Vlad Călugărul, domnul Valahiei, îi roagă pe brașoveni să împrăștie tâlharii din Bucegi (1485/87)

„Din mila lui Dumnezeu Io Vlad, voevod și domn. Scrie domnia mea multă sănătate bunilor noștri prieteni, județului și celor doisprezece pârgari din Brașov, și vă dau de știre domniei voastre despre niște oameni răi ce s-au ridicat – unul e cu numele Tatul Duvalmă din Râșnov, și Secară și alți robi împreună cu ei – și au venit în muntele mare și s-au făcut tâlhari și au omorât oameni și multă marfă au furat. Și au dat de niște femei sărace cu carul și le-au luat tot ce au avut și le-au desbrăcat și le-au lăsat numai cu pielea. Astfel au dat apoi acolo peste ei niște oameni buni ai noștri și i-au lovit, ca să scoață pe acele femei, atunci ei au săgetat pe un om bun al nostru, pe ginerele lui Voina din Buzău, care acum e mort. Apoi au mai omorât doi turci, și acum ni se cere să plătim pentru ei năpaste 50.000. Astfel, povățuească-vă Dumnezeu și Preacurata, împrăștiați pe acei oameni răi de acolo, sau ce vreți să le faceți, faceți-le, căci n-aveți niciun folos de la ei, ținându-i acolo. Mai mare rău vouă n-o să vă facă, iar vreun bine nu vă vor face. Domnia voastră știți bine că oamenii voștri merg în bună voie la Brăila și la Floci și peste tot locul prin Țara Românească; așa să meargă și oamenii noștri în bună voie; căci nu e bine ca oamenii drepți să piară, ci să se prăpădească mai degrabă făcătorii de rele. Și iarăși mă rog de domnia voastră, Dumnezeu să vă povățuiască și paguba ce au făcut ei oamenilor noștri să se întoarcă îndărăt, tot cât le-au furat. Și iarăși, ce are să vă spue sluga noastră credincioasă, jupân Neagu paharnicul, să credeți, căci sunt cuvintele noastre adevărate.”

Sursa traducerii: Ioan Bogdan, Documente privitoare la relațiile Țării Românești cu Brașovul și cu Țara Ungurească în sec. XV și XVI, București, 1905 (pe digibuc/dacoromanica)
Sursa foto: arhivamedievala.ro

Proclamația lui Alexandru Ipsilanti către munteni (1821)

„Vestire
Bărbați români! (Άνδρες δάκες)

Astăzi lăsând blagoslovitul pământ al Moldaviei, pășesc în ținutul iubitei voastre patrii. Iubitoriul de dezrobire norod al Moldaviei, cu brațe deschise și cu lucrări de bucurie, m-au priimit. Asemenea cugetări aștept a vedea și la blagocestivii fii ai Valahiei.

Bărbați români! Pornindu-mă unde glasul patriei mele mă cheamă, viu și cătră voi ca un blagovestitoriu al politiceștii voastre dezrobiri și al fericirei. Îndestule veacuri ticăloasa voastră patrie, avându-și grumazul plecat la neomenitul jaf al grozavei obidiri, îș pierdusă și cheia rămășițele dreptăților sale. Căci tirania domnilor voștri vă întunecase cu totul duhovniceștele puteri, și defăimase acea vrednicie a neamului, prin care în veacurile de mai nainte n-ați putut păzi politiciasca voastră nerobire, și a vă înpotrivi îndestui ani la pornirile neînblânziților vrăjmași ai omenirii.

Veacul dar și al dobândirii dezrobirii voastre au sunat. Un mare neam, mare zic și pentru stremoșeștile isprăvi, mare și pentru cea fără asemănare bărbăție la ticăloșiile sale, aleargă în luminoasa cale a dezrobirii sale. Și departe nu iaste a săcera rodurile viteazelor și slăvitelor sale osteneli. Voi, dar, ce-i mai adestați; când veți mai putea găsi mai înlesnitoare îndemănare spre dobândirea acelor de multe veacuri călcate sfintele voastre dreptăți?

Vreme iaste dar, prietinilor români! să vă deșteptați, vreme iaste să simțiți și să cereți acele firești și politicești dreptăți, pă care firea au dăruit omului, și politiceasca însoțire iaste îndatorată a feri și a ocroti. Fiți bine încredințați că au trecut acea vreme întru carea glasul norodului să auzea puțin în urechile stăpânitorilor. Astăzi vedem chiar pă acei stăpânitori ai neamurilor, de a lor bună voe a întoarce noroadelor cuviincioasele lor dreptăți, și a să grăbi ca să îndestuleze dreptele lor doriri.

Bărbați români! Pre cât voiu trece prin ținutul iubitei patriei voastre, cea mai dintâiu îngrijire îm va fi acea ostășească bună orânduială, pre carea este datoriu a păzi un neam însuflețit de vitejile cugetări ale iubirei patriei și a dezrobirei. Sânt dar încredințat că și noi vom întămpina, din parte-vă, cea mai prietenoase priimire, care sânteți datori la niște bărbați ce se sârguesc pentru cea de obște fericire.

În Iaș… Martie 1821

Alexandru Ispilant.”

Sursa foto: Emil Vîrtosu, 1821. Date și fapte noi, București, 1832

Înștiințare pentru prevenirea emigrărilor în Moldova și Țara Românească (Brașov, 1832)

„Întru urmarea înălțatei Orândueli Gubernialicești din 13 martie a.c. nro. 2317 acum venite să face de știre spre înpiedecarea pribegirii în țearile turcești a sudiților cum urmează în jos:

1) Pribegirea în Țară și în Moldova este oprită la toți, contribuești și la toți fii(i) și fameliile lor;
2) Pribegi sânt aceia care să furișesc în țările de afară fără Pașuș, și care nu s-au mai întors înapoi după sorocul ce i s-au pus în Pașuș, ci acolo se așază;
3) Pedepse pribegiri(i) este ca să-ș pearză tot dreptul burgherlicesc și averea înapoi lăsată, și de se va prinde și să va apuțe [aduce] înapoi se va judeca de criminal;
4) Deregători și jurați care au primit înștiințare despre gătirea pribegiri(i) și nu vor areta cu graba la Inșpectorul lor, se vor trage pedeapsa de care s-au învrednicit îndată cum să va dovedi lenevirea lor;
5) Vecini de aproape de lână un pribeag să să prindă și să să ia la ferher la întrebare, pentru că nu-i cu putință a face gătire de ducă fără a prinde vecini de veste;
6) Cei ce vor arăta pre vreun îndemnători la pribegire va căpăta flor. 100, și aceia care vor aduce înlăuntru pre un pribeag va căpăta flor. nemț. 200; aceia însă care au avut știre pentru îndemnători sau pentru cei ce au pribegit și n-au arătat la deregătoriia locului, să vor pedepsi ca niște gazde.

Brașov în 28 Aprilie 1832.
Maghistratul.”

Sursa : Aurel Răduțiu, Ladislau Gyémánt, Repertoriul actelor oficiale privind Transilvania tipărite în limba română 1701-1847, București, 1981.