Restituirea Basarabiei cerută de locuitorii Principatului Moldovei (dupa Războiul din Crimeea)

„Petițiunea adresată Sublimei Porți de cătră locuitorii Moldovei în obiectul restituărei Besarabiei

În agiunul importentelor conferințe ce au să reguleză la Paris condițiile Păcei generale și să asigureze cu deplinătate, prin o noue statornicire de hotare în Orient, repaosul și securitatea Europei, noi ni adresăm cu încredere în bine voitoarea protecție a Sublimei Porți, augusta noastră suzerană, spre a-i espune cu umilință dorințile noastre și de a o ruga să sprijinească realizarea lor care interesesc atăt interesele comune ale familii mari europiene căt și interesele particulare ale Moldovei.

După art. 1-iu al proposițiilor austriene, primite de Rusia, puterea aceasta ar ceda partea Besarabiei care se întinde de la Hotin, urmănd liniea munților, pănă la lacul Salsic.

Noi îndrăznim de a observa că munții însemnați, nu sănt în realitate, decăt niște dealuri fără de măguri care se trăgănează micșurăndu-se tot mai mult pănă ce ele se pierd în partea de miazăzi, într-un șes întins și mlăștinos, fără linie de demarcație firească și sigură, fără cetăți, în fine fără de nici o stavilă care să poată servi de bază unui sistem de apărare. O așa frontieră, pre care o putere mare militară ar putea de abiea a o face să se respecteze, n-ar înfățioșa decăt o protecție iluzorie pentru un stat slab ca Moldova, și n-ar îngădui nici macar ca să se întemeieză cu seriozitate o simplă linie de carantine.

Însă afară de motivele aceste, acărora adiverire îi cu neputință de a se contesta, o considerație mai gravă și mai importentă, care se atinge de o chestie de înaltă moralitate, ni se pare de datorie a arăta înturnarea Nistrului, vechiului nostru hotar, ca singura soluție în adevăr înțăleaptă, rațională și politică, îmbinănd deodată interesele și dreptatea.

Besarabia, parte întregitoare a Moldovei, se

știe, că s-au despărțit silnic de ea prin tratatul de București,  în 1812, spre a se întrupa cu împărăția rusască.

Cu toate aceste, prin capitulațiile din 1512, între Selim II, de glorioasă memorie, și Bogdan, fiiul lui Stefan cel Mare, Domnul Moldovei, Sublima Poartă s-au îndatorit de a păzi și de a apăra întregimea teritorială a Moldovei, privilegiile și scutințile locuitorilor ei autonomia din lăuntru a Principatului.

Prin tratatul de Kainardgi, între Sublima Poartă și Rusia, din 1774, prin tratatul de Iași, din 1791, între aceleși puteri, Rusia au cerut dritul de a protegia Principatele. Deci dritul acesta de protecție, asfel precum el derează din înseși stipulațiile tratatelor, și din mai multe hatișerife, mai cu samă acele din 1802 slobozit după stăruințele Rusiei, înadins s-au recunoscut pentru a se asigura mai bine și a se garanta întregimea teritorială a Moldovei, acăriea hotare la nord-răserit, s-au fost statornicit, chiar de cătră aceste convenții, de a fi pe Nistru.

Cum dară Rusia, protectora Principatelor, păzitoarea de bună voie a privilegiilor și a întregităței lor teritoriale, ar fi putut ca legitim să le despoaie de o parte de chiar acest pămănt pre care ea ni l-au garantat atăt de solanel?

Cum după atătea precoțioane luate în aparință în contra Sublimei Porți, spre a se consfinți mai puternic principul întregităței noastre, puterea protectriță au putut ea să recunoască dritul de a vătăma prin o escepție numai în favorul seu și în interesul seu particular?

Cum starea de resbel între Înalta Poartă și Rusia au putut în 1812, să motiveze chiar, în paguba Principatului nostru, călcarea drepturilor formal recunoscute prin cea dintăi din aceste puteri, și numai puțin garantate prin a doua?

Buna credință, ecvitatea, securitatea Europei interesată de a ni acorda un hotar care să poată pre lesne să fie apărat și să nu deie prilej, prin o hotărăre sigură și firească, la nici un feliu de contestație; comunitatea de origină, de limbă, de morave, toate consfințesc dară dreptul nostru secular ca să recăștigăm vechele noastre hotare și să le întindem pănă la Nistru.

Noi rugăm pe Sublima Poartă să bine voiască de a chibzui considerațiile aceste și de a le sprijini energic lăngă puterile aliatele sale, ba

și chiar lăngă Rusia, care, întorcăndu-se, mulțămită spiritului de înțelepciune și de moderație care se pare a derigia sfaturile tănărului și augustului seu suveran, asupra unei măsuri făcută arbitrariu într-o epohă de criză europeeană și de resbele violinte, nu poate lipsi de a recunoaște că se cuvine unei nații mari și leale de a repera o nedreptate făcută vechei apărătoare a unui popor slab, creștin și ortodox ca și dănsa, de a-i întoarce în întregime provinția, acăria pază și securitate au fost pusă sub tutela ei.

