Ion Ionescu de la Brad, Jurnal de agricultură, Iași, 1857-1858

„Jurnalu de agricultură. Foaie periodică sub redacția d. Ioan Ionescu. Anul întâiu. Iași. Tipografia Buciumului roman. 1858.”

Nr. 1 din 1 August 1857

„Buletinul cuhnei.

În această lună după săcerișurile făcute începe a fi îmbelșugat și gras vânatul de prepelițe, și de pătărniche. Nimic nu poate fi mai bun decât pătărnichea friptă în cămeșă de slănină, care oprește scurgerea și perderea sucurilor mirositoare ale acestui delițios vânat.

Pe cât putem ne ferim de a întrebuința la masă peștele. Numai din locurile muntenoase, precum păstrăvi și acele de lângă mări unde în deosebite timpuri es feluriți pești. Lufarul vine numai în această lună și este peștele cel mai dulce și mai bun de mâncat.”

Nr. 2 din 1 Septembrie 1857

„Înștiințare
O vie de vânzare în podgoria Bucium.

Șese pogoane vie roditoare, în care ca o firtă este poamă busuioacă, afară de poamă coarnă albă și neagră.

Livadă cu feluriți pomi roditori, și hultuiți, în care se fac două stoguri fân. Grădină cu trandafiri pomușoară și agrișe pentru dulceți. O fântână cu apă bună îndestulătoare. Un eaz, cu pește, raci, lipitori și scoice. Pădure pentru haragi și alte trebuințe. O casă cu două odăi, șală și cuhne, acoperită cu șândilă. O cramă de 17 stânjăni înpregiur, cu două odăi acoperite cu stuh.

2 căzi mari bune și 1 mai mică. 2 dejă. 2 ciubere cu cercuri de fer și 1 cu cercuri de lemn, 1 călcător, 1 troc, 1 bute.

Îngrăditura înpregiurul viei statornică încât nu urmează trebuință de a cheltui cu facerea gardului. Doritorii ce vor voi a cumpăra asemine vie să se înfățoșeză la redacția foei.”

Nr. 7 din 1 Februarie 1858

„O monstruozitate.

În satul Crécy-Couvé din Franția, o oaie au făcut un miel cu trei guri, dintre care doue-s așezate sub urechi; fiecare din gurile aceste are limba sa, și falca de deasupra cu dinți.

De câte ori sbeară mielul, cele doue guri se mișcă și fac un vuet ce se aude până la opt și noue metre. Animalul trăește și acuma-i de câteva săptămâni, parte din laptele ce suge spre nutrimântul seu se perde prin cele doue guri adăogite.”

Sursa: Biblioteca Județeană „Gheorghe Asachi” din Iași.

Pavel Vasici, Nemărginirea vieții Universului (Brașov, 1840)

„Să căutăm acuma la bolta cerească, carea peste noi o vedem în noaptea sărină și să privim la nenumăratele punturi, care în nemărginită îndepărtare ne lucesc. Să gândim iarăși cum că acelea punturi strălucitoare – stelele – tot sori sânt, Soarelui nostru asemenea, și de asemenea sfere sau planete înpregiurați – apoi se luăm acuma telescopuri spre ajutor și se privim la brâul cel lucitor a boltei cerești cu ochiul armat, precum privirăm mai nainte greunțele năsipului cu microscopul, și vom vedea cete de sori (stele) care ochiul nearmat pentru nemărginita lor îndepărtare numai ca un fum lucitor le vede, fără a le putea deosebi! Acestea stele sau sori sânt sufletul unei sisteme solare, ca cum este Soarele nostru a sistemei solare noastre. Apoi afară de acestea încă ne arată telescopii niște nori aburoși în toate ținuturile ceriului îndepărtate, care zic astronomii a fi miriade de sori, și care atâta sânt de noi îndepărtate, cât de ne-am pune pe aripile luminei și am sbura în miite veacuri, totuși nu le-am putea ajunge – aicea să stăm puțintel și dacă putem cuprinde cu mintea noastră mărimea universului sau a totului lumesc, se judecăm cum că fieșcare așa nor aburos o nenumărată mulțime de stele sau sori

în sine cuprinde, și cum că iarăși fieștecare soare trebue să aibă a sale planete, și apoi să dăm fieștecăruia planetă numai mărimea Pământului nostru și mulțimea făpturilor lui, și pogorându-ne pe scara făpturilor iarăși la grăunța de năsip și la picătura mării, să vedem încă odată în acestea o lume plină de viață. Acuma, încurajiți să ne suim iarăși pe aceia scară la nenumăratele trupuri a nemărginitului totului lumesc, și să întrebăm, care este suma, care este numărul vieții a totului lumesc! Și pentru ce este această mulțime de viață? Și dacă vei răspunde că este mulțimea fericirei? Întreabă încă o dată: cine a făcut viața, ca să facă atâta fericire? Lapădă-te jos în pulbere și închină Lui.

Dr. Vasici.”

Sursa: Biblioteca Digitală BCU Cluj

Primele decrete ale guvernului revoluționar din Țara Românească (1848)

„Iunie 15. N. 31. Anul 1848.
Buletin Ofițial al Prințipatului Țării Românești. București.”

„În numele poporului român.
Dreptate și Frăție.

Guvernul vremelnic decretă:

Steagul național va avea trei colore, albastru, galben și roșu. Deviza română care va fi scrisă atât pe steaguri, cât și pe monumentele și decretele publice, se va compune de aceste doă cuvinte: dreptate, frăție.

Dreptatea, această stea strălucitoare care luminează omenirea și o povățuește în calea binelui, voește ca oameni să fie mai întâi slobozi și deopotrivă, și frăția, acest sentiment străbun românesc leagă inimile pentru obștescul folos.

Membri guvernului vremelnic:
Neofit, Mitropolit Ungrovlahiei.
G. Scurti.
N. Bălcescu, A. G. Golescu, C. A. Roset.
I. C. Brătianu,
No. 1, Anul 1848, Iunie 14.

[…]

În numele poporului român.
Dreptate. Frăție.

Guvernul vremelnic decretă:

Potrivit voinți(i) poporului, cenzura este desființată pentru totdeauna. Orice român are dreptul de a vorbi, a scri și a tipări slobod asupra tuturor lucrurilor; se înțelege însă că întrebuințarea acestei libertăți nu implică abuzul ce ar putea face unii defăimând viața privată a lăcuitorilor sau invitând poporul la nesupunere către legi // și guvern, abuzuri ce vor fi pedepsite de tribunalurile competente […]

În numele poporului român.
Dreptate, Frăție.

Guvernul vremelnic decretă:

Pedeapsa degrădătoare cu bătaia se desființează pentru totd’auna în Țara Românească, atât în partea civilă, cât și în cea militară. Până la reformarea condicii criminale, această pedeapsă se va romplasa cu o închisoare de la una până la cinci zile.

Pedeapsa cu moarte, care de atâtea veacuri nu s-a simțit nevoe a se întrebuința în Țara Românească, se desființează asemenea pentru totd’auna […]

Tipărit la Zaharia Carcalechi.”

Sursa: Biblioteca Județeană „Gheorghe Asachi” din Iași.