Tipărituri vechi

românești sau despre români

Archive for the tag “Tipografia Institutul Albinei”

Calendar pentru români pe anul 1851 (Iași)

„Calendar pentru români pe anul 1851. Anul al X”

„Almanah de învățătură și petrecere. Iașii. Tipografia: Institutul Albinei. 1851” (colegat cu Calendarul pentru români)

Din articolul „Igiena. Despre mișcare și a ei înriurire asupra sănătăței”

„…danțul poate fi la unii folositoriu, la alții vătămătoriu, după firea și constituția fiecăruia.

Așa este danțul favorabil giunimei, adecă acelei vârste pe când trupul are mai multă trebuință de mișcare, ce ajută atât la educația fizică, cât și la dizvălirea armonioasă a puterilor trupești. Dar și mai târziu, danțul este pentru tineri un feliu de întâlnire nevinovată și ertată de buna cuviință, o ocazie la care sufletul junilor, atât de partea bărbătească, cât și femeiască, ațițat de plecările ce trag pe om la soțietate și trupul înpuns de ghimpul iubirei de sine, se mișcă cu mai mare grație și armonie. Danțul mai este folositoriu și persoanelor ce șed mult, ear mai cu samă acelor de partea femeească, a cărora constituție moale are mare trebuință de a fi întărită prin o mișcare ce rumpe acea neactivitate sau nelucrare, la care se dedau mai multe femei. Însă nu este de trecut cu vederea că tocma femeile trebue să se ferească uneori de danț, și anume când sânt îngrecate sau când dau țiță

copiilor, precum și în alte împrejurări prea binecunoscute de dânsele.

În sfârșit, danțul mai este folositoriu persoanelor scrofuloase, hlorotice și nervoase; cu un cuvânt: în toate acele împregiurări unde trebue a prelucra umezelile stricate sau a întări constituția, unind cu o mișcare salutară (vindecătoare) o distracție sau desfătare plăcută.

Însă, în timpurile moderne, danțul se pare a fi mai mult vătămătoriu decât folositoriu sănătăței, pentru că aceste plăceri se fac în mefitismul saloanelor, încărcate cu tot feliul de toalete ce zugrumă formele firești, fără a le apăra cât de puțin în contra înriuririlor din afară, mai întrebuințând pentru acest sfârșit chear și timpul nopței, când trupul omului trudit are nevoe de cel mai mare repaos firesc, adecă de somn; mai încărcând și stomahul cu mâncări grele și înfierbântând simțirile cu tot feliul de băuturi aprinzătoare.”

Sursa: Biblioteca Județeană „Gheorghe Asachi” din Iași

Manuil Drăghici, Iconomia rurală și domesnică, Iași, 1837

„Iconomia rurală și domesnică, alcătuită de postelnicul Manuil Drăghici, Prezident Tribunalului de Dorohoi. Eșii. În Tipografia Albinei. 1837.

Pentru fulgerat.

Oaia fulgerată de multe ori să poate lecui, dacă să va freca la șele în câteva rânduri cu zmicele de alun.

Pentru vin.
Cum să nu se strice vinul, și stricându-să, cum să se tocmască.

Când vei voi să limpezăști vinul, să ei 25 dramuri oțăt de vin, să-l torni în bute, și să va limpezi. Un ou proaspăt să-l amesteci cu năsâp gros, și să-l arunci în vin.
Să ei sâmburi de poamă din drojdii, să amesteci cu eniperi, și pisându-le, să arunci câte 25 dramuri în vas.
Să fierbi clei cu lapte sau cu vin, și cu socoteala căldurei lui să-l torni în bute, și să va limpezi.

Pentru ca să te poți muta în casă noî, fără să pătimești.

Să fierbi unt de nucă, să ungi păreții pănă de trii ori, și nu numai că poți să te muți în casă, ci încă niciodată nu să va prăsi nicio jivină, care poate să-ți facă supărare.

Cum să gonești țânțarii cât de mulți vor fi.

Să afumi cu iarbă mare, și îndată să va curăți casa, sau în lipsa acestia să faci fum de tărâță.

Pentru muște.

Să ferbi frunze de lemnul Domnului, frunze de chimon, și de cimbrul, și să stropești pin casă.
Să pui agheazmă într-un vas, și câte muște să vor pune pe dânsul, vor peri.