(Urmează sute de subscriituri)

Iași. Fevruarie.”

Sursa: Presa franceză și Principatele Române. Articole extrase din Zimbru deTeodor Codrescu, Iași, 1856

Articol postat prin bunăvoința Bibliotecii Științifice Centrale „Andrei Lupan” a Academiei de Științe a Republicii Moldova (Fondul de carte rară și veche)

Aventurierul scoțian William Lithgow în Transilvania și Țara Moldovei (1616)

Ediția din 1770

„O descriere a Transilvaniei:

Această țară este așa de înconjurată de munți înalți și de netrecut, încât nu sunt decât cinci trecători pentru a pătrunde în ea, ceea ce o face foarte puternică și de necucerit. În interior se află o vale bogată sau o câmpie de 30 de mile lungime și 6 mile lățime, împodobită cu șase orașe frumoase. Cel mai de seamă dintre ele este Brașovul, apoi Alba Iulia și Sibiu. În interior, povârnișurile munților se înalță lin chiar până la vârf, ceea ce face ca țara să fie arătoasă și plăcută ochilor și pământul să fie cel mai bine rânduit, în compunerea sa, din Europa. Căci pe câmpia încununată de munți nu crește decât grâu, secară, orz, mazăre și fasole. Și pe jumătate din dealuri sau pe poalele lor sunt numai vii și sate nesfârșite, iar spre înălțimile înconjurătoare cele mai depărtate se află numai pășuni pentru vaci, oi, capre și cai și desișuri de păduri. Și este astfel orânduită încât fiecare regiune îndestulează pe cealaltă, căci cei din sate îndestulează celelalte două părți cu alimente și acestea, la rândul lor, le îndestulează cu vinuri, vite, unt și brânză; ele schimbă între ele toate cele de trebuință, după nevoile lor.

Aici am găsit pretutindeni o populație foarte îndatoritoare și prietenoasă și am auzit oamenii de rând vorbind adeseori latinește și tot astfel fac, în mod obișnuit, toți ungurii.

Locuitorii de aici sunt toți protestanți, cât despre voievodul sau principele lor, Gabriel Bethlen, nu l-am văzut, căci zăcea bolnav de febră la Alba Iulia. Această provincie este un principat liber și totuși se află într-o anumită privință sub autoritatea sultanului.

Dar acum, părăsind această țară creștină și trecând prin pasul de miazănoapte

al dealurilor zise de la hotarul de miazănoapte sau munții nordici, am intrat în Moldova unde, ca urare de bun sosit, am fost înconjurat, în mijlocul unei păduri de pe hotar, de șase ucigași, unguri și moldoveni. Scăpând cu viață după multe rugăminți, mi s-au furat șaizeci de ducați ungurești de aur și toate veșmintele mele turcești, lăsându-mă gol de tot, decât doar mi s-au dat înapoi patentele mele, hârtiile și scrisorile pecetluite.

După ce au făcut aceasta, pentru mai marea lor siguranță, m-au dus la o parte și cu trupul gol mi-au legat strâns mijlocul cu curmei de tei de un stejar și brațele tot astfel la spate, jurându-se că dacă voi chema în ajutor sau le voi stânjeni planurile înainte de apusul Soarelui, se vor întoarce și mă vor ucide, dar mi-au făgăduit sa-mi dea drumul atunci.

Dar făcându-se noapte și ei uitându-mă, am rămas aici până la ziuă cu mare frică de lupi și de mistreți. Atunci, cu voia lui Dumnezeu, am fost liberat de niște ciobani care, îmbrăcându-mă cu un suman de al lor lung și vechi și dându-mi de mâncare, unul din ei m-a dus la cinci zile de acolo la domnul ținutului, baronul de Starhulds, un protestant moldovean, la care am petrecut cincisprezece zile. Și aici am fost despăgubit cu prisosință de toate pierderile mele prin dărnicia lui și a rudelor și prietenilor lui din vecinătate. Și n-au vot să mă lase să pătrund mai adânc în țară, pentru că turcii sunt bănuitori față de străini, dat fiind că au smuls țara numai de puțin timp de la un principe creștin, cu care am stat la Constantinopol, în casa lui Sir Thomas Glover, ambasadorul. Am ascultat de sfaturile boierului și aducându-i toate mulțumirile cuvenite pentru grija lui binevoitoare față de mine, am fost trimis cu o călăuză care m-a condus două zile printr-o parte din Podolia, regiunea cea mai de sus a Poloniei, în hotar cu părțile tătărești.”

