Mijloace și leacuri de ocrotirea ciumii, București, 1824

Mijloace și leacuri de ocrotirea ciumii. Alcătuite și întocmite spre ajutoriul și folosul neamului românesc. De Stefan Piscupescul, doftorul politii Bucureștilor Prințipatului Țării Românești.
Să află însemnate, și cu pecetea alcătuitoriului la C. Vasilie, legătoriul de cărți, în hanul sfântului Gheorghie celui Nou. București 1824.

Boala ciumii.

Ciuma iaste duhul morții, de fire foarte înpărțitoriu, și lipitoriu de orice materie, și în grab aprinzătoriu și otrăvitoriu vieții omenești. Acest duh lăcuiaște văzduhul întunerecului, adâncurile, și văile pământului, și țărmurile bălților și apelor. Și stăpânește și zmerduiaște mai vârtos noaptea, când supără și somnul, cu vise grozave, și mai vârtos pe copii, pe cei slăbănogi bărbați și femei, și mai vârtos pe cele lăhuze și însărcinate. Câinii, ce au cel mai desăvârșit organ al mirosului, sâmpt acest duh, și latră, și urlă în văzduh, cum și oamenii cei ce

au petrecut rana ciumii, îl sâmpt din mâncărimea și durerea semnelor lor, și iaste strein Planetului pământului nostru, pe care îl cercetează în deosebite vremi, ca un mosafir, după deosebite întâmplări: să dă de seama cometelor, când trec pe dinaintea câmpiei umbletului pământului, și vin prin preajma ocolului ce-l face înprejurul Soarelui, de să și văd cu o coadă lucedă și noroasă, cărora le zic pre prostime Stele cu coadă. Dar să zămislește acest duh și pre pământ, din putoarea stârvurilor și a mortăciunilor, și să ațâță după războaie și vărsări de sângiuri, cum și după potoape mari, și mai vârtos, după potopul Nilului, din dospirea înpuțiciunii jivinilor lui, pe căldurile verii Eghipetului, de unde apoi să aduce atât cu vântul miezii zili, ce-i zice băltean, prin văzduh, cum și cu mărfuri dintr-un
loc în altul, pe unele mai mult și mai vârtos decât pe altele, și să ține închis în lăzi și în teancuri multă vreme trândav, și mai vârtos în blănărie, în lânărie, și în bumbăcărie, și să trezește mai târziu, decât în 40 de zile, și nu să prinde, nici să ațâță în toată vremea și îndată și de tot omul, ci numai în deosebite stări și întâmplări, și zăstâmpuri de vremi ale lui. Dar când să prinde, să și ațâță numai din zmreduirea unui om, și îndată să hrănește și crește lipiiala, și otrăvirea lui de moarte din om în om, cu o neasemănată iuțime. Și ce iaste mai mult preste acestea de mirare, că începe a să scădea și a să slăbi la iuțeala lipielii și a morții lui, când iaste mai aprins, și mai încins și mai înprăstiiat într-un norod.”

Sursa: Biblioteca Digitală a Bucureștilor (Dacoromanica)

Petru Rareș îi ceartă pe brașoveni pentru ajutorul militar acordat lui Ștefan Mailat (1530)

„+ Io Petru voevoda, cu mila lui Dumnezeu domn al Țării Moldovei, scrie domnia mea lui Lucaci județul și tuturor pârgarilor din Brașov, prietenilor noștri buni. Cartea ce ne-ați trimis-o domnia voastră prin omul vostru pentru multe trebi și rânduieli, apoi domnia mea acea carte bine am înțeles-o. Dar acum noi auzim din acele părți și ne înștiințează pe noi oamenii noștri, ce-i avem prin acele părți, că domnia voastră ați dat în ajutor lui Ștefan Mailat (Маиʌат Ищтван) oameni de-ai voștri, joldunari (mercenari) și sinețari (pușcași). Nu știm ce vrea să facă și să lucreze Mailat cu acei oameni și împreună cu voi. Știm că ați vorbit domnia voastră cu domnia mea să fim pace și în bune tocmeli, și m-am jurat domnia mea cu voi dinpreună, precum și voi știți, și v-ați jurat înaintea domniei mele, cum să ținem pace și bune tocmeli, domnia mea cu domnia voastră. Iar de acum înainte, dacă nu voiți a ține jurământul vostru și afurisania ce ați jurat înaintea domniei mele, ceea ce se va face și lucra de aici înainte, Dumnezeu să ceară de pe capul și de pe sufletul aceluia ce va începe mai întâi. Iar pentru acea rânduială a lui Mailat, știți domnia voastră că a trimis Mailat pe omul său și cartea sa la domnia mea și datu-s-au a fi domniei mele slugă; acuma însă nu știm ce vrea să facă. Iar pentru Țara Ardelenească (ЕрдеʌскȢ Земʌю), domnia voastră știți că am câștigat Țara Ardelenească cu sabia și nu o voi da nimănui, nici unui crai, nici lui Ferdinantoș craiul, nici la nimeni altul, numai am s-o dau lui Ioan craiul (IѡанышȢ краʌю), căci mi-e frate bun și prieten. Așa să știți domnia voastră, că domnia mea s-a ținut de tocmeala ce am întocmit-o împreună cu domnia voastră, iar de aici înainte cine nu se va ține după cum ne-am jurat, apoi Dumnezeu să ceară de pe capul și de pe sufletul celuia ce va începe mai întâi. Așa să știți domnia voastră. Și Dumnezeu să înmulțească anii domniei voastre. Scris în Hârlău, Ianuarie 14.”

Sursa foto: Arhiva Medievală a României
Sursa traducerii: Gr. G. Tocilescu, 534 documente istorice slavo-române din Țara Românească și Moldova privitoare la legăturile cu Ardealul. 1346-1603, București, 1931 (în Biblioteca Digitală a Bucureștilor).

Radu Paisie, Domnul Țării Românești, invită magistratul orașului Brașov la nunta fiicei sale (circa 1541-1544)

„Cu mila lui Dumnezeu Io Radu, Voevod și Domn. Scriem cinstiților și bunilor noștri prieteni și vecini de aproape, județului și celor 12 pârgari din Brașov, multă sănătate. Și după aceasta, cu voința lui Dumnezeu și a preacuratei Maicii Domnului, m-a miluit Dumnezeu și mi-a dăruit să am în aceste zile o bucurie în adâncul inimei mele și să fiu socru. Până acum în viața mea n-am avut nuntă și n-am fost socru. Cum însă astăzi mi-a dăruit Dumnezeu dar de la prea iubita fiică a Domniei mele, căci de la prea iubitul meu fiu Dumnezeu știe când îmi va dărui o așa veselie ca cea de acum, de la prea iubita fiică a Domniei mele. Deci, vă rog pe domnia voastră ca pe niște prieteni ai noștri, să veniți și domnia voastră, vă chemăm să fiți și domnia voastră împreună cu noi la această veselie ce ni s-a dăruit de Dumnezeu. Și de va vrea Dumnezeu, ziua în care va fi să știți domnia voastră că e să fie la nașterea lui Hristos. Pentru asta vă rugăm pe domnia voastră. Și Dumnezeu să vă bucure. Scris în Decembrie 17.”

Sursa foto: Arhiva Medievală a României
Sursa traducerii: Ioan Bogdan, Documente și regeste privitoare la relațiile Țării Rumînești cu Brașovul și Ungaria în secolul XV și XVI, București, 1902 (pe www.digibuc.ro).