Înfrângerea suferită de tătari în timpul expediției din 1476 împotriva lui Ștefan cel Mare
1476 octombrie 10-19. Scrisoare prin care Eminek Mârza, dregător al hanului Crimeii, îi comunică sultanului Mehmed al II-lea înfrângerea suferită de tătari.
„Sultanul fiu de sultan, Mehmed Han, dătător de belșug!
Slavă lui Allah care, atunci când i-a cinstit pe suveranii Islamului, l-a făcut sultan pe cel mai vrednic dintre sultani, suveran măreț și onorat, stăpânul lumii drepte, luptător pentru credință, veșnic victorios și glorios, sabia lumii și a credinței, sultanul lumii islamice și al musulmanilor, însuflețitorul dreptății în cele două lumi, împărțitorul dreptății printre cei năpăstuiți de asupritori, cel care îi pedepsește pe răufăcători și pe uneltitori, moștenitorul suveranilor arabi și persani și turci, cuceritor de ținuturi și de țări și de cetăți, cel care îi înfrânează pe tirani și pe răzvrătiți și pe necredincioși, Alexandru (Iskender) al timpului, cel care face să se mențină tradiția profetului și tot ce este obligatoriu, preaînaltul Allah să-l țină în împărăția lui și să facă să biruie oștile sale și să-l înalțe tot mai sus, pe el, care este mare peste cei mari și sultanul guvernator!
Arzul este următorul:
Din partea înălțimii-voastre ilustre ne-au sosit nouă, sărmanilor slujitori, vorbe ilustre cu știrea: Măria-sa împăratul s-a hotărât să meargă la război sfânt asupra blestematului de Kara-Bogdan (=Ștefan cel Mare). De aceea vi se face și vouă cunoscut că, alăturându-vă împăratului cu toate oștile voastre, să sprijiniți credința islamică și să porniți din partea aceea.
La sosirea acestei vești, deși noi înșine aveam dușmanii noștri, totuși, primind să vă slujim pe măria-voastră, ne-am dus la scara domniei-voastre cu războinici încercați și cu arme de luptă. Am incendiat numeroase cetăți ale ghiaurului; am luat multe și nenumărate prăzi. Apoi, până să ne întoarcem, a sosit vestea neînsemnată precum că: a venit dușmanul și a devastat casele voastre. Lăsând numaidecât prăzile noastre, când ne-am gândit să ne întoarcem, ghiaurul, venind în urma noastră, s-a războit mult cu noi. Au pierit luptătorii și caii noștri. Noi înșine am venit cu un cal. Apoi, dușmanul nostru, venind după noi, cu oastea de Taht, a luat ținuturile noastre. Noi ne aflam în orașul Kârâm. Nu aveam însă cai grași ca să ieșim și să ne războim. A venit și la Kârâm-Șehri ca să lupte acolo, dar nu a putut să facă nimic cetății. Din pricina acestor vești neînsemnate, nu am putut să ne onorăm cu vederea feței binecuvântate a măriei-voastre. Mulțumiri lui Allah! Am auzit că ați avut biruință și glorie asupra blestematului de moldovean (Kara-Bogdan). Când a sosit la auzul nostru știrea că l-ați înfrânt, potrivit versetului: Așa cum a zis atotputernicul Allah, victoria vine de la Allah, cucerirea este apropiată, sigură, dați de veste credincioșilor!, care vestește biruință, și cu sprijinul sufletului curat și sfânt al măriei-sale profetul cel măreț, atunci în inima noastră s-a născut foarte mare bucurie și mulțumire. Apoi, deși venise Ieghian bei, totuși nu am putut să-l trimitem mai departe, pentru că la mijloc se afla dușmanul. Am zis că s-ar putea ca dușmanul să dea peste el, iar acel slujbaș să dispară și domnia-voastră ați putea să vă supărați atunci pe noi. Astfel, ne-am temut de domnia-voastră. S-a trimis scrisoare înălțimii voastre, zicând că noi nu aveam pregătită oaste mare. Scris pe la sfârșitul binecuvântatei luni djemazi-ul-ahâr, anul 881.
Sărmanul de mine cel supus, Eminek.”
Sursa: Mustafa A. Mehmed, Documente turcești privind Istoria României. Vol. I. 1455-1774, București, 1976 (pe www.digibuc.ro)
Tipărituri vechi 