William Lithgow legat de copac

Sursa traducerii: Călători străini despre Țările Române, vol. IV, București, 1972 (pe www.dacoromanica.ro)

Sursa imaginilor: William Lithgow, Travels and voyages, through Europe, Asia, and Africa, for nineteen years, Edinburgh, 1770 (University College London)

Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie. Despre petreceri și băutură (sec. XVI)

29 r

Din Capitolul VII: „Cum să cade domnilor să șază la masă și cum vor mânca și vor bea”:

„… ca nu cumva să așezi pe lângă tine oameni fără minte și desfrânați. Că zice prorocul: Cu cei aleși, ales vei fi, și cu cel îndărătnic te vei îndărătnici. De aceea și eu, fiul meu, după cuvântul prorocului, îți mărturisesc: dacă vei fi cu cei aleși, în fiecare zi și ceas, te vei folosi de sfatul cel bun și de învățăturile cele bune; iar dacă vei fi cu cei fără minte și desfrânați, și tu vei fi împreună cu dânșii fără minte și desfrânat.

Și iarăși se cuvine domnului să aibă la masa sa diferite tobe și gusle, și surle de veselie. Așa să faceți și voi totdeauna înaintea oștenilor voștri, ce veselie mai mare știți, faceți, ca să se veselească cei ce vă iubesc.

29 v

Iar voi, când veți auzi asemenea cântări ale celor ce vă cântă, nu se cuvine să vă îndreptați mintea către aceste cântări sau către mulțimea jocurilor diferite, venite la voi din multe țări, din pricina numelui vostru. Căci omul care își îndreaptă mintea sa la cântări și jocuri, cu toate cele asemenea lor, acela nu este desăvârșit și înțelept. Dar ce fel de domn vei fi tu și cum te vei numi sarea oamenilor și ca un izvor, să bea toți dintr-însul, iar tu să-ți dăruiești mintea tuturor cântărilor și jocurilor acestora? Căci, dacă vor vedea și alții de la tine, ei toți își vor îndrepta ochii și vor privi acolo unde privești și tu, cârmuitorul. Și astfel, precum îi vei învăța,

30 r

așa vei da seama despre ei.

De aceea, și eu îți mărturisesc astfel, fiul meu, dacă vrei să fii unsul lui Dumnezeu, se cuvine să cânți toate cântările și să joci toate jocurile, căci așa se cuvine domnului, să-și veselească oștenii; tu însă nu trebuie să ai mintea ta după acele cântări, dacă vrei să fii întreg. Tu însă străduiește-te să împlinești voia Domnului tău, care te-a uns.

Cu băutură să nu-ți îngreuezi trupul, că mulți zic: bună este băutura multă. Cum este bună? Omul, când se îmbată, dacă are minte multă, atunci o pierde, dacă are mâini, nu-i sunt de folos, dacă are picioare, nu-i sunt de folos, dacă are limbă, nu poate vorbi cu ea. Deci, cum să nu fie rea beția, dacă întreg trupul nu-i mai folosește, ca să poată face ceva pentru Dumnezeu și pentru oameni? Și încă și alt rău izvorăște din beție, și anume mai întâi își îmbolnăvește trupul și-și sărăcește casa, și-și pierde mintea. Și din clipa în care-și pierde mintea, atunci este pierdut și cu sufletul. Deci, ce bine am făcut cu beția, afară doar că ne-am îmbolnăvit trupul și ne-am sărăcit casa și ne-am pierdut mintea? Deci, când ne-am pierdut mintea, atunci și pe Domnul nostru l-am despărțit de noi. De aceea, cel ce va iubi băutura multă și fără măsură în viața aceasta, nu se numește următor lui Dumnezeu, ci se numește ca și o vită. De aceea, fiul meu, ce este mai bine, să iubești băutura multă, ca să te numești vită, sau este mai bine să te numești următor lui Dumnezeu?

Iar ostașilor tăi dă-le să bea îndestul, cât au nevoie, și tu încă să bei, dar cu măsură, încât mintea ta să biruiască vinul, iar nu să biruiască vinul mintea ta, și mintea ta să cunoască mintea slugilor tale, și să nu cunoască mintea slugilor tale mintea ta.

Și la beție să nu faci daruri, oricât ți-ar fi sluga de dragă. Și nici dacă ai vreo mânie împotriva cuiva, încă de la trezie, să nu dai la iveală mânia ta la beție împotriva slugii tale și s-o înjosești. Sau dacă unii vor pârî către tine la beție, tu așteaptă până la trezie, sau chiar dacă îți va greși vreo slugă la beție, iarăși nu te grăbi, pentru că tu ai îmbătat-o. Deci, așa cum ai îmbătat-o, așa să-i și îngădui […]”

Sursa: G. Mihăilă, Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Teodosie. Ediție facsimilată după unicul manuscris păstrat, București, 1996

Articol postat prin bunăvoința Bibliotecii Științifice Centrale „Andrei Lupan” a Academiei de Științe a Republicii Moldova (Fondul de carte rară și veche)