Tipărituri vechi

românești sau despre români

Archive for the tag “Documente”

Alexandru Aldea, Domnul Țării Românești, respinge acuzația de aliere cu turcii (1432)

„† Io Alexandru, Voievod și Domn a toată Țara Ungrovlahiei. Scrie Domnia mea tuturor sibienilor, mari și mici, multă sănătate, ca unor frați ai mei.

Drept aceea, bine să știți când m-a trimis Domnul meu, Craiul, în Țara Românească (Влашкѫ Землѧ), la ocina mea, și pe seama cui m-a lăsat, ca să-mi fie ajutor în nevoie, niciunul din ei n-a căutat cu ochii la nevoia mea, numai ce i-a învățat Dumnezeu pe brașoveni, oameni buni, și au ascultat cuvântul Domnului Crai și au venit și au stat cu capetele lor alături de mine la nevoie. Pentru că dacă va pieri această țară și aceea va pieri și țara Domnului meu, Craiului, nu va avea liniște. Și pentru că am stat împotriva limbilor păgâne, iar voi ne-ați scornit vorbe rele, că ne-am fi lepădat de Domnul Crai și ne-am dat țara turcilor. Drept aceea, noi slujim Domnului Crai și Sfintei Coroane. Și să mă învrednicească Dumnezeu să se apropie Domnul Craiul, ca să stau alături de el; și cine va minți, să-i fută câinii muierea și pe mamă-sa (да кто ще слъгати, да мȢ ебе пьс женѫ и матере мȢ). Eu, dacă m-am și dus la turci, m-am dus pentru nevoia mea și am făcut pace țării, câtă a rămas și vouă tuturor și mi-am scos 3 mii de robi, iar voi spuneți că vreau să prad cu turcii țara domnului meu, a craiului. Să nu dea Dumnezeu să prad eu, ci voi sluji Domnului meu, Craiului, și tuturor creștinilor, cât voi fi în viață, după cum am făgăduit.

Și Dumnezeu să vă veselească.
† Io Alexandru voievod, din mila lui Dumnezeu Domn.”

Pe verso: „Tuturor sibienilor” (Сибинцем въсѣм)

Sursa foto: Arhiva Medievală a României
Sursa traducerii: Documenta Romaniae Historica, seria D. Relații între Țările Române, vol. I (1222-1456), București, 1977 (pe www.digibuc.ro)

Am folosit site-ul Church Slavonic Virtual Keyboard pentru fragmentele în slavonă.

Episcopul Transilvaniei le cere sibienilor să trimită un spion în Țara Românească (1396)

„Chibzuiți bărbați, iubiți prieteni. Iată, aducătorul scrisorii de față, Ioan Tatar, om în slujba curții regești, a fost trimis de domnul nostru, regele, cu anumite și însemnate solii la Vlad voievod. Îndemnăm, dar, prietenia voastră și o rugăm să trimiteți la Vlad, dimpreună cu pomenitul Ioan Tatar, un bărbat chibzuit și destoinic, cunoscător al graiului românesc (idiomate Olachali) și să însărcinați pe acest trimis al vostru să iscodească, în taină și în ascuns, și să știricească despre turci și despre alte noutăți, pe care apoi să binevoiți a ni le vesti și nouă.

Dat la Gilău, în marțea de după duminica Iudica. Maternus, episcopul Transilvaniei.”

Pe verso: „Chibzuiților bărbați, judelui, juraților și bătrânilor orășeni ai orașului Sibiu, prietenilor săi iubiți.”

Sursa foto: Arhiva Medievală a României
Sursa traducerii: Documenta Romaniae Historica, seria D. Relații între Țările Române, vol. I (1222-1456), București, 1977 (pe www.digibuc.ro)

Mihai Viteazul îl despăgubește pe Antonie Grama, pe care-l prădase pe nedrept (Gura Teleajenului, 26 sept. 1600)

mihai-viteazul-gura-teleajenului„† Din mila lui Dumnezeu, Io Mihail voievod și domn a toată Țara Românească și al Ardealului și al Țării Moldovei. Dă domnia mea această poruncă a domniei mele jupanului Antonie Grama și cu fiii săi, câți Dumnezeu îi va lăsa, ca să-i fie satele anume Floceștii de pe Săbar și Budenii de pe Câlniște și Hăreștii și Scroviștea și Curta din județul Vlașca, toate, cu toate hotarele și de peste tot locul din hotar până în hotar.

Pentru că aceste sate și ocine mai sus-scrise le-am cumpărat domnia mea de la megiașii care au avut dedină de la moșii lor, însă cu aspri drepți gata din vistieria domniei mele și fără nici o silă, ci s-au vândut ei de a lor bunăvoie.

Iar apoi, domnia mea, când am intrat și am luat domnia mea Țara Ardealului, domnia mea m-am mâniat pe Antonie Grama cu multă urgie, pentru o pâră ce au pârât guri, limbi mincinoase către domnia mea și am închis domnia mea pe Antonie în turnul cetății Brașovului și am prădat domnia mea, de i-am luat toată marfa lui, hainele și ferecăturile și aspri gata și tot ce a avut, de l-am adus în sărăcie.

Iar apoi, am înțeles domnia mea și am aflat că l-am prădat fără dreptate și cu nimic vinovat și a fost om drept. Și m-am temut domnia mea pentru blestemul lui și al fiilor lui, pentru multa sărăcie ce i-am făcut domnia mea. Și am căutat domnia mea să întorc paguba și prădarea lui.

Însă marfa lui și ferecăturile ce am luat domnia mea de la el nu am avut de unde să le întorc, pentru că fuseseră împărțite și risipite și nimic nu s-a găsit din averile lui.

Iar apoi, când am fost domnia mea cu oștile la Gura Teleajănului să fac luptă cu leșii și moldovenii și tătari cu turci, domnia mea am dat și am miluit pe Antonie Grama cu aceste mai sus-scrise sate, ca să plătesc domnia mea paguba lui, ca să nu am domnia mea blestem, nici fiul domniei mele, Io Necolai voievod , ci am dat domnia mea cu toată voia inimii domniei mele aceste mai sus scrise sate, ca să-i fie ohabă și dedină lui și fiilor și nepoților și strănepoților săi.

Deci am făcut domnia mea această carte să fie la mâna lui. Iar dacă va da milostivul Dumnezeu să calc pe vrăjmașii noștri sub picioarele domniei mele, domnia mea îi voi face și hrisovul domniei mele pe aceste sate mai sus-zise, ca să nu aibă clintire de nimeni în urma domniei mele, ci să aibă pace de către toți. Și altfel să nu fie, după porunca domniei mele.

Și ispravnic însăși spusa domniei mele.
Și eu, Drăghici logofătul, am scris la Gura Teleajănului luna septembrie 26 zile, în anul 7108.
† Io Mihail voievod, din mila lui Dumnezeu, domn.”

Sursa traducerii: Documenta Romaniae Historica, seria B. Țara Românească, vol. XI (1593-1600), București, 1975 (pe Dacoromanica. Biblioteca Digitală a Bucureștilor)
Sursa imaginii: Arhiva Medievală a României

Post Navigation