Tipărituri vechi

românești sau despre români

Archive for the tag “România”

Coloniștii germani și România, București, 1860

„O mișcare generală se observă în popoarele Europei de vreo 80 de ani încoace. Această mișcare țintesce la a delătura relele condiții sociale, ce au pricinuit neajunsele și sărăcia unei clase numeroase a popoarelor celor mai mari, precum a englezilor, francilor și germanilor. Afară de sguduirile politice, carii din această causă, vedem că se repețesc din ani în ani, ni se înfățișează și o altă mișcare, mai pacinică în adevăr, însă nu mai puțin însemnată; această mișcare este emigrațiunea și colonisarea, un fenomen admirabil, și o caracteristică a timpului present. Acest fenomen luând proporții din zi în zi mai mari, astăzi ne dă o icoană adevărată a migrațiunei popoarelor.

Când o țeară este populată, încât nici pământul, nici celelalte industrii nu o mai poate nutri, este o trebuință naturală, o satisfacere propriă a naturei omului, de a-și căuta în altă parte un loc mai larg și împrejurări mai favorabile esistenței lui. Acest bold al naturei, nu se poate sugruma, și legea ce s-ar încerca a-l sugruma, dacă ar reeși învingătoare preste forța naturei, ar produce irumperea resbelului celui mai stârpitor de neamul omenesc, resbelul tuturor pe viață sau moarte.

Istoria ne aduce aminte de o migrațiune a popoarelor dintr-un loc în altul. Cu sabiă și foc au năvălit popoarele barbare asupra înfloritoarelor câmpii ale împărăției romane, au călcat în picioare tot ce a fost fala civilisațiunei antice, au stârpit (esterminat) popoarele ce le a aflat locuinde în acele țări mănoase, și pe ruinele lor ș-au așezat veneticii stabilele lor locuințe. Populațiunea ce a mai remas cruțată de săbiile lor, au absorbit-o popoarele cuceritoare, și în locul lor au răsărit națiuni nouă, carii astăzi încă figurează pe scena lumei […]

O programă atât de bine venită scopurilor în Orient, guvernul austriac și-a însușit-o: Tendința este sprijinită de mijloace puternice, pe de o parte prin bancul austriac, pe de altă parte prin o secțiune ministerială pentru colonisare, a căruia agent public este o altă societate, numită birou privat de consultarea emigrațiunei cătră Răsărit, și care are acreditații sei particulari în centrele de producție în Principate, iar sprijin oficios în administrațiile provinților austriace mărginate cu Principatele, și în agenții sei consulari de aicea.

De aci se poate esplica, pentru ce locuitorii de-a lungul Dunărei din Banat, sunt alungați din vetrele lor, pentru a face loc șvabilor colonisați. De aici veți înțelege încercările de a colonisa mijlocul Ungariei cu germani. De aci venirea mulțimei de unguri în Principate. De aci înmulțirea evreilor în țeară, ca element pregătitor la colonisare germană. De aci se esplică, cum bancul austriac are hipotecate mai multe case mari în Bucuresci cumpărate sau clădite de germani. Instinctul poate a inspirat în zilele aceste scirea, care poate nu este esactă, că la un bancher mare din Bucuresci, de națiă evreu, se află depuși una sută mii galbeni, la disposiția unui proprietar mare de case, de națiune german, carele este însărcinat cu agentura pentru încheierea contractelor de colonisare.

Precum vedeți, inimicul este pregătit, mijloacele îi sunt puternice, și este aproape!

 

Dacă nu înțelegem nici aceasta datoriă și interes al conservărei noastre, dacă nu sâmțâm tendința mișcărilor națiunalităților, și din istoria popoarelor nu am profitat nici atât, ca să prețuim cât de mare tesaur este unitatea rasei pentru întărirea națiunalităței și a statului, să luăm esemplul ce ni se înfățișează în cea mai de aproape vecinătate. Turcia astăzi încarcă din Crimea la 150.000 tatari și cerchesi, și îi colonisează în Dobrogea. Unitatea limbei și a religiunei acestor coloniști cu ale turcilor, sunt garanții că alegerea este cea mai bine nimerită, și evenimentele preste puțin ne vor proba, că întră toate provințiile ottomane, Dobrogea va fi una din cele ce va opune mai multă resistință încercărilor creștine de a o moșteni.

