Tipărituri vechi

românești sau despre români

Archive for the tag “Tipografia Institutul Albinei”

Manuil Drăghici, Iconomia rurală și domesnică, Iași, 1837

„Iconomia rurală și domesnică, alcătuită de postelnicul Manuil Drăghici, Prezident Tribunalului de Dorohoi. Eșii. În Tipografia Albinei. 1837.

Pentru fulgerat.

Oaia fulgerată de multe ori să poate lecui, dacă să va freca la șele în câteva rânduri cu zmicele de alun.

Pentru vin.
Cum să nu se strice vinul, și stricându-să, cum să se tocmască.

Când vei voi să limpezăști vinul, să ei 25 dramuri oțăt de vin, să-l torni în bute, și să va limpezi. Un ou proaspăt să-l amesteci cu năsâp gros, și să-l arunci în vin.
Să ei sâmburi de poamă din drojdii, să amesteci cu eniperi, și pisându-le, să arunci câte 25 dramuri în vas.
Să fierbi clei cu lapte sau cu vin, și cu socoteala căldurei lui să-l torni în bute, și să va limpezi.

Pentru ca să te poți muta în casă noî, fără să pătimești.

Să fierbi unt de nucă, să ungi păreții pănă de trii ori, și nu numai că poți să te muți în casă, ci încă niciodată nu să va prăsi nicio jivină, care poate să-ți facă supărare.

Cum să gonești țânțarii cât de mulți vor fi.

Să afumi cu iarbă mare, și îndată să va curăți casa, sau în lipsa acestia să faci fum de tărâță.

Pentru muște.

Să ferbi frunze de lemnul Domnului, frunze de chimon, și de cimbrul, și să stropești pin casă.
Să pui agheazmă într-un vas, și câte muște să vor pune pe dânsul, vor peri.

Pentru furnici.

Să ei de la spițărie Limbricariță și pucioasă, și făcând prav, să presori unde vor fi furnicile.
Să ei de la spițărie scârna dracului, să amesteci cu drojdii de oloi, și să torni pe locul acela,

de unde vrei să le gonești.

Pentru purici.

Să pui noapte pe supt pat și pin casă pelin verde, și toți vor peri.

Cum să stirpești guzganii cii mari.

Să scoți miezul dintru o nucă sau dintr-un măr, să umple cu rășină și pucioasă, și să astupi toate bortile de guzgani, câte vor fi pin casă, lăsând numai una, în care să pui nuca sau mărul, și să-i dai foc la gura bortii, când fumul acela, ce va eși din acea materie va merge pin toate bortele, care să înpreună una cu alta și îi va omorâ pe toți.

Pentru oprirea sângelui din nas.

Să ei de la fierari prav din jgheab, unde moae pămătuful, să-l amesteci cu oțăt de vin, să legi la ceafă și să va opri sângele.

O căleală pentru cuțite sau pentru sabie, ca să tae fier.

Să ei spirt de râmă de pământ și pe atâta zamă de hrean pisat din el curs, să încălzești sabiia sau cuțitul în foc, și să călești în spirtul acela de patru sau cinci ori.

Hrisoavele cele vechi sau zapise, în care nu să pre cunosc slovele, cum să faci să se cunoască.

Să ei 6 gugoașe de răstic, să le pisezi bine, să le pui într-o steclă, și să torni vin alb peste ele, apoi să le pui la soare doaă zile, și cu un condei de os să uzi slovele cele șterse, că să vor face, ca când ar fi scrise acum; iar de vei vede că nu are putere, să mai pui prav de cel sus numit.

Sursa: Biblioteca Județeană „Gheorghe Asachi” din Iași.

Observații asupra pădurilor din Valea Bistriței, Iași, 1842

observatii-asupra-padurilor-din-valea-bistritei-1842„Despre lucrarea minelor de metal și Observații asupra pădurilor din Valea Bistriței. De C. Mihailic, nobil de Hodocin. Iașii, la Institutul Albinei. 1842.

observatii-asupra-padurilor-din-valea-bistriteiAcum iconomia pădurilor (precum poate și aiure), iar mai ales în această parte a țerei, din nenorocire se află în cea mai tristă stare.

Prin necumpătata exportație a lemnului, prin numeroasele și peste analogie aflătoarele herestee, toată valea cea mare a Bistriței cu a ei lăturalnice văi, se vede stirpită de lemne, și provizioanele copacilor câștigate prin învechime, se mistuesc prin un abuz (catahrisis) vrednic de tânguire.