Pentru furnici.

Să ei de la spițărie Limbricariță și pucioasă, și făcând prav, să presori unde vor fi furnicile.
Să ei de la spițărie scârna dracului, să amesteci cu drojdii de oloi, și să torni pe locul acela,

de unde vrei să le gonești.

Pentru purici.

Să pui noapte pe supt pat și pin casă pelin verde, și toți vor peri.

Cum să stirpești guzganii cii mari.

Să scoți miezul dintru o nucă sau dintr-un măr, să umple cu rășină și pucioasă, și să astupi toate bortile de guzgani, câte vor fi pin casă, lăsând numai una, în care să pui nuca sau mărul, și să-i dai foc la gura bortii, când fumul acela, ce va eși din acea materie va merge pin toate bortele, care să înpreună una cu alta și îi va omorâ pe toți.

Pentru oprirea sângelui din nas.

Să ei de la fierari prav din jgheab, unde moae pămătuful, să-l amesteci cu oțăt de vin, să legi la ceafă și să va opri sângele.

O căleală pentru cuțite sau pentru sabie, ca să tae fier.

Să ei spirt de râmă de pământ și pe atâta zamă de hrean pisat din el curs, să încălzești sabiia sau cuțitul în foc, și să călești în spirtul acela de patru sau cinci ori.

Hrisoavele cele vechi sau zapise, în care nu să pre cunosc slovele, cum să faci să se cunoască.

Să ei 6 gugoașe de răstic, să le pisezi bine, să le pui într-o steclă, și să torni vin alb peste ele, apoi să le pui la soare doaă zile, și cu un condei de os să uzi slovele cele șterse, că să vor face, ca când ar fi scrise acum; iar de vei vede că nu are putere, să mai pui prav de cel sus numit.

Sursa: Biblioteca Județeană „Gheorghe Asachi” din Iași.

Observații asupra pădurilor din Valea Bistriței, Iași, 1842

observatii-asupra-padurilor-din-valea-bistritei-1842„Despre lucrarea minelor de metal și Observații asupra pădurilor din Valea Bistriței. De C. Mihailic, nobil de Hodocin. Iașii, la Institutul Albinei. 1842.

observatii-asupra-padurilor-din-valea-bistriteiAcum iconomia pădurilor (precum poate și aiure), iar mai ales în această parte a țerei, din nenorocire se află în cea mai tristă stare.

Prin necumpătata exportație a lemnului, prin numeroasele și peste analogie aflătoarele herestee, toată valea cea mare a Bistriței cu a ei lăturalnice văi, se vede stirpită de lemne, și provizioanele copacilor câștigate prin învechime, se mistuesc prin un abuz (catahrisis) vrednic de tânguire.

Pe lângă această întrebuințare a pădurilor, mai este încă și alt rău, carele nici într-un chip nu se poate dizvinovăți. Cu înmulțirea împoporărei pe fieșcare an, și cu sporirea vitelor, mai ales a numeroaselor turme de capre, sporește și lipsa pășunei și a nutrețului de iarnă pentru dânsele. Așa pe tot anul se tae și se coboară la pământ părți întregi de păduri, numai spre a hrăni acele numeroase turme cu frunzele copacilor tăieți, a cărora tulpine putrezesc apoi fără a se întrebuința. Spre a mai lăți locurile de pășunat pentru oi și vite albe, se aprind înadins întregi păduri de mai multe sute de fălci, și în acest chip în puține ceasuri se pierd cei mai frumoși copaci, rodul de sute de ani! Daunile ce se pricinuesc prin aceasta, nu se mărginesc numai în pierderea cea mare a lemnului, ele sânt încă mai mari și mai întristătoare, de vreme ce locul pădurilor arse, obicinuit, numai este favorabil creșterei copacilor și nu se mai poate face pădure pe dânsul.

Lângă Neagra și Negrișoara, în cuprinsul Dornei, am aflat șiruri de munți în depărtare de câteva mile (ceasuri) pustieți prin asemine ardere a pădurilor. Poalele munților sânt acum goale […]”

Sursa: Biblioteca Digitală Națională a României

Post Navigation