Tipărituri vechi

românești sau despre români

Archive for the tag “Rețete vechi”

Manuil Drăghici, Iconomia rurală și domesnică, Iași, 1837

„Iconomia rurală și domesnică, alcătuită de postelnicul Manuil Drăghici, Prezident Tribunalului de Dorohoi. Eșii. În Tipografia Albinei. 1837.

Pentru fulgerat.

Oaia fulgerată de multe ori să poate lecui, dacă să va freca la șele în câteva rânduri cu zmicele de alun.

Pentru vin.
Cum să nu se strice vinul, și stricându-să, cum să se tocmască.

Când vei voi să limpezăști vinul, să ei 25 dramuri oțăt de vin, să-l torni în bute, și să va limpezi. Un ou proaspăt să-l amesteci cu năsâp gros, și să-l arunci în vin.
Să ei sâmburi de poamă din drojdii, să amesteci cu eniperi, și pisându-le, să arunci câte 25 dramuri în vas.
Să fierbi clei cu lapte sau cu vin, și cu socoteala căldurei lui să-l torni în bute, și să va limpezi.

Pentru ca să te poți muta în casă noî, fără să pătimești.

Să fierbi unt de nucă, să ungi păreții pănă de trii ori, și nu numai că poți să te muți în casă, ci încă niciodată nu să va prăsi nicio jivină, care poate să-ți facă supărare.

Cum să gonești țânțarii cât de mulți vor fi.

Să afumi cu iarbă mare, și îndată să va curăți casa, sau în lipsa acestia să faci fum de tărâță.

Pentru muște.

Să ferbi frunze de lemnul Domnului, frunze de chimon, și de cimbrul, și să stropești pin casă.
Să pui agheazmă într-un vas, și câte muște să vor pune pe dânsul, vor peri.

Pentru furnici.

Să ei de la spițărie Limbricariță și pucioasă, și făcând prav, să presori unde vor fi furnicile.
Să ei de la spițărie scârna dracului, să amesteci cu drojdii de oloi, și să torni pe locul acela,

de unde vrei să le gonești.

Pentru purici.

Să pui noapte pe supt pat și pin casă pelin verde, și toți vor peri.

Cum să stirpești guzganii cii mari.

Să scoți miezul dintru o nucă sau dintr-un măr, să umple cu rășină și pucioasă, și să astupi toate bortile de guzgani, câte vor fi pin casă, lăsând numai una, în care să pui nuca sau mărul, și să-i dai foc la gura bortii, când fumul acela, ce va eși din acea materie va merge pin toate bortele, care să înpreună una cu alta și îi va omorâ pe toți.

Pentru oprirea sângelui din nas.

Să ei de la fierari prav din jgheab, unde moae pămătuful, să-l amesteci cu oțăt de vin, să legi la ceafă și să va opri sângele.

O căleală pentru cuțite sau pentru sabie, ca să tae fier.

Să ei spirt de râmă de pământ și pe atâta zamă de hrean pisat din el curs, să încălzești sabiia sau cuțitul în foc, și să călești în spirtul acela de patru sau cinci ori.

Hrisoavele cele vechi sau zapise, în care nu să pre cunosc slovele, cum să faci să se cunoască.

Să ei 6 gugoașe de răstic, să le pisezi bine, să le pui într-o steclă, și să torni vin alb peste ele, apoi să le pui la soare doaă zile, și cu un condei de os să uzi slovele cele șterse, că să vor face, ca când ar fi scrise acum; iar de vei vede că nu are putere, să mai pui prav de cel sus numit.

Sursa: Biblioteca Județeană „Gheorghe Asachi” din Iași.

Carte de bucate, București, 1849

„Carte de bucate. Cuprinde 190 rățete de bucate, prăjituri, creme, spume, jalatine, înghețate, și cum se păstrează lucruri pentru iarnă.
Toate alese și încercate de o prietină a tutulor femeilor celor casnice.
București. Tipărit în Tipografia lui Iosef Copainig. 1849.

18. Sos de hrean cu migdale.

Opărește 2 rădăcini de hrean, curățate și rase cu puțintică zeamă de carne; apoi înfierbântă o litră de lapte dulce, pune hrean cu o mână de migdale curățate și pisate mărunțel în lăuntru, pune și puțintel zahar, și îl lasă să fiearbă puțintel.

43. Franzelă umplută cu creieri.

Ei creieri și îi pui în apă rece, lasă-i să șează 1 ceas, apoi scoate-i și îi curăță de piele, toacă-i cu nițică frunză de pătrunjel și îi prăjește în grăsime; pe urmă ei felioare de jimblă ori franzelă ca jumătate deget de groase, unge-le cu creieri ca muchia cuțitului de gros, pune alta neunsă deasupra, udă-le puțintel cu lapte dulce, tăvălește-le în oă, apoi în franzelă rasă, prăjește-le în unt, și garnisește zarzavatul.

62. Puii cu castane.

Rumenește puii în unt; apoi scoate-i și prăjește o lingură de făină într-însu, până începe a se închide la față; atuncea pune doă linguri de zahar, toarnă zeamă de carne, potrivește de sare, pune vro doă linguri de vin, 50 de castane curățate de coajă, 25 dramuri de stafide roșii fără sâmburi; pune și puii în lăuntru, și îi lasă să scază.

