Tipărituri vechi

românești sau despre români

Archive for the month “martie, 2012”

Letopisețul de când s-a început Țara Moldovei (Letopisețul de la Bistrița)

Letopisețul de când s-a început Țara Moldovei, cu voia lui Dumnezeu, Țara Moldovei

„I. 1. În anul 6807 [1359] a venit Dragoș voievod din Țara Ungurească, din Maramureș, la vânat, după un zimbru, și a domnit 2 ani.

2. După el a domnit fiul său, Sas voievod, 4 ani.

3. Dupa el, fiul său, Lațcu voievod, a domnit 8 ani.

4. Și după el a domnit Bogdan voievod 6 ani.

5. Și a domnit fiul Mușatei, Petru voievod, 12 ani.

6. Și după el a domnit fratele său, Roman voievod, 3 ani.

7. De asemenea, după el a domnit fratele său, Ștefan voievod, 7 ani.

8. Și după el a domnit Iuga voievod 2 ani.

II. Domnii Moldovei (Mоʌдавстии Царїє)

1. În anul 6907 [1399], luna aprilie 23, s-a ridicat domn în Țara Moldovei Alexandru voievod, iar pe Iuga voievod l-a luat Mircea voievod. Și a stăpânit Alexandru voievod Țara Moldovei 32 de ani și 8 luni și a murit în anul 6942 [1434], ianuarie 1, și a fost îngropat în mânăstirea Bistrița, pe care el insuși o zidise. Veșnica lui pomenire.

2. Și i s-a născut cel dintâi fiu, numit Ilie voievod, în anul 6917 [1409], iulie 20, din cneaghina Neacșa. Iar Ștefan voievod s-a născut din Stanca, în anul 6919 [1411]. Iar Petru voievod s-a născut din Marina, fiica lui Marin, în anul 6930 [1422].

3. În anul 6933 [1425], octombrie 23, și-a luat Ilie voievod soție,  și a adus-o Ghidigol sambătă, iar duminică s-au cununat. Și i s-a născut un fiu în anul 6935 [1427] și i-au dat numele Roman. Iar Olehno s-a născut în anul 6946 [1438], august 17, și a murit la Cetatea Albă, în anul 6963 [1455]. Tot atunci, Petru voievod, numit Aron, s-a ridicat la Mohile [Movile].

4. Și a fost întâiul război intre fiii lui Alexandru voievod la Poloni, și a biruit Ștefan voievod pe Ilie voievod […]”

Ultima pagină

„În anul 7015 [1507], octombrie 28, a intrat domnul Ion Bogdan voievod în Țara Muntenească cu toți oșteni, la satul Rătedzații, la movila Căiata, de ceea parte a Râbnei. Și acolo a venit de la Radu voievod un sol, un călugăr cu numele Maximian, fiul despotului, țarul sârbesc, și a rugat pe domnul Bogdan voievod cu multă rugăminte să se împace cu Radul voievod, „fiindcă sunteți creștini și de același neam” [„понєжє єстє хр(c)тїaнє и пʌємєнници”]. Și multe vorbe au fost între dânșii și multă rugăminte din partea călugărului.

Iar domnul Bogdan voievod, văzând atâta rugăminte, i-a făcut voia pentru împăcare. Și astfel a trimis cu dânsul pe un sol al său la Radul voievod [și acolo i s-a jurat Radul voievod] cu toți boierii săi pe sfânta Evanghelie, că va ține pace veșnică și hotarul după vechile hotare. Și domnul Bogdan voievod, văzând atâta rugăminte și jurământ, a făcut [la fel și s-a întors în pace la ale sale].”

Sursa: G. Mihăilă, „Letopisețul de când s-a început Țara Moldovei” – Letopisețul lui Ștefan cel Mare, București, 2006 (pe www.dacoromanica.ro).

Hartă a Dobrogei din 1789

Sursa: Antiquariat Reinhold Berg e.K.

Gheorghe Săulescu, Gramatică românească, Iași, 1833

„Grammatică românească seau Observații grammaticești asupra limbei românești pentru scoalele normale și ghimnaziale. Compusă de D. Gheorghie Seulescul, profesorul filologhiei în ghimnazia națională din Mănăstirea S[finții] O. Tri-Erarhi. Partea I-ia Etimologhică. Iașii. În Tipografia S[fintei] Mitropolii. 1833.”

„Înalt Preasfinției Sale Arhiepiscopului și Mitropolitului Sucevii și Moldavei D. D. Veniamin Costachi, cavaleriu epitropu al scoalelor publice și patron lietaraturei naționale. Spre semnul adâncei sale încunoștințe dedică această parte a grammaticei moldoromânești. Autoriul.”

„Înalt Preasfințite Arhipăstoriu,

Literatura dacoromană în curgere de vecuri, dela discălecarea coloniilor Romane la 105. A. H. au înotat în ocheanul timpurilor noianuri de pericole, și de inviforările urgitoarelor fortuni repezită, veni graiul Românesc și împreună nația aproape de a se înmormânta în genuchile perzerei și a stângerei dintre limbele Evropei, din acărora preanobilă împărătească viță Romană se trage; încât plăgile struncinărei de abie vecuri faboritoare le vor pute vindeca. Însă preaputernica mână guvernătoare soartei vecurilor și a națiilor, puind stavilă nenorocitelor pentru noi perioade, răsări întimpurile de față aurora unei mai fericite epohe pentru literatura și nația noastră, încredințind Voă toiagul arhipăstoriei patriei […]”

Pe pagina din dreapta: „Întroducere

Grammatica este o măestrie, ce ni mvață bine a ceti, a scrie, a înțelege și a vorbi între o limba.

Părțile îmvățăturei grămaticale sânt cinci:

1. Ortoepia, regulele dreptei sillabiri.

2. Prosodia, regulile dreptei respunderi.

3. Ortografia, regulile dreptei scrieri.

4. Etimologhia, ce ni mvață a cunoaște părțile cuvântului, adecă rădăcina din care se trage, statul și mutările fiește căruia cuvânt.

5. Sintaxul, ci ni mvață regulele compunerei părților cuvântului după firea însușirea grăirei unui poporu.”

Sursa imaginilor: Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” din Iași

Navigare în articole