Românii din Serbia în documente din sec. XII-XIII

Colecție de documente sârbești din Evul Mediu

Document din 1198-1199

Cel mai vechi hrisov sârbesc, păstrat până astăzi, în care sunt menționați vlahii, a fost dat de marele jupan Ștefan Nemanja în anii 1198-1199. Acesta, după ce a refăcut statul sârbesc, s-a retras în Athos, unde a restaurat mânăstirea Hilandar; cere de la împăratul bizantin câteva sate de „parici”, pe care le va darui mânăstirii, împreună cu patru prisăci și cu muntele Bogača din principatul său. Textul hrisovului urmează astfel:

„IV. Iar dintre vlahi județia lui Radu și Gheorghe și de toți 170 de vlahi […]

VII. Iar dacă ar fugi cineva din oamenii mânăstirii sau dintre vlahi la marele jupan sau sub altcineva, să fie restituiți, dacă însă ar veni între oamenii mânăstirii dintre ai marelui jupan, să se întoarcă iarăși.”

Document din 1282-1298

Regele Uroš Milutin confirmă aparținerea vechilor vlahi ai mânăstirii Hilandar în frunte cu cneazul Voihna (XI) și îi dăruiește și pe alții noi în frunte cu Lala (XIII). Vorbind apoi de munți și pășuni, adaugă:

„XIV. Iar cine vine din țară străină, din afară de regatul nostru, la sfânta biserică, fie paric, fie vlah sau orice strein, să fie ai sf. biserici.”

Document din 1300

Regele Uroš Milutin renovează mânăstirea Sf. Gheorghe de lângă Serava în Skopje și îi confirmă hrisovul de întemeiere.

„LX. A așezat domnia mea Sfântului Gheorghe pășune îngrădită pentru vite, de la Žabljan până la Kolušina Luka și până la viile de la Vodnena și Nereška și Verichino Mjesto și Dragijev Lug. Și cine intră în acel loc îngrădit fie sârb, fie vlah, fie bulgar, să plătească 100 de perperi[…]

LXVIII. Și care vlahi se află sub Sf. Gheorghe să le fie legea Sfântului Simeon și a Sfântului Sava, pe care o țin vlahii din Mileșevo și Studenica și să aibă a ara o zi de clacă, iar ceea ce ară să și secere și să cosească fânul de la roata caprelor.”

Sursa imaginilor: Stojan Novaković (Стојан Новаковић), Zakonski spomenici srpskih država srednjeg veka, Belgrad, 1912 (la BCU Iași)
Sursa traduceri și a descrierii documentelor: Silviu Dragomir, Vlahii din Nordul Peninsulei Balcanice în Evul Mediu, București, 1959 (pe www.dacoromanica.ro)

Radu Lupescu, Cronica slovenilor, Iliricului și a Moesiei, 1727

„Leatopisețul Sloveanilor, Iliricului, Misiei cei de Sus și a Misiei cei de Jos, care coprinde în sine începutul și stăpânirea crailor și a despoților sârbești și săvârșitul lor, coprinzând pre scurt și alte lucruri ce s-au întâmplat, care s-au scos după izvod acum în zilile prealuminatului, preaînălțatului bun credinciosului și mult milostivului nostru domn Io Nicolae Alexandru voevod, cu mila lui Dumnezeu domn și oblăduitor a toată Țara Rumânească.

Și s-au scris întru al … an dintru a doao domnie a mării sale, în anul de la zidirea lumii 7235, iară de la Nașterea Domnului și Mântuitoriu(lui) nostru I(isu)s H(risto)s 1727, de Radul Lupescul, logofețelul de divan s(i)n lui Mihail ieromonah.”

Sursa: Gabriel Ștrempel, Copiști de manuscrise românești până la 1800, Vol. I, București, 1959

Molitvenic copiat în 1676 de popa Ursu din Cotiglet (lângă Oradea)

„Cu mila lui Dumn(e)z(e)u, scris-am eu, popa Ursu, di în Cotigleat această carte. (De) eu, doară, voi fi greșit ceva întru ia; iară voi, cetitori, cine veți ceti într-această carte, îndireptați bine și nu mă giudecareți, ce-mi grăiți să-mi iarte Dumn(e)z(e)u păcatele, cum Dumn(e)z(e)u să iarte și ale voastre păcate. Începutu-s-au a să scrie în luna lui mai, în 2 de zile și s-au sfrâșit în luna lui cuptoriu în 15 zile, în alu șaptelesprăziace an decâ(nd) au luo(a)t turcii Țara Oradia, în ce an au fost foamia.

Anii lui I(isu)s H(risto)s 1676.”

Sursa: Gabriel Ștrempel, Copiști de manuscrise românești până la 1800, Vol. I, București, 1959