Tipărituri vechi

românești sau despre români

Archive for the tag “Imaginea femeii”

Paralelismul omului și al femeii (după Johann Kaspar Lavater)

Estract de fisiognomie, fisionomie și patognomică (circa 1850-1860), adaptare după lucrarea lui Lavater despre fizionomie

Din capitolul „Paralelismul (alăturarea) omului și al femeii”

„Acuș se vedem deosebirea firească ce se află între bărbat și femee.

Femeea are un gust firesc (la curățenie, la frumusețe și la simetrie (potrivitate). Este însă nenorocire că pe dânsa o atrage și o înșeală prea mult aparința (ceea ce este din afară) lucrurilor nelăsând-o se prețuiască meritul lor din năuntru.

Omul se gândește și femeea simte, puterea unuia constă în chipzuire; iar a celiilalte în simțiment.

Puterea ce femeile adesea esersă, numai printr-o căutătură, printr-o lacrămă sau vreun suspin, este mai tare și mai absolut decât a bărbaților…

Între virtuțile femeilor, se pot număra, simțibilitatea, frăgezimea de inimă nescursă, o ardoare de atașament (alăturare) care ajunge, de multe ori, pănă la eroism (vitejie).

Fisionomia femei poartă întipărirea unei sfințenii inviolabile pe care, omul cel onest, face o datorie a o respecta.

Femeile, fiindcă din causa constituțiunii lor se întărâtă lesne, fiind puțin deprinse a se gândi, a raționa și a deosebi bine adevărul, în sfârșit, fiind atrase de simțimentul lor cel natural, se fac foarte lesne fanatice sau superstițioase, din care rătăcire nimic nu le mai poate întoarce.

Pentru ele amoarea cea mai ardinte și amicia cea mai divină se supun prea lesne inconstanții lor: ura acestora este implacabilă (neîmpăcată).

Spiritul omului îmbrățișează totul; iar femeea se ocupă cu amenunturi (amărunturi).

Omul admiră priveliștea unui cer neguros și turburat; iar femeea tremură, auzind bubuirea tunetelor; în sfârșit, când ploaea cade în torente și fulgerile ne nălucesc vederile în puterea nopții și întunerecul cel mai adânc, femeea plânge; iar bărbatul devine mai serios privind minunile Creatorului.

Simțimentului omului pleacă de la imaginațiune; iar al femeii din inimă.
Sinceritatea sau deschiderea inimii femeești se pare oarecum mai liberă decât a bărbatului; când însă o femee este ascunsă, niciodată nu vei pătrunde în inima ei.
În general, putem zice, făr’a greși, că sânt multe femei mai îndulginte (îngăduitoare) mai binevoitoare, crezătoare și mai modeste decât noi.
Acum să alăturăm raporturile (asemănările) fisionomice ale acestor doă sesse.
Constituția omului este mai tare; iar a femeii mai slabă.
Forma omului este mai dreaptă; iar a femeii mai mlădioasă.
Omului umblă cu un pas statornic, femeea calcă cu sfieciune.
Omul contemplă și observă; iar femeea se uită și simte.
Omul are în partagiu (este înzestrat) seriositatea; iar femeea ușurința.
Corpul omului este mai mare și mai larg; iar al femeii mai mic și mai îngust.
Carnea omului este mai tare, a femeii este mai moale.
Pelița omului este mai închisă sau mai neagră; iar a femeii mai mult albă.
Pelea omului este mai sbârcită; iar a femeii mai mult netedă.”

Sursa: Biblioteca Județeană „Gheorghe Asachi” din Iași.

Anunțuri

Anton Pann, Înțeleptul Archir cu nepotul său Anadam, București, 1854

anton-pann-archir-si-anadam„Înțeleptul Archir cu nepotul său Anadam. De Anton Pann. Ediția a doa. București, 1854, în Tipografia lui Anton Pann.

archir-si-anadam-135. În sfârșit, tot omul e dator în lume să urmeze la una din aceste trei, adică: sau fă-te ostaș, sau fă-te călugăr, sau te însoară, dar însă ostaș să te faci mai tânăr, călugăr mai bătrân, și să te însori când ajungi în minte coaptă; când poți, adică, să câștigi banii, iar nu când știi numai să-i cheltuiești; că, nevasta noă guri are, nu e precum ți să pare; că, e mult mai bine să zici numai: vai de mine! decât să stați amândoi să strigați: o vai de noi!

