Tipărituri vechi

românești sau despre români

Archive for the tag “Țara Românească”

Inscripții de pe biserica Sf. Nicolae din Șcheii Brașovului

Biserica Sf. Nicolae

Fragmente din pictura exterioara

Foaie pentru minte, inimă și literatură, Brașov, nr. 4 din 21 Ianuarie 1840, în care s-a publicat traducerea inscripțiilor slavone de pe biserica Sf. Nicolae. Sursa foto: Biblioteca Digitală BCU Cluj

„Însemnarea inscripții ce să află săpată în piatră în limba bulgărească deasupra uși(i) sf. biserici ce-i de căpătenie, tradusă pe românie:

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, s-au început și s-au zidit această din lăuntru sfântă biserică, din dumnezeiasca îndemnare de la niște iubitori de Hrstos creștini, cu darea și cu mila blagocestivilor domni de la Moldavia și Valahia în numele adormirei Maici Precesti și Sf. Ierarh și făcătoriu de minuni Nicolae.

După aceia în leat 7092 [=anul 1584] și de la blagocestivul Petru voevod ce să zicea Cercel, văzând aceasta biserică învechită și neînpodobită, cu râvna dumnezeiască s-au aprins, și înpodobind toate cele dumnezeiești și ale sfinților chipuri, au zidit pomenire, și s-au săvârșit și s-au săpat.

După aceasta în leat 7103 [=1595] și iubitoriul de Hristos Domnul Aron voevod stăpânitoriul Moldaviei, au urmat acestor buni domni, au închipuit și pomelnic și au deres toate care să văd, cele dumnezeești și ale sfinților scrise și au zidit. Și de acum pre cine va alege Dumnezeu ca să fie Domn, mai mult să miluiască și să dea spre pomenirea sa. În leat 7107 (de la Hristos 1595 mai 13)[corect: 1599].

Pe stâlpul din dreapta:

Pre aceasta piatră a credinții au întărât Hristos Biserica Sa, carea porțile Iadului nu o vor birui, și s-au săvârșit acest lucru. În leat 7152, de la Hristos 1643 septembrie 15.

Pe stâlpul din stânga:

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, s-au zidit acest al optulea stâlp, după asemănarea celor opt veacuri, în carea să săvârșesc cele următoare, și s-au început în anul 7151, de la Hristos 1642.

Împărtășit de Ioan Jipa, cetățean și neguțetoriu.”

Miniatură reprezentând biserica pe „Catalogul sfintei și dumnezăeștii biserici a Șcheailor, carea să află lăngă cetatea ce să chiamă Brașovu, scaunul Bârsei” (1683). Sursa: Muzeul Prima școală românească (aflat în curtea bisericii Sf. Nicolae)

Anunțuri

Primele decrete ale guvernului revoluționar din Țara Românească (1848)

„Iunie 15. N. 31. Anul 1848.
Buletin Ofițial al Prințipatului Țării Românești. București.”

„În numele poporului român.
Dreptate și Frăție.

Guvernul vremelnic decretă:

Steagul național va avea trei colore, albastru, galben și roșu. Deviza română care va fi scrisă atât pe steaguri, cât și pe monumentele și decretele publice, se va compune de aceste doă cuvinte: dreptate, frăție.

Dreptatea, această stea strălucitoare care luminează omenirea și o povățuește în calea binelui, voește ca oameni să fie mai întâi slobozi și deopotrivă, și frăția, acest sentiment străbun românesc leagă inimile pentru obștescul folos.

Membri guvernului vremelnic:
Neofit, Mitropolit Ungrovlahiei.
G. Scurti.
N. Bălcescu, A. G. Golescu, C. A. Roset.
I. C. Brătianu,
No. 1, Anul 1848, Iunie 14.

[…]

În numele poporului român.
Dreptate. Frăție.

Guvernul vremelnic decretă:

Potrivit voinți(i) poporului, cenzura este desființată pentru totdeauna. Orice român are dreptul de a vorbi, a scri și a tipări slobod asupra tuturor lucrurilor; se înțelege însă că întrebuințarea acestei libertăți nu implică abuzul ce ar putea face unii defăimând viața privată a lăcuitorilor sau invitând poporul la nesupunere către legi // și guvern, abuzuri ce vor fi pedepsite de tribunalurile competente […]

În numele poporului român.
Dreptate, Frăție.