83. Iepure cu sos de sardele.

După ce ai scos iepurului cojocul, l-ai despintecat și l-ai grijit, opărește-l cu apă fieartă și mai silește-te prin ajutoru cuțitașului să-i scoți încă o piele; apoi împănează-l cu slănină, sară-l și-l frige în frigare. Pe urmă rumenește o lingură de făină cu o lingură de unt, toacă vro 6 sardele desărate și curățate de solzi și de oase, cu o ceapă, nițică frunză de pătrunjel, și coajă de lămâie bine mărunțel, pune-le în rantaș, prăjește-le puțintel, toarnă zeamă de carne, acrește cu zeamă de lămâie și lasă-l să scază. Scoate iepurile din frigare, taie-l în bucățele, pune-l în sos, mai fierbe-l puțintel; apoi dă-l la masă.

123. Salată de melci.

Fierbe melci, apoi scoate-i din coji, spală-i bine, și-i mai fierbe în apă cu sare până se moaie; pe urmă limpezește-i în apă rece, stoarce-i, și pune oțet cu untdelemn peste dânșii.”

Sursa: Biblioteca Județeană „Gheorghe Asachi” din Iași

Icoana lumei. Foae pentru îndeletnicirea moldo-românilor, Iași, 1846

Nr. 14 din 11 ianuarie

Nr. 14 din 11 ianuarie

„Doftorii de dinți.

Se ei o bucățică de cauciuc (un feliu de gumă elastică), să o moi la flacăra unei luminări, și cald fiind, să pui în dintele cel găunos, pe carile să-l cureți mai nainte. Cauciucul de tot muet de căldură, astupă borta dintelui, și ferește nervele cele simțitoare de atingerea aerului, carile pricinuise durerea.”

Nr. 21 din 2 martie

Nr. 21 din 2 martie

„Planeta Marț.

Acesta este un corp rotund, tunecos. Astă planetă are cea mai mare analoghie cu Pământul nostru. Pre ea se însamnă petele care înfățoșează mările întinse, a cărora color este verziu; rămășița planetei se deosebește prin color roșu, care arată o văpsea de ocra (cărămizie) a pământului seu, din care se vederează că Marțul este cungiurat de o atmosferă. Cătră polurile planetei se văd oarecare pete foarte lucitoare care se puținează în cursul verei sale și se înmulțesc în earna sa, din care se lămurește că acele sânt adunături de gheață ca acele aflătoare pe la polurile noastre. Marț călătorește în ceriu în curs de 686 zile, ear rotirea sa o plinește în 24 ceasuri, 39 minute, 24 secunde. Diametrul seu cel adevărat este de 1.500 mile. Depărtarea sa de la soare 57 milioane de mile. Repegiunea călătoriei sale în noean este de 19.700 mile în un ceas.”

Palmira

„Veduta ruinelor Palmirei” (nr. 21 din 2 martie)

Nr. 25 din 2 aprilie

Nr. 25 din 2 aprilie

„Metamsihozisis. [Reîncarnarea]

Ist cuvânt grecesc însămnează schimbarea lăcașului a petrecerei sufletului. Asemene credință o aveau vechii Indieni, carii socoteau Metampsihosis ca o pedeapsă a sufletului pentru faptele rele plinite în viață și ca un mijloc de curățirea păcatelor, osândindu-să sufletul a petrece în oarecare animal bun seau înrăutățit. De la indieni, astă credință trecu la egipteni, carii credeau că un suflet astfeliu osândit, trebue să petreacă un cerc de 3.000 ani, mai nainte de a se așeza în paradisul celor fericiți. De aici se lămurește nu numai îngrijirea ce încă respectul ce aveau egiptenii pentru tot feliul de animale, închinând pe taurul ca pe zeul Apis, pe cocostârc și pe paserea Ibis &. De aceea prepuind că sufletul a vreunei persoane din familia lor, ar fi petrecând în un câne seau în vreun bou, îi îmbălsăma după moarte aceste animale și le păstra în piramide ca mumii. Icoana înfățoșază un câne și un pește stolit în forma mumiilor.”

Nr. 34 din 11 iunie

Nr. 34 din 11 iunie

Despre volumul capului socotit ca mizloc de a prețui neegalitatea înțălegerei între oameni.

Din zioa în care neștine s-au încredințat că crierul este instrumentul înțălegerei, trebui a se căuta prin toate căile imaginabile dacă înțălegerea este totdeauna proporțională cu întinderea crierului; și neștine se apleacă, precum am zis ca să giudece de pe volumul și de pe configurația crierului prin cercetarea învăliturei lui cei osoasă. Deci, iată ce s-au observat: că cu un craniu mai micșurat cu câteva dim neii (?), neștine rămâne neapărat smintit, și că cea mai mare parte din idioți (proști, nătărăi) se pare că datoresc nedestoinicia lor acestei covârșitoare îngustimi a căpăținei, căci rostul organizației lor nu se deosebește nicicum de organizația celoralalți oameni. Dinpotrivă, oamenii superiori sau cu geniu au adeseori un craniu manin; lucru cunoscut de artistii tuturor timpurilor, precum se vede din icoana ce ni-au lăsat despre cei mai mari oameni, contimpuranii lor.”

Sursa: Biblioteca Digitală Națională a României

Post Navigation