Romaniae Historica, seria B. Țara Românească, vol. XI (1593-1600), București, 1975 (pe Dacoromanica. Biblioteca Digitală a Bucureștilor)
Sursa imaginii: Arhiva Medievală a României

Mihai Viteazul întărește satul Radovan mânăstirii Coșuna (Iași, 1 iunie 1600)

mihai-viteazul-manastirea-cosuna-1„Hrisovul răposatului Io Mihail voevod pentru Radovan

Cu mila lui Dumnezeu, Io Mihail voevod și domnu a toată Țara Rumânească și al Țărăi Moldovei. Dat-am domniia mea această poruncă a domnii mele sfintei și dumnezeeștei mănăstiri ce să numește Coșuna, ca să-i fie satul Radovanul tot, cu tot hotarul de pretutindenea, pentru că au venit însuși săteni din sat de s-au vândut ei de a lor bunăvoe că să fie rumâni sfintei mănăstiri. Iar când au fost acum sătenii din sat, ei au venit înaintea domnii mele în Țara Ungurească, la Belgrad, la scaun, de au jăluit așa cum că au venit Tudorache banul la

mihai-viteazul-manastirea-cosuna-2dânșii de le-au dat numai aspri 6.000 în …

Iar când am fost în Țara Moldovei în scaun, în Iași, iar călugării de la sfânta mănăstire de au venit și au adus și cărți de cumpărătoarea acestui sat, deci domniia mea am văzut cărțile și le-am citit și au fost dat călugării pe sat dintâi galbeni 100 pentru dăjdile lor. Și iar în mâinele ale sătenilor 12.000 aspri gata. Și au venit și boiarul domnii mele Nica vistieriul înaintea domnii mele de au mărturisit și au jurat el pe sfânta evanghelie cum că au fost venit sătenii din sat și cu Daniil călugărul de la sfânta mănăstire de la Coșuna înaintea Nicăi vistieriul de au plătit Daniil călugărul birurile lor cu 100 de galbeni, carii sânt scriși mai sus. Și s-au dat ei rumâni de a lor bunăvoe. Și încă au plătit călugării de la sfânta mănăstire după aceia birurile lor la cisla cea mică 2660 de aspri gata. Și iar au plătit la alt bir boi 4. Și iar au plătit birul lor 880 de aspri. Și iar au plătit oi uscate aspri 280.

Pentru aceia, am dat și domniia mea sfintei mănăstiri ca să fie satul cu toată moșiia … lor, și de niminea să fie clătit, preste zisa domnii mele.

Că iată și mărturii am pus domniia mea: jupan Theodosie vel logofăt și jupan … și jupan Mihalcea vel ban … și Leca vel comis și jupan Stoica vel postelnic. Am scris eu, Crăciun, în scaun în Iași, în Țara Moldovei…”

Traducere din Condica mănăstirilor Căluiu și Bucovățul, 1500-1738 (păstrată în Arhivele Naționale Istorice Centrale, colecția Manuscrise, nr. 722), aproape identică cu cea manuscrisul nr. 443 (Condica măn. Bucovăț), publicată în Documenta Romaniae Historica, seria B, vol. XI (1593-1600), București, 1975.
Sursa foto: Arhiva Medievală a României

Amfilohie Hotiniul, Fragmente despre Africa (Iași, 1795)

amfilohie_hotiniul_africa_1

Partea a treia. Pentru Africa, din lucrarea lui Amfilohie Hotiniul, De obște gheografie (Iași, 1795)

„Pământul Africii este foarte cald și năsipos și pe multe locuri neroditoriu, din pricina lipsirii de apă.

Are jivini de deosebite feliuri, mai mult decât într-alte părți de a pământului: lei, tigri, pardoși, inorogi și în pustie zarii (ori țarii), mulți struți, ce unii sânt mai nalți decât un om călare și nu au aripi tocmite după trupul lor, dar să agiută în mergirea lor, încât nu poate omul nici cu calul să-i agiungă.

Sânt și elefanți (au fili), cămile, dromedari și momițe de toate feliurile, ca și la Indiele Asiei […]

amfilohie_hotiniul_africa_2Apoi întorcând spre miazăzi, preste brâul Tropicului de Canțer, este Sara (ci cu nume bun să numește Pustietatea), căci nu are altă nimică, fără numai năsip.

Țara aceasta are pre puțină apă. Cale până la 100 de leghi pe alocure, apă nu să găsăște. Lăcuitorii sânt ca niște sălbatici și nu au alt lucru decât păscutul dobitoacelor. Pământul este plin de scorpii și de alte fieri veninoase […]

amfilohie_hotiniul_africa_3Într-acest loc [Gvineea] sânt multe feliuri de momițe, pe care învățindu-le, să slujesc oamenii cu dânsele de le aduc apă, lemne, întorc frigarea și alte trebi fac.

Crăiia lui Benin este un ținut de a Gvineii, întru care crăie lăcuitorii umblă goli și rași, până când își iau voe de la craiu, ca să să îmbrace.

amfilohie_hotiniul_africa_4Și mai vârtos, cei ce sânt în Cafreriile de la capul pământului, unde sânt niște // oameni mari la trupi și scârnavi, mănâncă mărutăile din dobitoace crude și să ung cu seu pe cap și pe trup, și aceștie să chiamă otentoni.

Măcar că olandezii având și ei stăpânire la Capul de Buna Speranță, i-au mai deprins oarece pre cei ce să află mai aproape de dânșii în curățenie și i-au mai dumesnicit.

În Ethiopiia iarăși sânt multe crăii și au a lor înpărat în Abisinie. Și această înpărăție să chiamă a etheopenilor (sau a gothilor). O parte sânt creștini și au a lor patriarh, mitropoliți și episcopi, dară sânt de eresul lui Dioscor. Înpăratul ține o cruce mică în mână când să fac slujbele cu sobor, ca cum ar fi și el slujitoriu în rândul diaconilor […]”

Sursa: Dacoromanica. Biblioteca Digitală a Bucureștilor

Post Navigation