Tipărituri vechi

românești sau despre români

Archive for the tag “Alfabet de tranziție”

Paralelismul omului și al femeii (după Johann Kaspar Lavater)

Estract de fisiognomie, fisionomie și patognomică (circa 1850-1860), adaptare după lucrarea lui Lavater despre fizionomie

Din capitolul „Paralelismul (alăturarea) omului și al femeii”

„Acuș se vedem deosebirea firească ce se află între bărbat și femee.

Femeea are un gust firesc (la curățenie, la frumusețe și la simetrie (potrivitate). Este însă nenorocire că pe dânsa o atrage și o înșeală prea mult aparința (ceea ce este din afară) lucrurilor nelăsând-o se prețuiască meritul lor din năuntru.

Omul se gândește și femeea simte, puterea unuia constă în chipzuire; iar a celiilalte în simțiment.

Puterea ce femeile adesea esersă, numai printr-o căutătură, printr-o lacrămă sau vreun suspin, este mai tare și mai absolut decât a bărbaților…

Între virtuțile femeilor, se pot număra, simțibilitatea, frăgezimea de inimă nescursă, o ardoare de atașament (alăturare) care ajunge, de multe ori, pănă la eroism (vitejie).

Fisionomia femei poartă întipărirea unei sfințenii inviolabile pe care, omul cel onest, face o datorie a o respecta.

Femeile, fiindcă din causa constituțiunii lor se întărâtă lesne, fiind puțin deprinse a se gândi, a raționa și a deosebi bine adevărul, în sfârșit, fiind atrase de simțimentul lor cel natural, se fac foarte lesne fanatice sau superstițioase, din care rătăcire nimic nu le mai poate întoarce.

Pentru ele amoarea cea mai ardinte și amicia cea mai divină se supun prea lesne inconstanții lor: ura acestora este implacabilă (neîmpăcată).

Spiritul omului îmbrățișează totul; iar femeea se ocupă cu amenunturi (amărunturi).

Omul admiră priveliștea unui cer neguros și turburat; iar femeea tremură, auzind bubuirea tunetelor; în sfârșit, când ploaea cade în torente și fulgerile ne nălucesc vederile în puterea nopții și întunerecul cel mai adânc, femeea plânge; iar bărbatul devine mai serios privind minunile Creatorului.

Simțimentului omului pleacă de la imaginațiune; iar al femeii din inimă.
Sinceritatea sau deschiderea inimii femeești se pare oarecum mai liberă decât a bărbatului; când însă o femee este ascunsă, niciodată nu vei pătrunde în inima ei.
În general, putem zice, făr’a greși, că sânt multe femei mai îndulginte (îngăduitoare) mai binevoitoare, crezătoare și mai modeste decât noi.
Acum să alăturăm raporturile (asemănările) fisionomice ale acestor doă sesse.
Constituția omului este mai tare; iar a femeii mai slabă.
Forma omului este mai dreaptă; iar a femeii mai mlădioasă.
Omului umblă cu un pas statornic, femeea calcă cu sfieciune.
Omul contemplă și observă; iar femeea se uită și simte.
Omul are în partagiu (este înzestrat) seriositatea; iar femeea ușurința.
Corpul omului este mai mare și mai larg; iar al femeii mai mic și mai îngust.
Carnea omului este mai tare, a femeii este mai moale.
Pelița omului este mai închisă sau mai neagră; iar a femeii mai mult albă.
Pelea omului este mai sbârcită; iar a femeii mai mult netedă.”

Sursa: Biblioteca Județeană „Gheorghe Asachi” din Iași.

Carte de bucate, București, 1849

„Carte de bucate. Cuprinde 190 rățete de bucate, prăjituri, creme, spume, jalatine, înghețate, și cum se păstrează lucruri pentru iarnă.
Toate alese și încercate de o prietină a tutulor femeilor celor casnice.
București. Tipărit în Tipografia lui Iosef Copainig. 1849.

18. Sos de hrean cu migdale.

Opărește 2 rădăcini de hrean, curățate și rase cu puțintică zeamă de carne; apoi înfierbântă o litră de lapte dulce, pune hrean cu o mână de migdale curățate și pisate mărunțel în lăuntru, pune și puțintel zahar, și îl lasă să fiearbă puțintel.

43. Franzelă umplută cu creieri.

Ei creieri și îi pui în apă rece, lasă-i să șează 1 ceas, apoi scoate-i și îi curăță de piele, toacă-i cu nițică frunză de pătrunjel și îi prăjește în grăsime; pe urmă ei felioare de jimblă ori franzelă ca jumătate deget de groase, unge-le cu creieri ca muchia cuțitului de gros, pune alta neunsă deasupra, udă-le puțintel cu lapte dulce, tăvălește-le în oă, apoi în franzelă rasă, prăjește-le în unt, și garnisește zarzavatul.

62. Puii cu castane.

Rumenește puii în unt; apoi scoate-i și prăjește o lingură de făină într-însu, până începe a se închide la față; atuncea pune doă linguri de zahar, toarnă zeamă de carne, potrivește de sare, pune vro doă linguri de vin, 50 de castane curățate de coajă, 25 dramuri de stafide roșii fără sâmburi; pune și puii în lăuntru, și îi lasă să scază.

