Tipărituri vechi

românești sau despre români

Archive for the tag “Mihai Viteazul”

Ziarul revoluționar „Poporul suveran”, București, 1848

poporul-suveran-1„Poporul suveran
Gazetă politică și litterară.
Libertate, egalitate, fraternitate
București. Sâmbătă 19 Iunie. Anul 1848

Ținta acestui jurnal este a sprijini drepturile poporului român. Glasul său se va ridica cu energie în contra tiranii; dar nu va rămânea mut nici împotriva poporului când acesta va abuza de libertatea de care se bucură; însă aceasta va fi ca să-l lumine și să-l întoarcă de la orice urmare i-ar compromita libertatea și ar aduce Patria la peire și anarhie. Redacția acestii foi va priimi orice plângere dreaptă a cetățenilor și va face să resune coloanele sale în favorul celor nedreptățiți. Va avea drept țintă asemenea unirea provinciilor române și tot ce va putea duce Româniea la fericire și la mărire.”

poporul-suveran-2

Nr. din 19 Iulie 1848

„Unirea Moldovii cu Țara Românească

De la adunarea națională depândă fericirea patriei.
Această adunare trebue să se pătrunză, că una din cestiile principale, este unirea Moldovei cu Țara Românească.

Străbunii noștri au înțeles foloasele unei asemenea uniri. Astfel vedem pe Mihai Bravul redicând arme în contra fraților noștri din Moldova, numai ca să poată ajunge la ținta sa; apoi un Ștefan și alții.

Fanarioții încă înțeleseră importanța aceștii uniri, și temându-se de dânsa, o anulară prin resboaiele ce făcuseră să se aprinză între ambele principate în timpii lui Vasile vodă al Moldavii, Matei Basarab al Țării Române. În fine fanariotul pe de o parte rescolea focul nestins al răsboiului intre ambele principate, ca să ațâțe ura între frați și să slăbească puterea românului; iar pe

poporul-suveran-3de alta întroducea corupția în țară. Ei reusiră.

Acum însă când principul unirii se pune în lucrare de toate națiile, când strein cu strein voiește a se înfrăți, vom fi noi de altă ideie, noi care firește suntem frați și care am declarat frăție, dreptate?

Nu, nu; să lipsească acele barieri ce par că s-au pus în adins ca să oprească frate pe frate a se înbrățișa. Iar una din cestile cele mai importante de care adunarea națională trebue a se pătrunde, să fie aceasta, fiindcă numai aceasta poate să ducă România la mărire și adevărată fericire.”

Sursa: Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” din Iași.

Mihai Viteazul îl despăgubește pe Antonie Grama, pe care-l prădase pe nedrept (Gura Teleajenului, 26 sept. 1600)

mihai-viteazul-gura-teleajenului„† Din mila lui Dumnezeu, Io Mihail voievod și domn a toată Țara Românească și al Ardealului și al Țării Moldovei. Dă domnia mea această poruncă a domniei mele jupanului Antonie Grama și cu fiii săi, câți Dumnezeu îi va lăsa, ca să-i fie satele anume Floceștii de pe Săbar și Budenii de pe Câlniște și Hăreștii și Scroviștea și Curta din județul Vlașca, toate, cu toate hotarele și de peste tot locul din hotar până în hotar.

Pentru că aceste sate și ocine mai sus-scrise le-am cumpărat domnia mea de la megiașii care au avut dedină de la moșii lor, însă cu aspri drepți gata din vistieria domniei mele și fără nici o silă, ci s-au vândut ei de a lor bunăvoie.

Iar apoi, domnia mea, când am intrat și am luat domnia mea Țara Ardealului, domnia mea m-am mâniat pe Antonie Grama cu multă urgie, pentru o pâră ce au pârât guri, limbi mincinoase către domnia mea și am închis domnia mea pe Antonie în turnul cetății Brașovului și am prădat domnia mea, de i-am luat toată marfa lui, hainele și ferecăturile și aspri gata și tot ce a avut, de l-am adus în sărăcie.

Iar apoi, am înțeles domnia mea și am aflat că l-am prădat fără dreptate și cu nimic vinovat și a fost om drept. Și m-am temut domnia mea pentru blestemul lui și al fiilor lui, pentru multa sărăcie ce i-am făcut domnia mea. Și am căutat domnia mea să întorc paguba și prădarea lui.

Însă marfa lui și ferecăturile ce am luat domnia mea de la el nu am avut de unde să le întorc, pentru că fuseseră împărțite și risipite și nimic nu s-a găsit din averile lui.