Poate că multora va părea idea germanisării prea fantastică. Oamenii de stat ce voesc a crea ceva, nu se pot dispensa cu totul de fantasiă, cu atât mai mult o națiune carea trebe escitată la o întrăprindere gigantică. S-a zis, și este bine a repeți, pentru ca românii să nu uite nici un moment că, este o solidaritate întră Germania și Austria. Ambele țântesc a pune mâna pe Principate, dar fiindcă Germania este departe de noi, se învoiesce a ne avea prin mijlocirea Austriei.

Germania ca popor cultural și mănăfăptor, are trebuință de a fi mărginită de mare, căci marea deschide calea la largul lumei. Germania fără Austria nu poate ajunge la Marea Adriatică (Triestu), și nu poate spera precum în adevăr speră, a ajunge la Marea Neagră. Austria din contra, fără Germania nu se poate folosi de Marea Baltică și de cea Nordică. Când dar se consultă interesele politice, nu se poate ca oamenii de stat să pearză din vedere, că Germania numai prin Austria poate câștiga

mărfurilor sale prin gurile Dunărei și prin Marea Neagră calea către Orient și piața levantină.

Chestiunea principală a Germaniei dinpreună cu a Austriei este 1-iu) a manținea cel puțin Triestul, și prin el calea cătră Adriatica, și 2-a): cine să dicteze țărilor Dunărei de jos? carii sunt cheia călei cătră Trapezunt și Asia de mijloc, și carii trebe să nutrească industria germană. Grânele Principatelor și a litoralului apusan a Mărei Negre trebe să curgă în Germania, și să se schimbe pe fabricatele acesteia.

Spre Orient, spre Dunăre în jos, trebe să se îndrepte înfluința noastră comercială și politică. zic ei […]

Este admirabilă presâmțirea românilor.

Manifestațiile divanului ad-hoc, votul de la 24 Ianuarie 1859, aspirațiile românilor esprimate prin atâtea memorande, și în întreaga literatură politică relativă la Principate; instinctul poporului nostru ce are aversiune cătră tot ce este german, este atât de imposant pre cât e de semnificativ. Nu! România nu vrea germanismul; în cultură ea are scoală în Franța, și concepțiunea lui seamănă cu a popoarelor surori de la apus; acolo e spriginul său, într-acolo-l atrage naturelul său […]”

Sursa foto: Biblioteca Județeană „Gheorghe Asachi” din Iași

 

Anunțuri

Ziarul revoluționar „Poporul suveran”, București, 1848

poporul-suveran-1„Poporul suveran
Gazetă politică și litterară.
Libertate, egalitate, fraternitate
București. Sâmbătă 19 Iunie. Anul 1848

Ținta acestui jurnal este a sprijini drepturile poporului român. Glasul său se va ridica cu energie în contra tiranii; dar nu va rămânea mut nici împotriva poporului când acesta va abuza de libertatea de care se bucură; însă aceasta va fi ca să-l lumine și să-l întoarcă de la orice urmare i-ar compromita libertatea și ar aduce Patria la peire și anarhie. Redacția acestii foi va priimi orice plângere dreaptă a cetățenilor și va face să resune coloanele sale în favorul celor nedreptățiți. Va avea drept țintă asemenea unirea provinciilor române și tot ce va putea duce Româniea la fericire și la mărire.”

poporul-suveran-2

Nr. din 19 Iulie 1848

„Unirea Moldovii cu Țara Românească

De la adunarea națională depândă fericirea patriei.
Această adunare trebue să se pătrunză, că una din cestiile principale, este unirea Moldovei cu Țara Românească.

Străbunii noștri au înțeles foloasele unei asemenea uniri. Astfel vedem pe Mihai Bravul redicând arme în contra fraților noștri din Moldova, numai ca să poată ajunge la ținta sa; apoi un Ștefan și alții.

Fanarioții încă înțeleseră importanța aceștii uniri, și temându-se de dânsa, o anulară prin resboaiele ce făcuseră să se aprinză între ambele principate în timpii lui Vasile vodă al Moldavii, Matei Basarab al Țării Române. În fine fanariotul pe de o parte rescolea focul nestins al răsboiului intre ambele principate, ca să ațâțe ura între frați și să slăbească puterea românului; iar pe

poporul-suveran-3de alta întroducea corupția în țară. Ei reusiră.

Acum însă când principul unirii se pune în lucrare de toate națiile, când strein cu strein voiește a se înfrăți, vom fi noi de altă ideie, noi care firește suntem frați și care am declarat frăție, dreptate?

