Tipărituri vechi

românești sau despre români

Archive for the tag “Alfabet de tranziție”

Carte de bucate, București, 1849

„Carte de bucate. Cuprinde 190 rățete de bucate, prăjituri, creme, spume, jalatine, înghețate, și cum se păstrează lucruri pentru iarnă.
Toate alese și încercate de o prietină a tutulor femeilor celor casnice.
București. Tipărit în Tipografia lui Iosef Copainig. 1849.

18. Sos de hrean cu migdale.

Opărește 2 rădăcini de hrean, curățate și rase cu puțintică zeamă de carne; apoi înfierbântă o litră de lapte dulce, pune hrean cu o mână de migdale curățate și pisate mărunțel în lăuntru, pune și puțintel zahar, și îl lasă să fiearbă puțintel.

43. Franzelă umplută cu creieri.

Ei creieri și îi pui în apă rece, lasă-i să șează 1 ceas, apoi scoate-i și îi curăță de piele, toacă-i cu nițică frunză de pătrunjel și îi prăjește în grăsime; pe urmă ei felioare de jimblă ori franzelă ca jumătate deget de groase, unge-le cu creieri ca muchia cuțitului de gros, pune alta neunsă deasupra, udă-le puțintel cu lapte dulce, tăvălește-le în oă, apoi în franzelă rasă, prăjește-le în unt, și garnisește zarzavatul.

62. Puii cu castane.

Rumenește puii în unt; apoi scoate-i și prăjește o lingură de făină într-însu, până începe a se închide la față; atuncea pune doă linguri de zahar, toarnă zeamă de carne, potrivește de sare, pune vro doă linguri de vin, 50 de castane curățate de coajă, 25 dramuri de stafide roșii fără sâmburi; pune și puii în lăuntru, și îi lasă să scază.

83. Iepure cu sos de sardele.

După ce ai scos iepurului cojocul, l-ai despintecat și l-ai grijit, opărește-l cu apă fieartă și mai silește-te prin ajutoru cuțitașului să-i scoți încă o piele; apoi împănează-l cu slănină, sară-l și-l frige în frigare. Pe urmă rumenește o lingură de făină cu o lingură de unt, toacă vro 6 sardele desărate și curățate de solzi și de oase, cu o ceapă, nițică frunză de pătrunjel, și coajă de lămâie bine mărunțel, pune-le în rantaș, prăjește-le puțintel, toarnă zeamă de carne, acrește cu zeamă de lămâie și lasă-l să scază. Scoate iepurile din frigare, taie-l în bucățele, pune-l în sos, mai fierbe-l puțintel; apoi dă-l la masă.

123. Salată de melci.

Fierbe melci, apoi scoate-i din coji, spală-i bine, și-i mai fierbe în apă cu sare până se moaie; pe urmă limpezește-i în apă rece, stoarce-i, și pune oțet cu untdelemn peste dânșii.”

Sursa: Biblioteca Județeană „Gheorghe Asachi” din Iași

Tâlcuirea viselor, București, 1847

talcuirea-viselor-1„Tâlcuirea viselor. Adunate de la mulți scriitori vechi și noi. Traduse de pah(arnicul) A.G. A treea ediție. Tipărite cu cheltuiala d-lor. frați Ioanid, librieri, unde să și află de vânzare. București. Tipografia lui Ios. Kopainig. 1847

talcuirea-viselor-2Visurile se întâmplă, când aburii din toate cele din lăuntru ale omului să urcă în creeri, îngroșându-să așa (precum și roa cea de sus să pogoară la noi) să slobod prin toate vinele, atunci toate câte le vedem noi zioa, în același chip, sau cu vreo altă oarecare deosebire, orânduială și închipuire să înfățișază în vis.

Visurile cele extraordinare cu care omul nu poate vedea de față nimic a fi

talcuirea-viselor-3asemănate și potrivite cu dânsele, să întâmplă din cea peste măsură întunecare a aburilor, care să răvarsă în toți creerii deodată și cu putere, amestecând într-înșii niște arătări de lucruri și trebi în feluri de chipuri.

Aceasta să întâmplă din asfel de pricini care sânt și pe din afară și pe din lăuntru a omului. Cel din lăuntru din carne și din sânge și din mistuirea bucatelor în pântece, iar cele din afară, din cele fără contenire lucrări a umezelelor celor de viață.

Câtă deosebire este în pricinile cele din lăuntru ale omului, atâta este și deosebirea în visuri. Cele naturale sau firești visuri să întâmplă după deosăbirea stării trupului și după felurimea năravurilor, adică visurile care le vede omul cel holeric, posomorât și mânios, sânt bătăi, gâlcevi și altele asemenea, cel flegmatic sau umedos la sânge, visează ape, ploae, mări și pești; cel melanholic și umilos vede tot arătări jalnice și mâhnicioase; iar cel plin la trup și sângeros om, visează tot lucruri vesele.

talcuirea-viselor-4Balaur visând că vezi, turburare însemnează, sau vreun cumplit împărat arată că se va arăta.
Bălaur de vei visa că te gonește, frică vei avea.
Bărbat de vei visa, zădarnică nădejde este.
Bătae cu pumni sau bătălie cu ostași de vei visa, însemnează bună norocire și prefacere în sănătate după boală.
Bătându-te cu norii de te vei visa, îți va veni cinste.
Bătând pe supușii tăi de vei visa, arată a lor supunere.
Bătând pe muerea ta de te vei visa, a ei necredință arată.
Bătând oameni necunoscuți de te vei visa, însemnează răutate de la streini.
Bătându-te singur de te vei visa, însemnează călătorie.
Bătându-te cu oameni morți sau supușii tăi de vei visa, îți vestește un ce neplăcut.
Bătrân de te vei visa că ești, vei avea cinste sau vreo răsplătire (gratificație).