Iar apoi, când am fost domnia mea cu oștile la Gura Teleajănului să fac luptă cu leșii și moldovenii și tătari cu turci, domnia mea am dat și am miluit pe Antonie Grama cu aceste mai sus-scrise sate, ca să plătesc domnia mea paguba lui, ca să nu am domnia mea blestem, nici fiul domniei mele, Io Necolai voievod , ci am dat domnia mea cu toată voia inimii domniei mele aceste mai sus scrise sate, ca să-i fie ohabă și dedină lui și fiilor și nepoților și strănepoților săi.

Deci am făcut domnia mea această carte să fie la mâna lui. Iar dacă va da milostivul Dumnezeu să calc pe vrăjmașii noștri sub picioarele domniei mele, domnia mea îi voi face și hrisovul domniei mele pe aceste sate mai sus-zise, ca să nu aibă clintire de nimeni în urma domniei mele, ci să aibă pace de către toți. Și altfel să nu fie, după porunca domniei mele.

Și ispravnic însăși spusa domniei mele.
Și eu, Drăghici logofătul, am scris la Gura Teleajănului luna septembrie 26 zile, în anul 7108.
† Io Mihail voievod, din mila lui Dumnezeu, domn.”

Sursa traducerii: Documenta Romaniae Historica, seria B. Țara Românească, vol. XI (1593-1600), București, 1975 (pe Dacoromanica. Biblioteca Digitală a Bucureștilor)
Sursa imaginii: Arhiva Medievală a României

Mihai Viteazul întărește satul Radovan mânăstirii Coșuna (Iași, 1 iunie 1600)

mihai-viteazul-manastirea-cosuna-1„Hrisovul răposatului Io Mihail voevod pentru Radovan

Cu mila lui Dumnezeu, Io Mihail voevod și domnu a toată Țara Rumânească și al Țărăi Moldovei. Dat-am domniia mea această poruncă a domnii mele sfintei și dumnezeeștei mănăstiri ce să numește Coșuna, ca să-i fie satul Radovanul tot, cu tot hotarul de pretutindenea, pentru că au venit însuși săteni din sat de s-au vândut ei de a lor bunăvoe că să fie rumâni sfintei mănăstiri. Iar când au fost acum sătenii din sat, ei au venit înaintea domnii mele în Țara Ungurească, la Belgrad, la scaun, de au jăluit așa cum că au venit Tudorache banul la

mihai-viteazul-manastirea-cosuna-2dânșii de le-au dat numai aspri 6.000 în …

Iar când am fost în Țara Moldovei în scaun, în Iași, iar călugării de la sfânta mănăstire de au venit și au adus și cărți de cumpărătoarea acestui sat, deci domniia mea am văzut cărțile și le-am citit și au fost dat călugării pe sat dintâi galbeni 100 pentru dăjdile lor. Și iar în mâinele ale sătenilor 12.000 aspri gata. Și au venit și boiarul domnii mele Nica vistieriul înaintea domnii mele de au mărturisit și au jurat el pe sfânta evanghelie cum că au fost venit sătenii din sat și cu Daniil călugărul de la sfânta mănăstire de la Coșuna înaintea Nicăi vistieriul de au plătit Daniil călugărul birurile lor cu 100 de galbeni, carii sânt scriși mai sus. Și s-au dat ei rumâni de a lor bunăvoe. Și încă au plătit călugării de la sfânta mănăstire după aceia birurile lor la cisla cea mică 2660 de aspri gata. Și iar au plătit la alt bir boi 4. Și iar au plătit birul lor 880 de aspri. Și iar au plătit oi uscate aspri 280.

Pentru aceia, am dat și domniia mea sfintei mănăstiri ca să fie satul cu toată moșiia … lor, și de niminea să fie clătit, preste zisa domnii mele.

Că iată și mărturii am pus domniia mea: jupan Theodosie vel logofăt și jupan … și jupan Mihalcea vel ban … și Leca vel comis și jupan Stoica vel postelnic. Am scris eu, Crăciun, în scaun în Iași, în Țara Moldovei…”

Traducere din Condica mănăstirilor Căluiu și Bucovățul, 1500-1738 (păstrată în Arhivele Naționale Istorice Centrale, colecția Manuscrise, nr. 722), aproape identică cu cea manuscrisul nr. 443 (Condica măn. Bucovăț), publicată în Documenta Romaniae Historica, seria B, vol. XI (1593-1600), București, 1975.
Sursa foto: Arhiva Medievală a României

Post Navigation