Pentru neînplinirea, sau rea întrebuințare întru slujba obștească (Iași, 1826)

„Partea întâiu și a dooa a Condicii criminalicești, ce s-au alcătuit pentru multa feliurime a faptelor criminalicești. Dată în tipariu în zilele prealuminatului domn, Ioann Sandul Sturza voevod și a preaosfințitului arhiepiscop și mitropolit al Moldaviei, chiriu chir Veniamin. În tipograf(ia) S(fintei) M(itropolii) în Iași. Anii de la Hristos 1826.

 

Stihuri asupra peceții preaînălțatului și binecredinciosului domnului nostru, Ioan Sandul Sturza voevod domn Țării Moldaviei:

Bourul ce în pecete s-au însemnat,
Domnului Ioan Sturza,
I s-au încredințat.
Sabia și buzduganul,
Ce deasupra să ivesc,
Domn Țării Moldaviei îl adeveresc.

Cap al șaselea. Pentru neînplinirea, sau rea întrebuințare întru slujba obștească

200.

Cel ce va fi rânduit, din poruncă spre a săvârși vreo slujbă, și va păși preste istrucțiile și poruncile, ce au luat, abătându-să înprotivă la alte urmări, să supune vinovăției, și va întra supt judecată, și după înprejurare, și

mărimea vinovăției va lua și căzuta pedeapsă cu înplinire a pagubilor pricinuite, și cu globire [amendă] la cutia milelor. Iar nefiind în stare a plăti globire, să va certa cu bătae.

201.

Daca căpitanii de margine, ocolașii, căpitanii târgurilor, vor ascunde adevărul, dovedindu-să tacririurile lor [procese-verbale], de mincinoasă, și înprotiva mărturisirilor, celor făcute la fața locului, ori dacă pre cei nevinovați, îi vor arăta ca pre niște vinovați, atuncea să vor supune pedepsii taftopathii (adecă acea, ce ar fi pătimit pârâtul, dacă s-ar fi dovedit vinovat), sau să vor veghea, pentru că n-au urmat cercetarea cu amăruntul, plătind și cheltuiala, și pierderea de vreme a celui, ce cu strâmbătate s-au tras la judecată. Asemenea și vorniceii satelor de să vor lenevi întru căzuta privighiare după 11, vor cădea supt pedeapsa, certându-să cu bătae la isprăvnicie.

202.

Persoanele mai sus arătate, cum și namesnicii, sau alți zaptcii pre la ocoale, nu iaste ertat să iae vreo globire în fapte criminalicești, iară dacă să vor dovedi, că au luat ceva, să întoarcă

îndoit acelea ce au luat.

203.

Dregătorii, ce să vor lenevi spre a avea căzuta privighiare, pentru vinovații, ce sânt supt închisoare, și din nepurtarea de grijă vor scăpa, sau să vor dovedi, că luând mită le-au dat drumul, vor cădea întru vinovăție, și supt judecată, și vor fi îndatoriți, ori a afla, și a-i da de față pre vinovați, sau vor plăti pagubile. Iar dacă prin mijlocirea grosarilor [temniceri] vor scăpa vinovații, atuncea grosarii aceia vor cădea supt pedeapsa temniții, în vreme hotărâtă după înprejurările pricinilor.

204.

Mita ce să va dovedi luată, în asemenea pricini, îndoit înplinindu-să, să se dee la cutia milelor, de nu vor fi păgubași ca să facă cerere.”

Sursa: Biblioteca Digitală BCU Cluj

Primele decrete ale guvernului revoluționar din Țara Românească (1848)

„Iunie 15. N. 31. Anul 1848.
Buletin Ofițial al Prințipatului Țării Românești. București.”

„În numele poporului român.
Dreptate și Frăție.

Guvernul vremelnic decretă:

Steagul național va avea trei colore, albastru, galben și roșu. Deviza română care va fi scrisă atât pe steaguri, cât și pe monumentele și decretele publice, se va compune de aceste doă cuvinte: dreptate, frăție.