36. Când vei vrea să te însori, deschide

archir-si-anadam-2ochii patru, ca să nu aduci pe dracul cu lăutari în casă. Ci, te păzește să nu ei fată frumoasă de neam prost, nevasta lăsată de bărbat, și văduvă care își plânge pe bărbatul cel mort; nici lua de neam mai mare decât tine, ca să nu-ți zică: scol tu să șez eu: nici mai bogată, ca să nu-ți zică: taci tu să vorbesc eu; ci ia mai săracă, ca să-ți zică: fă ce știi tu; că, nevasta nu e cârpă, dacă nu-ți place să o descoși și să o lepezi.

37. Să nu fii temător; că, bărbatul temător își îmvață nevasta curvă, și stăpânul scump sluga hoață.

archir-si-anadam-3Că dacă este ea neam rău, mai bine să păzești crângul cu epurii decât pe dânsa. Toate merg după neam: uită-te la muma sa și cunoaște pe fie-sa. Că, unde a sărit capra o să sară și iada. Și, dacă este fierul rău pe cât îl bați e degeaba, nu faci din el nicio treabă.

Cu aceste și cu alte asemenea după ce îmvăță Archir pe nepotul său Anadam, și după ce de mai multe ori i le repetă, într-o zi îi zice: Fătul meu! eu ca unul ce am îngrijit de a ta creștere, după părerea mea socotită îndestul de bună, și ai ajuns într-o vârstă cât să poți cunoaște și deosebi // albul din negru, dulcele din amar și bunul din rău: am nădejde că-mi vei bucura rămășița zilelor mele și îmi vei odihni bătrânețele, prin urmări înțelepte, în toate pasurile tale după sfătuirile ce ț-am dat […]”

Sursa: Biblioteca Digitală Națională a României

Pavel Vasici, Neputința și a ei totala vindecare, Brașov, 1846

Pavel Vasici, Neputinta 3„Neputința și a ei totala vindecare cu mijloace simple cercate prin esperiință și aprobate de mulți pătimași. De Dr. P. Vasici, directorul carantinei Timișului. Brașov, 1846. În tipografia lui Ioan Gătt.

Pavel Vasici, Neputinta 5Domniei sale Domnului Georgie Bariț, redactorul Gazetei de Transilvania și a Foaiei pentru minte, inimă și literatură ș.a. și Domniei sale D. pitariu Ioan Maiorescu, profesorul de istorii și inspectorul școalelor centrale din Craiova, bunilor și scumpilor săi prieteni ca unor bărbați ce cu atâta râvnă și nepregetată sârguință asudă pentru propășirea literaturei naționale și cultivarea neamului românesc, închină această cărticică drept odor de recunoștință a întregii nații române și spre semn de cea mai mare stimă.

Autorul.

Pavel Vasici, Neputinta 32Junele, care calcă în lume nepătat de păcatele copilăriei, care acestea are a le // învăța de la amor și gustare, care fără să știe mai mult de soiul frumos, decât ce au auzit de la părinți și învățători, când vine în cercul frumoaselor vezi bine că se află cu totul în altă lume de cum se afla mai nainte, îl întimpină lucruri de care el nainte nici nu gândea. Pept gol, brațe goale, căutături amăgitoare și momitoare, cochetării cu piciorul, cu mâna, și cu alte părți ușor coperite, acestea toate îi întărâtă închipuirea, încălzesc fantasia și îl înviază; toate acestea puteri din afară cășună într-însul o mișcare de simțiciune, de carea el nainte nu avea nici o cunoștință. Se aprinde dară omul întreg, și apoi dacă el va da preste vreo vicleană, vițioasă, preste o fată cu plăcerea amorului cunoscută, sau ar fi atât de nenorocos a cădea în brațele unei nesățioase muieri, atuncea el este fără nici o îndoială perdut, căci acestea nu cunosc cumpătul și jertvesc pe începătoriu atâta, cât el după puțin timp, d’abea se va mai putea mișca, și numai din parte întrema. În timpurile noastre virtutea s-au făcut obiectul batjocurii, glumele cu soiul frumos se mână până la desfrâu, și iată că acestea toate învită pe juni și bărbați spre gustări prea timpurii și fără cumpăt.