Nu, nu; să lipsească acele barieri ce par că s-au pus în adins ca să oprească frate pe frate a se înbrățișa. Iar una din cestile cele mai importante de care adunarea națională trebue a se pătrunde, să fie aceasta, fiindcă numai aceasta poate să ducă România la mărire și adevărată fericire.”

Sursa: Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” din Iași.

Așteptările românilor din Principate de la Rusia (1848)

Din Gazeta de Transilvania, Brașov, nr. 47 din 10 Iunie 1848

Din Gazeta de Transilvania, Brașov, nr. 47 din 10 Iunie 1848

„Moldavo-România. București, 5 Iunie […]
Noi încă sântem din aceia, carii astădată condemnăm satirele, însă nu pentru că ne-am teme de ele, ci pentru că timpul lor a trecut, și acum sosi altul al manifestațiilor categorice. Noi ne mirarăm și până acum, pentru ce patrioții moldavo-români bătrâni și tineri nu se îmvoiră între sine a descoperi într-un ton bărbătesc și totodată sincer tot ce le zace pe inimă în privința Rusiei, pentru ca să se aleagă odată la vreo parte și să se lămuriască toate raporturile către protectorat. Mulți sânt de părere, că D. Diuhamel ar trebui să auză unele ca acestea:

1) Noi mulțumim Rusiei pentru cât ne-au ajutat a scăpa de asuprelile altora.

2) Noi ne simțim destoinici a ne stăpâni preaiubita noastră patrie Moldavo-România și a nutri aici numai naționalitatea noastră curat română, cu nici un element străin mai mult prihănită, și fără a cere ajutoriu străin, prin urmare nu voim a ne supune niciodată Rusiei politicește, nicidecum nu voim a schimba un domn cu altul, ci poftim și pretindem a rămânea neatârnători cu totul; însă

3) Noi sântem hotărâți tare și vârtos a rămânea și neutrali, adecă a nu cumpăni

Gazeta de Transilvania, 1848, nr. 47 (cereri catre Rusia)pe viitoriu nici la o parte, spre nici un interes al vreunei puteri ori vecine ori depărtate, ci pretindem a ni se lăsa noă Dunărea și linia Mărei Negre cea de cătră noi supt a noastră pază și stăpânire în folosul tuturor și spre a nimănui stricare sau primejduire, din care pricină

4) Cerem de la împăratul Rusiei, ca cu puterea ce are să mijlociască a ni se rentrupa Besarabia, carea s-au luat de la noi cu călcarea dreptului neamurilor; pentru că Turcia nu era volnică a da ceea ce nu era a ei și nici Rusia nu avea dreptate a cuprinde o provincie ce Turcia nu o putea da; căci după ce Rusia se învoi la 1829 cu Turcia, ca să ni se dea îndărăpt cetățile și ținuturile din stânga Dunării cuprinse de turci prin silă cu călcarea vechilor tractate, să rămână consecventă, să ne dea îndărăpt și Besarabia*, carea tot pe acea cale o răpise Poarta și o dăduse cum nu se cădea, – aceasta cerem cu atât mai vârtos, cu cât noi dacă nu luăm parte formală națională din corăbierea pe Marea Neagră, niciodată nu putem fi tari și sănătoși, când din contră Rusiei nici nu i se cunoaște că au lăsat acea provințioară punând iarăș hotar între noi și Rusia Nistrul;

5) Împăratul Rusiei să nu sufere a ni se pune pedici la mijloc, dacă noi ne vom încerca a uni România cu Moldavia cel mai puțin într-o confederație mai strinsă, carea deși nu mare în sine, să o numim Confederația Danubiană;

6) Împăratul să arate cătră noi și o altă generositate, să ne dea din cale acum îndată general-consulatul, ca censor al purtării Domnilor noștri, care precum zecimile de ani au adeverit, niciodată nu ne-a fost de vreun folos, nici a fost în stare a abate răul de la patria noastră, iar pe viitoriu ne poate fi numai spre stricare oprind, și smintind roatele mașinei guberniale, pe care ar trebui să le controleze constituția și opinia publică, iar nu un consul singur, un om corruptibil ca toți oamenii.

*Austria, carea nu e străină a vedea renașterea Poloniei, n-ar fi străină a slobozi și Bucovina.”

Sursa: Biblioteca Județeană „George Barițiu” din Brașov

Post Navigation