83. Iepure cu sos de sardele.

După ce ai scos iepurului cojocul, l-ai despintecat și l-ai grijit, opărește-l cu apă fieartă și mai silește-te prin ajutoru cuțitașului să-i scoți încă o piele; apoi împănează-l cu slănină, sară-l și-l frige în frigare. Pe urmă rumenește o lingură de făină cu o lingură de unt, toacă vro 6 sardele desărate și curățate de solzi și de oase, cu o ceapă, nițică frunză de pătrunjel, și coajă de lămâie bine mărunțel, pune-le în rantaș, prăjește-le puțintel, toarnă zeamă de carne, acrește cu zeamă de lămâie și lasă-l să scază. Scoate iepurile din frigare, taie-l în bucățele, pune-l în sos, mai fierbe-l puțintel; apoi dă-l la masă.

123. Salată de melci.

Fierbe melci, apoi scoate-i din coji, spală-i bine, și-i mai fierbe în apă cu sare până se moaie; pe urmă limpezește-i în apă rece, stoarce-i, și pune oțet cu untdelemn peste dânșii.”

Sursa: Biblioteca Județeană „Gheorghe Asachi” din Iași

Tâlcuirea viselor, București, 1847

talcuirea-viselor-1„Tâlcuirea viselor. Adunate de la mulți scriitori vechi și noi. Traduse de pah(arnicul) A.G. A treea ediție. Tipărite cu cheltuiala d-lor. frați Ioanid, librieri, unde să și află de vânzare. București. Tipografia lui Ios. Kopainig. 1847

talcuirea-viselor-2Visurile se întâmplă, când aburii din toate cele din lăuntru ale omului să urcă în creeri, îngroșându-să așa (precum și roa cea de sus să pogoară la noi) să slobod prin toate vinele, atunci toate câte le vedem noi zioa, în același chip, sau cu vreo altă oarecare deosebire, orânduială și închipuire să înfățișază în vis.

Visurile cele extraordinare cu care omul nu poate vedea de față nimic a fi

talcuirea-viselor-3asemănate și potrivite cu dânsele, să întâmplă din cea peste măsură întunecare a aburilor, care să răvarsă în toți creerii deodată și cu putere, amestecând într-înșii niște arătări de lucruri și trebi în feluri de chipuri.

Aceasta să întâmplă din asfel de pricini care sânt și pe din afară și pe din lăuntru a omului. Cel din lăuntru din carne și din sânge și din mistuirea bucatelor în pântece, iar cele din afară, din cele fără contenire lucrări a umezelelor celor de viață.

Câtă deosebire este în pricinile cele din lăuntru ale omului, atâta este și deosebirea în visuri. Cele naturale sau firești visuri să întâmplă după deosăbirea stării trupului și după felurimea năravurilor, adică visurile care le vede omul cel holeric, posomorât și mânios, sânt bătăi, gâlcevi și altele asemenea, cel flegmatic sau umedos la sânge, visează ape, ploae, mări și pești; cel melanholic și umilos vede tot arătări jalnice și mâhnicioase; iar cel plin la trup și sângeros om, visează tot lucruri vesele.

talcuirea-viselor-4Balaur visând că vezi, turburare însemnează, sau vreun cumplit împărat arată că se va arăta.
Bălaur de vei visa că te gonește, frică vei avea.
Bărbat de vei visa, zădarnică nădejde este.
Bătae cu pumni sau bătălie cu ostași de vei visa, însemnează bună norocire și prefacere în sănătate după boală.
Bătându-te cu norii de te vei visa, îți va veni cinste.
Bătând pe supușii tăi de vei visa, arată a lor supunere.
Bătând pe muerea ta de te vei visa, a ei necredință arată.
Bătând oameni necunoscuți de te vei visa, însemnează răutate de la streini.
Bătându-te singur de te vei visa, însemnează călătorie.
Bătându-te cu oameni morți sau supușii tăi de vei visa, îți vestește un ce neplăcut.
Bătrân de te vei visa că ești, vei avea cinste sau vreo răsplătire (gratificație).

talcuirea-viselor-5Cap fără de creeri de vei visa, pagubă însemnează.
Cap de vei visa înpodobești, bine este.
Cap de hiară sălbatică de vei visa că ai, înaintare cu folos în trebi, iar vrăjmașilor vom fi strașnici.
Cap cu coarne de vei visa că ai, însemnează moarte silnică.
Cap de oae de vei visa că mănânci, adaos însemnează.
Cap mare de vei visa că ai, însemnează cinste și bogăție.
Cap mic de vei visa că ai, însemnează sărăcie și proastă nădejde.
Cap cu păr mărunt pe alocuri de vei visa, însemnează scârbă.
Cap cu păr scurt de vei visa, însemnează norocire bună.
Cap tuns de vei visa că ai, pagubă este.
Cap cu urechi mari de vei visa, prea mare slavă însemnează.
Capete doă de vei visa că ai, arată că ești om cu bune purtări.”

Sursa: Biblioteca Județeană „Gheorghe Asachi” din Iași.

Post Navigation