talcuirea-viselor-5Cap fără de creeri de vei visa, pagubă însemnează.
Cap de vei visa înpodobești, bine este.
Cap de hiară sălbatică de vei visa că ai, înaintare cu folos în trebi, iar vrăjmașilor vom fi strașnici.
Cap cu coarne de vei visa că ai, însemnează moarte silnică.
Cap de oae de vei visa că mănânci, adaos însemnează.
Cap mare de vei visa că ai, însemnează cinste și bogăție.
Cap mic de vei visa că ai, însemnează sărăcie și proastă nădejde.
Cap cu păr mărunt pe alocuri de vei visa, însemnează scârbă.
Cap cu păr scurt de vei visa, însemnează norocire bună.
Cap tuns de vei visa că ai, pagubă este.
Cap cu urechi mari de vei visa, prea mare slavă însemnează.
Capete doă de vei visa că ai, arată că ești om cu bune purtări.”

Sursa: Biblioteca Județeană „Gheorghe Asachi” din Iași.

Ghiciri pe mână sau Arta de a preghici prin diversele semne ale mânei

calendar-cu-prevestirile-adevaratului-astronom-antic-cazamia-1„Calendar cu prevestirile adevăratului astronom antic Cazamia pentru anul visect 1856.
Calculat cu acorateță după modernul sistem solar, și aplicat cu schimbarea timpului în fiecare sezon, în fiecare pătrar al luminilor și al fertilității anuale, după gradele și temperatura Țerii Romanești, a Moldaviei și a toată antica lor întindere.
De bătrânul I. G. Gorjan.
Ilustrat cu forterețele ruse din Marea Baltica Kronstadt, Elsingfors și Sveaborg.
București.
Tipografia bisericească din Sf. Mitropolie.

Helsinki

Helsinki

calendar-cu-prevestirile-adevaratului-astronom-antic-cazamia-3Ghiciri pe mână sau Arta de a preghici prin diversele semne ale mânei.
Observații generale

Mâna este organul pipăirei, adică cel mai sigur simț cu care s-a dotat (înzestrat) omul de la natură. După părerile a mai multor ghicitori pe mână, am fi putut să împărțim feluritele semne ale mânei în văi și munți, întroducând la esplicația noastră zodiile cu cele douăsprezece semne ale zodiacului. Dar însă, în secolul de acum, sciința a făcut așa mari progrese, încât putem descri arta aceasta cu mai multă lămurire și simplitate. Povățuiți de asemenea principii, noi ne vom întemeia preghicirile pe mâna stângă carea, lucrând mai puțin, își păstrează semnele mai curate; și vom diviza părțile ei în douăsprezece, precum se văd în preespusul semn […]

calendar-cu-prevestirile-adevaratului-astronom-antic-cazamia-4Degetele care au aceeași grosime la rădăcina și la vârful lor, dovedesc bunătate, sinceritate și iubire de dreptate din partea celui ce le are.

Degetele subțiri, este un mare semn de slăbiciune; și putem zice că femeea ce are astfel de mâini, are toate defectele sexului ei, fără a poseda niciuna din cualitățile lui.

Dacă degetele sunt așa de încovoiate încât să fie plecate spre înăuntrul mânei, aceasta înțelege viclenie și amăgire; femeea cu asemenea mână se privește de periculoasă.

Iar dacă din contra degetele sunt așa de mlădioase încât să se întoarcă spre dosul mânei, atunci este cel mai sigur semn de istețime și de bunătate.

Dacă degetele sunt groase la încheieturi și supțiri la fluerile lor, este semn de caracter resucit și de puțină bunătate.

calendar-cu-prevestirile-adevaratului-astronom-antic-cazamia-5Împărțirea mânei.

No 1. – Este dunga vieții, carea ia începutul d’între degetul cel mare și d’între cel arătător, și se întinde până la rădăcina celui mare. Când această dungă va fi dreaptă și lungă, prevestește viață fericită; iar precurmată fiind, viață cu necazuri.

No 2. – Este o înălțime sau muntișor ce se află la rădăcina celui mare, și ține până pe lângă dunga vieții; dacă această moviliță sau muntișor este moale la pipăit, netedă și albă, ne vestește iubire de desfătări, dorință de a place și mari întreprinderi amoroase. Dacă din contra această moviliță este aspră, roșeatică și vârtoasă, arată bogățiă dinpreună cu sgârcenie, tărie de inimă, și câte alte vițiuri se nasc din egoism.

No 3. – Este dunga spiritului; dacă este dreaptă, netedă și curat trasă, prezice prudență și cunoștințe profunde; iar precurmată fiind de alte cute peste mizloc, este semn de spirit mic și tămpit.

No 4. – Este oareșcum tot același cu dunga de sub No 3; ferice de cel ce are semnul acesta; onoarea, gloria și fericirea vor alerga după dânsul.

No 5. – Dunga fericirei; se începe la rădăcina degetului arătător și a celui mizlociu; daca această dungă este dreaptă, netedă și bine trasă, și se întinde până la sfârșitul palmei, arată bun caracter de om, iubitor de liniște și de regulă; iară dacă dinpotrivă această dungă este adâncă săpată, roșie și curmată de alte mici cute orizontale, atunci // arată mânie, nedreptate, și tărie de inimă. Dacă însă dunga aceasta este cu ramuri mici p’între ea, care se perd în mizlocul ei, este semn de sintimente înalte și nobile […]”

Sursa: Biblioteca Județeană „Gheorghe Asachi” din Iași.

Post Navigation