Împreunarea trupească este un act, ce priește numai trupului crescut, și în care junele să nu se îndeletnicească înainte de

Pavel Vasici, Neputinta 3320 ani, dacă vrea să se bucure de plăcerea lui până la înalte bătrânețe. Această icoană nu se poate destul zugrăvi înaintea ochilor junelui, orice gustare trupească se va face înainte de 18 ani, putem spune că ia din țânta, ce e hotărâtă trupului a trăi, câte o lună, și de aceea această putere seacă la mulți înainte de al 40-lea an.

Dacă însă nu mai putem a ne înpotrivi boldului naturei, dacă întărâtarea și momeala spre acesta ar fi prea mare, dacă fetele și nevestele stricate și lascive întrec rușinea și statornicia noastră, oh! atuncea să ne păzim barem de abuz, și să nu căutăm a arăta eroism într-însul. Junele care nu se mai poate conteni de la înbrățișarea soiului frumos, să se păzească barem a nu-și îndestula pofta de doaă ori după olaltă, căci de doaă ori e venin, de trei ori se face ciumă prăpăditoare și ce e peste aceasta silință îl înjosește subt dobitoc. O singură silnicie astfeliu cercată îi poate dărâpăna neîntors sănătatea, poate lăpăda în vasele (vinele, arteriile) plămânilor, carii sânt subt acest act foarte încălziți, simburile spre nevindecabila oftică. Și vai cât este cuprinsul nefericirei, ce se naște din aceasta slăbiciune.

La gustarea amorului atât în căsătorie, cât și afară de ea avem a ne păzi de abuz. Deși nu putem prescrie unui sănătos și bine

Pavel Vasici, Neputinta 34păstrat bărbat regula lui Luter de doaă ori pe săptămână, totuș el are de a să păzi cum simte după act cea mai mică slăbiciune, cu atâta mai puțin are a întrebui spre întărâtarea trupească vin, arome, sau mijloace ațițătoare, căci atuncea poate fi sigur, cum că acestea mijloace înainte de a-l înfoca spre lucru, îl vor face și neputincios cu totul; întărâtăciunea spre înbrățișare trebue să rămână numai singurei naturi, și la cei mai flegmatici încât îl poate ațița muierea prin frumuseța și grațiile sale, fără alte întărâtări măiestrite. Iara dacă nevasta sau amoreza ar fi nesățioase, atuncea este mai bine a să trage cu totul de la dânsele, decât a perde cel mai mare tesaur al vieții – sănătatea. Apoi dacă acela ce au fost o vreme răpit de pofta trupească, ar începe a simți urmările ei, atuncea el are a se conteni o vreme cu totul de la gustare, și atuncea nu va simți efectul lor așa tare, căci astfeliu iarăș își va stringe puterile prin contenire […]

Pavel Vasici, Neputinta 36După gustare trupul cere odihnă, mai ales la cei mai slabi, carea îi trebue dată. Un mijloc bun a se întrema după act este acela, a mânca ceva întăritoriu adecă doă gălbinușe de ou în un pahar de vin, cu ceva scorțișoară și zahar; sau zamă de carne cu pesmeți, sau ciocoladă fără aromă. Iară nainte de act, sau când seara este foarte potrivită ca mijloc întăritoriu, următoarea mestecătură (mistură), dacă astfeliu este trupul cu totul sănătos: Ia din apotecă (spițerie) apă de mintă roșie cinci loți, picături de scorțișoară un lot, sirup de coajă de alămâie doi loți, mestecă-le bine laolaltă și le întrebue după plac.”

Sursa: Biblioteca Digitală Națională a României

Post Navigation