Dreptatea, această stea strălucitoare care luminează omenirea și o povățuește în calea binelui, voește ca oameni să fie mai întâi slobozi și deopotrivă, și frăția, acest sentiment străbun românesc leagă inimile pentru obștescul folos.

Membri guvernului vremelnic:
Neofit, Mitropolit Ungrovlahiei.
G. Scurti.
N. Bălcescu, A. G. Golescu, C. A. Roset.
I. C. Brătianu,
No. 1, Anul 1848, Iunie 14.

[…]

În numele poporului român.
Dreptate. Frăție.

Guvernul vremelnic decretă:

Potrivit voinți(i) poporului, cenzura este desființată pentru totdeauna. Orice român are dreptul de a vorbi, a scri și a tipări slobod asupra tuturor lucrurilor; se înțelege însă că întrebuințarea acestei libertăți nu implică abuzul ce ar putea face unii defăimând viața privată a lăcuitorilor sau invitând poporul la nesupunere către legi // și guvern, abuzuri ce vor fi pedepsite de tribunalurile competente […]

În numele poporului român.
Dreptate, Frăție.

Guvernul vremelnic decretă:

Pedeapsa degrădătoare cu bătaia se desființează pentru totd’auna în Țara Românească, atât în partea civilă, cât și în cea militară. Până la reformarea condicii criminale, această pedeapsă se va romplasa cu o închisoare de la una până la cinci zile.

Pedeapsa cu moarte, care de atâtea veacuri nu s-a simțit nevoe a se întrebuința în Țara Românească, se desființează asemenea pentru totd’auna […]

Tipărit la Zaharia Carcalechi.”

Sursa: Biblioteca Județeană „Gheorghe Asachi” din Iași.

Pedepse aspre în Pravila lui Vasile Lupu (Iași, 1646)

Din Pricina a VIII-a

„79. Ceia ce vor aprinde casa omului sau aria cu pâinea, sau aria cu fânul, în pizmă pentru să-și răscumpere despre vreun vrăjmaș, ce-i va fi făcut vreu răutate, pre unii ca aceia ca să-i ardză în foc.”

Din Pricina a XIII-a

„116. Cela ce va vinde feciorul altuia sau robul altuia, sau fie pri ce om, de va fi boiarin să-l bage în ocnă, iară de va fi slugă, ce să dzice om mai de gios, dentăi să-l poarte de coadele cailor, // de-acii să-l spândzure; iară de va fi om de-a firea, atunce să-i tae capul.”

Din Pricina a XIII-a

„154. Cela ce va fura cruce den beserică, măcar de-are fi și de lemn, acela fură lucru svințit și den loc svințit; certarea lui iaste să-l spândzure sau să-l ardză în foc de viu.”

Din Glava VIII

„16. Căruia i să va tâmpla de să-și ucigă pre tată-său, în dzilele cele vechi, întăi-l bătea // cu vine de bou verdzi, foarte tare, și atuncea viu îl băga într-un sac și într-acel sac bagă și un dulău și un cucoș și o năpârcă și o moimă, și de aciia-l arunca în mare cu toate acestea, de vrea fi aproape marea, iară de nu, îl lepăda unde știia nește heri sălbateci.

17. Iară acmu, lasă pre voia giudețului; îi dă moarte mai cumplită decât altor, cumu s-ar dzice, întăi tae mâna ceia ce-au ucis, într-acel loc unde au ucis pre tată-său, și de-aciia-l legă de coadele cailor și-l duc trăgând pre ulițe până la locul cel de pierdzare și întâi îi tae capul, deaciia-l tae platovițe sau și într-alt chip, după cumu-i va părea giudețului; iară nice într-un chip nu să cade să-l îngroape în pământ.”

Glava XXXVI

„4. Robul sau nămitul sau sluga de va face silă fetei stăpânu-său, să-l ardză în foc de viu, iară de va fi fost cu voia fetei, să-i facă moarte și ei.”

Sursa: Biblioteca Digitală a Bucureștilor (Dacoromanica)