Discursul învățatului grec Neofit Duca contra aromânilor (1810)

„…de altfel, a se lăuda [aromânii] cu neamul romanilor, pe când nu au nimic comun cu ei, nu-i cuminte și nici nu se poate asculta așa ceva; și apoi nu li-e rușine de îngăimările înjositoare ale limbii lor, atunci când soarta i-a așezat în mijlocul Greciei, cu al cărei lapte și frupt au crescut, ale cărei obiceiuri și datine le-au primit, și a cărei măreață limbă au îmbrățișat-o? Și să refere originea neamului lor la o națiune, despre care nici ei înșiși nu știu cum a decăzut altădată, bine, rău sau rușinos, și a cărei limbă nu o cunosc câtuș de puțin? Și aceasta mai cu seamă când suntem încredințați că fiecare unde se naște, crește și trăiește, se și cultivă în felul acelui neam, chiar fiind născut de alt tată și din altă mamă; iar ei, după atâtea veacuri, se consideră de aceeași origine cu romanii, cu care n-au comun nici numele, nici picătură de sânge în vinele lor. Arată-ne un regat al lor propriu, ori o provincie întreagă sau altceva caracteristic și deosebit de alții, și atunci noi vom tăcea; toată a lor mulțime însă o cuprinde, de la Dunăre până aproape de Pelopones, un șir de munți sterpi, buni pentru exilați și pentru vagabonzi. Unde le e metropola lor? Unde li-s arhiereii? Unde judecătorii, unde șefia? Unde nobilimea, unde preoții, unde evanghelia, unde psaltirea, unde litere deosebite? Unde numele lor de neam cunoscut, fie și celor mai de aproape? Unde-i locul lor în Geografie? Nicăiri. La ce deci se laudă ei că vor să constituie națiune deosebită, pe când nu au nici loc? Căci Elada nu va consimți niciodată, în niciun fel, să se numească Vlahie, ci-i va considera pe aceși apostați de intruși iar nu curați.”

Sursa traducerii : Pericle Papahagi, Scriitori aromâni în secolul al XVIII-lea, București, 1909 (pe digibuc/dacoromanica)
Sursa imaginilor : Μαξίμου Τυρίου Λόγοι τεσσαράκοντα και εις. / Επεξεργασθέντες και εκδοθέντες παρά Νεοφύτου Δούκα, Viena, 1810

Izvoare statistice privitoare la etniile din Transilvania și Banat

Populația Transilvaniei în 1310, 1572, 1690 și 1853-54. Sursa : Kurzer Ueberblick der Literaturgeschichte Siebenbürgens von der ältesten Zeit bis zu Ende des vorigen Jahrhunderts, Sibiu, 1857 (continuarea mai jos)

Populația Transilvaniei în 1794. Sursa : Versuch einer Erdbeschreibung des Großfürstenthums Siebenbürgen, Sibiu, 1804

Populația Transilvaniei în 1839. Sursa : Siebenbürgens geographisch-, topographisch-, statistisch-, hydrographisch- und orographisches Lexikon, vol. IV, Viena, 1839

Populația Banatului în 1769/1774 (nota de subsol). Sursa : Compendium Hungariae geographicum ad exemplar notitiae Hungariae novae historico-geographicae Matthiae Bel, in partes IV divisum, Bratislava-Košice, 1779

Ioan Molnar Piuariu, Economia stupilor, Viena, 1785

„Economiia stupilor, acum întâi izvodită și dată de Ioan Molnar, doftorul de ochi în marele Prințipat al Ardealului. Cu privileghiul înpărăteștii și crăieștii măriri. În Viena, la Iosif nobâl de Curțbec, înpărătesc și crăiesc de Curte a neuniților rumâni și a sârbilor tipograf și vânzător de cărți. În anul 1785.

Exelenții sale prea luminatului domn Samoil, liber baron de Brukenthal al înpărăteștii crăeștii măriri, al statului dinlăuntru sfetnic, a luminatului cin, al sfântului Stefan Craiul apostolicesc comendator, prin mare prințipatul Ardealului și părților lui înpreunate gubernator crăesc și a înălțatului // crăesc gubernium întâi exarh i proci. Domnului părintelui patriei, apărătoriului binelui de obște, a științălor patronului și al mieu făcătoriului de bine.

Cătră cetitori

Iubite cetitoriule! oricine ești, preot, sau de altă vrednicie, casnic, iubitori de albine, iată: că văzând eu, și cunoscând cum trec țiitorii de stupi preste bunătatea aceștii economii

cu ochi vicleni, și cum iau ei albinele supt pază numai până atunci, până le umplu iale coșnițăle de bunătăți, iară mai pe urmă le pedepsesc cu moarte, am simțit datorie, ca să arăt lângă alte învățături ce să cuvin stuparilor aști, o mijlocire din multe probe dovedite, cum să scoață albinele din coșnița, care voiaște a lua fagurii toți, afară de a omorî albinele. Ca doară s-ar dezrădăcina și din părțile noastre acest obicei fără de milă.

Învățătura theoretică. Partea I
Despre theoriia stupilor și învățătură ce iaste de lipsă să știe stupariul

Învățătura I
Despre albinele cele lucrătoare

Supt cuvântul acesta albină, înțăleg toți pricepătorii și grijitorii // albinelor niște gânganii care adună din înfloriturile buruenilor și ale pometurilor ceară și miere.

Învățătura VI
Despre făptura trântorilor

Trântorii sânt la făptură mai mari și au toate organele celoralalte albine, fără cât sânt firei bărbătești supuși și nu au ac.
Despre acești am zis că nu lucrează altăceva, fără numai plodesc // pre matca și pre celelalte albine.
Prin mărimea capului și prin grosimea trupului lor să cunosc lezne din albinele cele lucrătoare.
Că după eșirea roiului îi scot celelalte albine din coșniță, ca pre niște oaspeți netrebnici, și neavând ei acul arma apărării, mai vârtos toamna, ca să nu prăpădească preste iarnă mierea, îi omoară albinele.”

Sursa: Biblioteca Digitală BCU Cluj