Tipărituri vechi

românești sau despre români

Archive for the month “Martie, 2017”

Paralelismul omului și al femeii (după Johann Kaspar Lavater)

Estract de fisiognomie, fisionomie și patognomică (circa 1850-1860), adaptare după lucrarea lui Lavater despre fizionomie

Din capitolul „Paralelismul (alăturarea) omului și al femeii”

„Acuș se vedem deosebirea firească ce se află între bărbat și femee.

Femeea are un gust firesc (la curățenie, la frumusețe și la simetrie (potrivitate). Este însă nenorocire că pe dânsa o atrage și o înșeală prea mult aparința (ceea ce este din afară) lucrurilor nelăsând-o se prețuiască meritul lor din năuntru.

Omul se gândește și femeea simte, puterea unuia constă în chipzuire; iar a celiilalte în simțiment.

Puterea ce femeile adesea esersă, numai printr-o căutătură, printr-o lacrămă sau vreun suspin, este mai tare și mai absolut decât a bărbaților…

Între virtuțile femeilor, se pot număra, simțibilitatea, frăgezimea de inimă nescursă, o ardoare de atașament (alăturare) care ajunge, de multe ori, pănă la eroism (vitejie).

Fisionomia femei poartă întipărirea unei sfințenii inviolabile pe care, omul cel onest, face o datorie a o respecta.

Femeile, fiindcă din causa constituțiunii lor se întărâtă lesne, fiind puțin deprinse a se gândi, a raționa și a deosebi bine adevărul, în sfârșit, fiind atrase de simțimentul lor cel natural, se fac foarte lesne fanatice sau superstițioase, din care rătăcire nimic nu le mai poate întoarce.

Pentru ele amoarea cea mai ardinte și amicia cea mai divină se supun prea lesne inconstanții lor: ura acestora este implacabilă (neîmpăcată).

Spiritul omului îmbrățișează totul; iar femeea se ocupă cu amenunturi (amărunturi).

Omul admiră priveliștea unui cer neguros și turburat; iar femeea tremură, auzind bubuirea tunetelor; în sfârșit, când ploaea cade în torente și fulgerile ne nălucesc vederile în puterea nopții și întunerecul cel mai adânc, femeea plânge; iar bărbatul devine mai serios privind minunile Creatorului.

Simțimentului omului pleacă de la imaginațiune; iar al femeii din inimă.
Sinceritatea sau deschiderea inimii femeești se pare oarecum mai liberă decât a bărbatului; când însă o femee este ascunsă, niciodată nu vei pătrunde în inima ei.
În general, putem zice, făr’a greși, că sânt multe femei mai îndulginte (îngăduitoare) mai binevoitoare, crezătoare și mai modeste decât noi.
Acum să alăturăm raporturile (asemănările) fisionomice ale acestor doă sesse.
Constituția omului este mai tare; iar a femeii mai slabă.
Forma omului este mai dreaptă; iar a femeii mai mlădioasă.
Omului umblă cu un pas statornic, femeea calcă cu sfieciune.
Omul contemplă și observă; iar femeea se uită și simte.
Omul are în partagiu (este înzestrat) seriositatea; iar femeea ușurința.
Corpul omului este mai mare și mai larg; iar al femeii mai mic și mai îngust.
Carnea omului este mai tare, a femeii este mai moale.
Pelița omului este mai închisă sau mai neagră; iar a femeii mai mult albă.
Pelea omului este mai sbârcită; iar a femeii mai mult netedă.”

Sursa: Biblioteca Județeană „Gheorghe Asachi” din Iași.

Anunțuri

Manuil Drăghici, Iconomia rurală și domesnică, Iași, 1837

„Iconomia rurală și domesnică, alcătuită de postelnicul Manuil Drăghici, Prezident Tribunalului de Dorohoi. Eșii. În Tipografia Albinei. 1837.

Pentru fulgerat.

Oaia fulgerată de multe ori să poate lecui, dacă să va freca la șele în câteva rânduri cu zmicele de alun.

Pentru vin.
Cum să nu se strice vinul, și stricându-să, cum să se tocmască.

Când vei voi să limpezăști vinul, să ei 25 dramuri oțăt de vin, să-l torni în bute, și să va limpezi. Un ou proaspăt să-l amesteci cu năsâp gros, și să-l arunci în vin.
Să ei sâmburi de poamă din drojdii, să amesteci cu eniperi, și pisându-le, să arunci câte 25 dramuri în vas.
Să fierbi clei cu lapte sau cu vin, și cu socoteala căldurei lui să-l torni în bute, și să va limpezi.

Pentru ca să te poți muta în casă noî, fără să pătimești.

Să fierbi unt de nucă, să ungi păreții pănă de trii ori, și nu numai că poți să te muți în casă, ci încă niciodată nu să va prăsi nicio jivină, care poate să-ți facă supărare.

Cum să gonești țânțarii cât de mulți vor fi.

Să afumi cu iarbă mare, și îndată să va curăți casa, sau în lipsa acestia să faci fum de tărâță.