Guvernul vremelnic decretă:

Pedeapsa degrădătoare cu bătaia se desființează pentru totd’auna în Țara Românească, atât în partea civilă, cât și în cea militară. Până la reformarea condicii criminale, această pedeapsă se va romplasa cu o închisoare de la una până la cinci zile.

Pedeapsa cu moarte, care de atâtea veacuri nu s-a simțit nevoe a se întrebuința în Țara Românească, se desființează asemenea pentru totd’auna […]

Tipărit la Zaharia Carcalechi.”

Sursa: Biblioteca Județeană „Gheorghe Asachi” din Iași.

Orânduiala înpreunării (București, 1829)

„Lucrarea înpreunării și a vărsării seminții este de la vârsta de doăzeci de ani și până la doăzeci și cinci, de zminteala creșterii și a vârtutii trupului; iar de la vârsta de doăzeci și cinci și până la treizeci este în stare de sănătate de înviorarea și creșterea puterilor lui, când să va urma numai de dooă ori, mult până în trei pe săptămână; de la treizeci și până la vârsta de patruzeci de ani să poate urma înpreunarea numai în dooă rânduri pe săptămână, și este cu viețuire ticluită și hrănitoare, spre dăzmierdarea puterilor trupești; de la patruzeci și până la vârsta de cincizeci de ani

nu să poate urma peste odată pe săptămână, fără de zminteala și slăbiciunea sănătății, iar de la cincizeci și până la vârsta de șaizeci de ani nu să poate urma mai mult decât în dooă rânduri pe lună. Iar de la șaizeci și până la vârsta de șaptezeci nu să poate nici asupri, nici a să adeoga urmarea înpreunării mai mult decât odată pe lună, fără de slăbirea vederii, derăpănarea sănătății și scurtarea vieții, cine nu simte și nu știe aceasta, că să află și în cea mai bună stare de sănătate, după o înpreunare, mai greu și mai trândav la trup și la minte și slăbit ca după o boală.

Peste aceasta trebuește să se înțeleagă și să se păzească la orânduiala înpreunării și stările sănătății trupului bărbătesc și fămeesc, fiindcă să prăsădesc și ele înpreună cu chipurile înpreunătoare, din priveala unuia asupra altuia, ca și semnile cele mai mici ale trupurilor lor, în vremea prinderii pruncului întru zămislire; de aceea dar să se urmeze înpreunarea numai în starea cea mai sănătoasă, cea deșteaptă și veselă, și mai vârtos după odihna

somnului și după mistuiala bucatelor, iar nu îndată după o boală, sau după o frică și mânie, sau în mâhniciune și întristare, spre petrecere de vreme și de urât. Asemenea trebuește, pe lângă acestea, să fie și fămeia curată după curățeniia ei cea din toată luna; și după lăhuziia, sau lepădătură, după de patruzeci de zile curățită, ca și după toată altă înpreunare, fiind acea îngălăciune a ei de mare zminteală a sănătății pruncului.

Nu mai puțin și învederat folos să dovedește, dintr-această arătată orânduială, și cu întrebuințarea și paza soroacelor vremii anului, ce stau în lucrarea Soarelui și a Lunii, și sânt arătate în creșterea luminii lor. Cel mai întâi soroc al vremii de înpreunare este înălțarea Soarelui, ce să începe de la 20 ale lunii Dechemvrie, adecă de la Crăciun, și ține până la 20 ale lui Iunie, aproape de Simpietru, când atunci este zioa cea mai mare, și începe a să coborî Soarele și a să scădea zioa, cu întrarea lui prin zodiile cele rele în noapte, și înpreunarea nu numai de zminteala sănătății și

a frumuseții trupurilor înpreunătoare, ci și a pruncului care să va zămisli dintr-însele.

Cel de-al doilea soroc de vreme al înpreunării este cel după curățeniia firii fămeești, cea din toată luna, care urmează la unile cu zămislirea luminii Lunii și a creșterii ei, iar la altele urmează cu înplinirea și scăderea ei; fiind zămislirea pruncului cea dinaintea ivirii firii fămeești mai în toată vremea greșită și pătimașă, pentru care această vreme și stare fămeiască este a să feri înpreunarea, și mai vârtos cu cât va fi mai aproape de sorocul ei, până va trece și să va curăți; că vai de odrasla care să va prinde în lucrarea firii fămeești, cum și în stare slăbănoagă și neputincioasă de boală, sau uimită de somn și de beție, sau cuprinsă în turburarea valurilor unii patimi […]”

Sursa: Biblioteca Digitală BCU Cluj

Post Navigation