Pe lângă această întrebuințare a pădurilor, mai este încă și alt rău, carele nici într-un chip nu se poate dizvinovăți. Cu înmulțirea împoporărei pe fieșcare an, și cu sporirea vitelor, mai ales a numeroaselor turme de capre, sporește și lipsa pășunei și a nutrețului de iarnă pentru dânsele. Așa pe tot anul se tae și se coboară la pământ părți întregi de păduri, numai spre a hrăni acele numeroase turme cu frunzele copacilor tăieți, a cărora tulpine putrezesc apoi fără a se întrebuința. Spre a mai lăți locurile de pășunat pentru oi și vite albe, se aprind înadins întregi păduri de mai multe sute de fălci, și în acest chip în puține ceasuri se pierd cei mai frumoși copaci, rodul de sute de ani! Daunile ce se pricinuesc prin aceasta, nu se mărginesc numai în pierderea cea mare a lemnului, ele sânt încă mai mari și mai întristătoare, de vreme ce locul pădurilor arse, obicinuit, numai este favorabil creșterei copacilor și nu se mai poate face pădure pe dânsul.

Lângă Neagra și Negrișoara, în cuprinsul Dornei, am aflat șiruri de munți în depărtare de câteva mile (ceasuri) pustieți prin asemine ardere a pădurilor. Poalele munților sânt acum goale […]”

Sursa: Biblioteca Digitală Națională a României

Gheorghe Asachi, Itineraru sau Călăuzul la Pion, Iași, 1840

tableau-de-lhistoire-moldavedochia-si-traian-1840„Dochia și Traian dupre zicerile populare a românilor cu Itinerarul muntelui Pionul de Aga G. Asachi, mădular a mai multor academii. Eșii. La Institutul Albinei. 1840.

Ceahlăul. Aceeași stampă apare și în revista Icoana Lumei (Iași, 1840)

Ceahlăul. Aceeași stampă apare și în revista Icoana Lumei (Iași, 1840)

itineraru-sau-calauzul-la-pion-1Itineraru sau Călăuzul la Pion.

Vrând a întreprinde călătoria la acest munte, neapărat este a fi însoțit de lăcuitori de munte numiți Plăeși seau Vânători de Alpi, oameni de soiu frumos, purtând strae antice precum se înfățoșază de colona Traiană la Roma. Acești oameni sânt îndresneți, neobosiți, ageri la minte și voioși. Asemene escortă se poate căpăta prin mijlocirea dregătoriilor locale sau prin proprietarii învecinați.

Locurile purcederei sânt Târgul Pietrei sau al Neamțului. De la această dintâiu politie, așezată pe malul stâng al Bistriței, și care este depozitul negoțului lemnelor de durat, duc doă drumuri la Pion. Unul numai pentru pedestri și cai de sercinale, merge de-a lungul riului, și nu îmfățoșază decât numai o cărare având despre o parte stânci, iară despre alta adâncurile Bistriței. Ferul cailor, călcând timp îndelungat, au săpat acolo un fel de scări pentru care acel drum se numește Scăricica. Aceasta este obicinuita trecere a călugărilor, a păstorilor și a oamenilor de la munte, carii se coboară în șes spre a-și cumpăra cele trebuincioase. În această parte se află Mânăstirea Bistrița […]

itineraru-sau-calauzul-la-pion-2Din anul 1835, când Pre Înălțatul Domn, s-au suit pe acest munte, săhastrii au sepat oarecare cărări, ce să pot pe alocure încă și acum întrebuința. Aice se părăsesc umbrile cele plăcute a bradului spre a se cățăra pe niște stânci unde nu cresc alta decât fragi și un feliu de pomușoară numită Afine. Suind pe la sgheabul numit al Gardurilor, după o mergire de un ceas, călătoriul agiunge pe culmea muntelui preste care să întinde un podiș de 2000 având în cea mai mare a sa lărgime 600 stânjini. Pământul este coperit de mușchiu elastic, carile s-acufundă sub pasul omului și mai ales a calului. La celalant capăt al culmei se înalță măgura numită Țiclăul, care este foarte greu de suit, și care are în vârf un tăpcean numai de câțiva stânjini unde se află înălțată o cruce și o toacă. Deosebit de această măgură se înalță alăture, în formă de turn, Panaghia, o stâncă de bazalt, care, samănă urzită de o singură vărsătură vulcanică.

În cursul unei zile sănine, lipsite de aburi și de nouri, vederea este de aice frumoasă mai presus de toată descrierea. Din partea Transilvaniei

itineraru-sau-calauzul-la-pion-3se descopăr nenumărate vârfuri de munți albastrie învăliți în neguri și îmfățoșind icoana unei mări tulburate și a undelor sale celor legănate. La poalile muntelui despre răsărit se vede Bistrița șerpind pintre codrii negri, pe a căria maluri sânt sămănate mănăstiri și sate, în o depărtare întinsă se zeresc gene prelungite de aburi albii, și acele sânt cursul apelor Moldovei și a Siretului. Noi nu vom întreprinde sarcina cea grea a descrie răsăritul și apusul soarelui: condeiul cel mai maestru nu este în stare a zugrăvi cu nemerire această sțenă măreață, care îmfățoșază armonia cea minunată și totputernicia Ziditoriului! […]”

Sursa: fotocopii de la Biblioteca Academiei Române – filiala Iași

Post Navigation