Pentru muște.

Să ferbi frunze de lemnul Domnului, frunze de chimon, și de cimbrul, și să stropești pin casă.
Să pui agheazmă într-un vas, și câte muște să vor pune pe dânsul, vor peri.

Pentru furnici.

Să ei de la spițărie Limbricariță și pucioasă, și făcând prav, să presori unde vor fi furnicile.
Să ei de la spițărie scârna dracului, să amesteci cu drojdii de oloi, și să torni pe locul acela,

de unde vrei să le gonești.

Pentru purici.

Să pui noapte pe supt pat și pin casă pelin verde, și toți vor peri.

Cum să stirpești guzganii cii mari.

Să scoți miezul dintru o nucă sau dintr-un măr, să umple cu rășină și pucioasă, și să astupi toate bortile de guzgani, câte vor fi pin casă, lăsând numai una, în care să pui nuca sau mărul, și să-i dai foc la gura bortii, când fumul acela, ce va eși din acea materie va merge pin toate bortele, care să înpreună una cu alta și îi va omorâ pe toți.

Pentru oprirea sângelui din nas.

Să ei de la fierari prav din jgheab, unde moae pămătuful, să-l amesteci cu oțăt de vin, să legi la ceafă și să va opri sângele.

O căleală pentru cuțite sau pentru sabie, ca să tae fier.

Să ei spirt de râmă de pământ și pe atâta zamă de hrean pisat din el curs, să încălzești sabiia sau cuțitul în foc, și să călești în spirtul acela de patru sau cinci ori.

Hrisoavele cele vechi sau zapise, în care nu să pre cunosc slovele, cum să faci să se cunoască.

Să ei 6 gugoașe de răstic, să le pisezi bine, să le pui într-o steclă, și să torni vin alb peste ele, apoi să le pui la soare doaă zile, și cu un condei de os să uzi slovele cele șterse, că să vor face, ca când ar fi scrise acum; iar de vei vede că nu are putere, să mai pui prav de cel sus numit.

Sursa: Biblioteca Județeană „Gheorghe Asachi” din Iași.

Carte de bucate, București, 1849

„Carte de bucate. Cuprinde 190 rățete de bucate, prăjituri, creme, spume, jalatine, înghețate, și cum se păstrează lucruri pentru iarnă.
Toate alese și încercate de o prietină a tutulor femeilor celor casnice.
București. Tipărit în Tipografia lui Iosef Copainig. 1849.

18. Sos de hrean cu migdale.

Opărește 2 rădăcini de hrean, curățate și rase cu puțintică zeamă de carne; apoi înfierbântă o litră de lapte dulce, pune hrean cu o mână de migdale curățate și pisate mărunțel în lăuntru, pune și puțintel zahar, și îl lasă să fiearbă puțintel.

43. Franzelă umplută cu creieri.

Ei creieri și îi pui în apă rece, lasă-i să șează 1 ceas, apoi scoate-i și îi curăță de piele, toacă-i cu nițică frunză de pătrunjel și îi prăjește în grăsime; pe urmă ei felioare de jimblă ori franzelă ca jumătate deget de groase, unge-le cu creieri ca muchia cuțitului de gros, pune alta neunsă deasupra, udă-le puțintel cu lapte dulce, tăvălește-le în oă, apoi în franzelă rasă, prăjește-le în unt, și garnisește zarzavatul.

62. Puii cu castane.

Rumenește puii în unt; apoi scoate-i și prăjește o lingură de făină într-însu, până începe a se închide la față; atuncea pune doă linguri de zahar, toarnă zeamă de carne, potrivește de sare, pune vro doă linguri de vin, 50 de castane curățate de coajă, 25 dramuri de stafide roșii fără sâmburi; pune și puii în lăuntru, și îi lasă să scază.

83. Iepure cu sos de sardele.

După ce ai scos iepurului cojocul, l-ai despintecat și l-ai grijit, opărește-l cu apă fieartă și mai silește-te prin ajutoru cuțitașului să-i scoți încă o piele; apoi împănează-l cu slănină, sară-l și-l frige în frigare. Pe urmă rumenește o lingură de făină cu o lingură de unt, toacă vro 6 sardele desărate și curățate de solzi și de oase, cu o ceapă, nițică frunză de pătrunjel, și coajă de lămâie bine mărunțel, pune-le în rantaș, prăjește-le puțintel, toarnă zeamă de carne, acrește cu zeamă de lămâie și lasă-l să scază. Scoate iepurile din frigare, taie-l în bucățele, pune-l în sos, mai fierbe-l puțintel; apoi dă-l la masă.

123. Salată de melci.

Fierbe melci, apoi scoate-i din coji, spală-i bine, și-i mai fierbe în apă cu sare până se moaie; pe urmă limpezește-i în apă rece, stoarce-i, și pune oțet cu untdelemn peste dânșii.”

Sursa: Biblioteca Județeană „Gheorghe Asachi” din Iași

Post Navigation