Tipărituri vechi

românești sau despre români

Archive for the tag “Istoria dreptului”

Primele decrete ale guvernului revoluționar din Țara Românească (1848)

„Iunie 15. N. 31. Anul 1848.
Buletin Ofițial al Prințipatului Țării Românești. București.”

„În numele poporului român.
Dreptate și Frăție.

Guvernul vremelnic decretă:

Steagul național va avea trei colore, albastru, galben și roșu. Deviza română care va fi scrisă atât pe steaguri, cât și pe monumentele și decretele publice, se va compune de aceste doă cuvinte: dreptate, frăție.

Dreptatea, această stea strălucitoare care luminează omenirea și o povățuește în calea binelui, voește ca oameni să fie mai întâi slobozi și deopotrivă, și frăția, acest sentiment străbun românesc leagă inimile pentru obștescul folos.

Membri guvernului vremelnic:
Neofit, Mitropolit Ungrovlahiei.
G. Scurti.
N. Bălcescu, A. G. Golescu, C. A. Roset.
I. C. Brătianu,
No. 1, Anul 1848, Iunie 14.

[…]

În numele poporului român.
Dreptate. Frăție.

Guvernul vremelnic decretă:

Potrivit voinți(i) poporului, cenzura este desființată pentru totdeauna. Orice român are dreptul de a vorbi, a scri și a tipări slobod asupra tuturor lucrurilor; se înțelege însă că întrebuințarea acestei libertăți nu implică abuzul ce ar putea face unii defăimând viața privată a lăcuitorilor sau invitând poporul la nesupunere către legi // și guvern, abuzuri ce vor fi pedepsite de tribunalurile competente […]

În numele poporului român.
Dreptate, Frăție.

Guvernul vremelnic decretă:

Pedeapsa degrădătoare cu bătaia se desființează pentru totd’auna în Țara Românească, atât în partea civilă, cât și în cea militară. Până la reformarea condicii criminale, această pedeapsă se va romplasa cu o închisoare de la una până la cinci zile.

Pedeapsa cu moarte, care de atâtea veacuri nu s-a simțit nevoe a se întrebuința în Țara Românească, se desființează asemenea pentru totd’auna […]

Tipărit la Zaharia Carcalechi.”

Sursa: Biblioteca Județeană „Gheorghe Asachi” din Iași.

Pedepse aspre în Pravila lui Vasile Lupu (Iași, 1646)

Din Pricina a VIII-a

„79. Ceia ce vor aprinde casa omului sau aria cu pâinea, sau aria cu fânul, în pizmă pentru să-și răscumpere despre vreun vrăjmaș, ce-i va fi făcut vreu răutate, pre unii ca aceia ca să-i ardză în foc.”

Din Pricina a XIII-a

„116. Cela ce va vinde feciorul altuia sau robul altuia, sau fie pri ce om, de va fi boiarin să-l bage în ocnă, iară de va fi slugă, ce să dzice om mai de gios, dentăi să-l poarte de coadele cailor, // de-acii să-l spândzure; iară de va fi om de-a firea, atunce să-i tae capul.”

Din Pricina a XIII-a

„154. Cela ce va fura cruce den beserică, măcar de-are fi și de lemn, acela fură lucru svințit și den loc svințit; certarea lui iaste să-l spândzure sau să-l ardză în foc de viu.”

Din Glava VIII

„16. Căruia i să va tâmpla de să-și ucigă pre tată-său, în dzilele cele vechi, întăi-l bătea // cu vine de bou verdzi, foarte tare, și atuncea viu îl băga într-un sac și într-acel sac bagă și un dulău și un cucoș și o năpârcă și o moimă, și de aciia-l arunca în mare cu toate acestea, de vrea fi aproape marea, iară de nu, îl lepăda unde știia nește heri sălbateci.

17. Iară acmu, lasă pre voia giudețului; îi dă moarte mai cumplită decât altor, cumu s-ar dzice, întăi tae mâna ceia ce-au ucis, într-acel loc unde au ucis pre tată-său, și de-aciia-l legă de coadele cailor și-l duc trăgând pre ulițe până la locul cel de pierdzare și întâi îi tae capul, deaciia-l tae platovițe sau și într-alt chip, după cumu-i va părea giudețului; iară nice într-un chip nu să cade să-l îngroape în pământ.”

Glava XXXVI

„4. Robul sau nămitul sau sluga de va face silă fetei stăpânu-său, să-l ardză în foc de viu, iară de va fi fost cu voia fetei, să-i facă moarte și ei.”

Sursa: Biblioteca Digitală a Bucureștilor (Dacoromanica)

Anaforaua marilor boieri hotărâtoare pedepsilor pentru tâlhari, 1783

„Arhiva Românească. Subt redacția lui M. Kogălnicean. Tom II. Iașii. La Cantora Foaiei Sătești. 1845.”

„Arhiva Românească. Subt redacția lui M. Kogălnicean. Tom II. Iașii. La Cantora Foaiei Sătești. 1845.”

arhiva-romaneasca-1„… Al doele. Pe tâlharul ce va fi fur de cai, de boi și de alte furtușaguri mari, când se va prinde întâeași dată în faptă de furtușag, plătind toată paguba, să se pedepsească cu închisoarea temniții, certându-se cu bătae după vinovățiea lui, și trecându-se la condică fapta lui, prin chizășie să se sloboadă. Ear al doele rând de se va prinde, bătându-se pe toate ulițile orașului Iașii, să se trimeată la pedeapsa ocnii, ca să stea acolo cât se va socoti. Ear când și a treea oară se va prinde tot într-aceeași faptă de furtușag, și mai ales cunoscându-se a fi tâlhar rău și nepărăsit de aceste fapte, pe unul ca acesta să se pedepsească earăși cu moarte după hotărirea pravilei. Așijderea și cei ce vor fi gazde tâlharilor ucigași, sau furi,

arhiva-romaneasca-2asemine pedeapsă să ia ca și tâlharii, earăși după a pravilei hotărire. La locul ce se va face furtușag, pe vorniceii și fruntașii satelor de acolo de pin pregiur, să se apuce cu strinsoare ca numaidecât să afle pe furii acia, sau pe gazdele lor. Ear neaflându-i să fie datoare acele sate a plăti toată paguba care se va face, cum și ucidere unde se va face, earăși satele de pin pregiur să fie datoare a da seamă și a găsi pe ucigașii acia, sau pe gazdele lor, fiind lucru știut, că ori ce fel de tâlhar, până nu va avea gazdă, nu poate săvârși fapta sa. Deosebit după poronca Înălțimei Tale ce s-au dat pe la toate țânuturile la ispravnici, pentru cei ce îmblă pin țeară, ori cu ce trebuinți, atât străini, cât și pământeni, să-și ia răvaș de la stăpânul satului, sau de la preot și vornicel; de isnoavă să se dea tare poroncă, ca să se păzească aceasta, și să se urmeze de cătră toți, și în fieștecare sat ce va veni om fără răvaș, să-l cerceteze cu amărunt și să-l ducă înaintea dregătorului acelui țănut, ca să se îndrepteze […]”

Sursa: Biblioteca Județeană „Gheorghe Asachi” din Iași.

Post Navigation