Tipărituri vechi

românești sau despre români

Archive for the tag “Cronici”

Miron Costin, Cronica țărilor Moldovei și Munteniei, 1677 (cu un dicționar latin-român)

miron-costin-cronica-polona-1miron-costin-cronica-polona-2„Despre limba volohă sau rumânească

Cea mai strălucită dovadă a acestui popor, de unde se trage, este limba lui, care este adevărată latină, stricată, ca și italiana. Am avut un ban de aramă găsit în pământ lîngă Roman, pe care erau foarte lămurite cuvintele acestea: hereditas romana, iar acum moldovenii numesc hereditas – herghelie, așa s-a stricat acea limbă în vremea îndelungată, care ce nu schimbă și nu strică pe lume? Totuși, întreaga temelie a vorbirii și până astăzi se ține pe limba latină, și o parte din cuvinte stau neschimbate nici măcar cu o literă. Cea mai mare parte însă a cuvintelor este la fel sau la început, sau la mijloc, sau la sfârșitul cuvântului; o parte însă mai mică, și substantive și verbe, au în sine împrumuturi din toate limbile vecine, dar mai mult din cea slavă, iar mai puțin din limbile ungurească și turcească. Înfățișez și o probă a acestei limbi:

miron-costin-cronica-polona-3Substantive:

homo – omul
sanguis – syndzie (sânge)
caput – capul
mens – mynte
frons – frunte
scientia – szcynca (șțiința)
supercilia – sprinczene (sprâncene)
oculus – okiul
nasus – nasul
facies – faca (fața)
ora – gura
bacia – budza
lingua – limba
dentes – dincy (dinți)
mustax – mustaca (mustața)
barba – barba
pectus – pieptul
anima – inima”

Sursa: polona.pl
Traducerea după: Miron Costin, Opere alese, București, 1966

Anunțuri

Cronica anonimă a Brașovului (copie din 1780)

cronica-anonima-a-brasovului-1„La anul 1515, la acest an s-au aflat America, lumea cea noao, care o au aflat Criștof Columbul, călugăr franțuzesc. Acesta, fiind mare astronom și umblând mult pe mare, au cunoscut că să va mai afla și alt pământ și țară decât Asiia, Africa și Evropa și, cerând de la craiul Șpanii ca să-i dea un galion și ostași și de chieltuială ca să umble pe mare, să caute acea țară, o au

cronica-anonima-a-brasovului-2aflat umblând multă vreme. Care acea țară și pământ iaste cu mult mai mare decât partea Evropii, și iaste mai bogată cu toate lucrurile decât acelelalte trei părți ale lumii. Acest Columbus mai întâi au mers la alți Crai ai Evropii, la al Franții, la Portugal, la Englezul, la Holandezul, cerând ca să-i dea ajutori să miargă să caute și, nevrând niciunul să-i dea, i-au dat Craiul Șpanii, precum s-au scris, și așa, încărcând acel galion cu multă avuție: aur, argint, pietri scumpe, s-au întors înapoi. După aceaia, auzind alți Crai ai Evropei, s-au sculat de au mers la acea țară și fieștecare au dobândit locuri destule.

La anul 1517, la acel an Luter Martin, pentru pizma Papei, ș-au lăsat legea care au avut și au urzit, și au învățat legea care acum țin luteranii; la Vitemberg și la alte părți s-au început.

După aceaia, Calvin Ianoș, văzând că Luter Martin cu învățătura lui mult norod au mers după el, fiind și acesta popă învățat, au scornit altă eresie, care acum țin calvinii […]

cronica-anonima-a-brasovului-3După aceaia au făcut Vlăd(ică) pe (Petru Pavel) Aaron. În zilele acestuia încă s-au făcut multe turburări asupra celor neuniț, că, fiind comandir ghinărar Bucov, și fiind și ghinărar Sișcoviț, trimis de la Curte ca să dea arme săcuilor și rumânilor, să fie zoldaț, ca să păzească la granița țării, și nevrând ca să ia arme de bună voe, i-au făcut cu sila de au luoat, care s-au făcut șase reghimenturi: trei de săcui și trei de rumâni, după aceaia Vlăd. Aaron, având mare pizmă asupra mânăstirilor care au fost la Țara Oltului pe supt munte, fiind 37, care la aceste mânăstiri mulți din creștini cei care nu vrea să să supue la unație (= Biserica Greco-Catolică) mergea la acele mănăstiri de să ispovediia și să cumineca și, fiind popa Vasilie prot. la Făgăraș, s-au sfătuit cu Vlăd. Aaron de au mers la comandirul ghinărar Bucov, spuind multe minciuni și zicând că la acele mănăstiri sânt gazde de hoți, și, așa poruncind ghin. Bucov, au ars acele mănăstiri toate și li-au stricat, numai o mănăstire de la Sâmbăta de Sus, ce iaste satul Brancovianului, aceaia au rămas. Oh, ce mare răutate iaste pizma și zavistiia! Adevărat că ș-au loat plata de la D-zeu și // ghinărarul și Vlăd., că cu grabnică moarte ș-au dat sfârșitul. Precum Apostolul Pavel zice: cine va strica biseareca lui D-zeu, îl va strica pe dânsul.”

Sursa transliterării: Nicolae Iorga, Însemnări de cronică ale clericilor din Șcheii Brașovului, în Buletinul Comisiei istorice a României, vol. XII, București, 1933 (pe Dacoromanica. Biblioteca Digitală a Bucureștilor).
Sursa fotocopiilor: Biblioteca Academiei Române – filiala Iași.

Victoria lui Gerontius, comandantul trupelor romane din Tomis, împotriva vizigoților (cca. 386)

Zosimos, Istorie contemporană

Zosimos, Istorie contemporană

Zosimos 1Zosimos 2„XL. Este un oraș în Sciția tracă cu numele Tomis. Comandantul soldaților aflați în el era Gerontius, bărbat destoinic, de o forță fizică excepțională și apt pentru orice ispravă de război. În afara acestui oraș fuseseră așezați de împărat barbarii cei mai valoroși, înalți de statură și întrecând cu mult prin vitejie pe ceilalți. Aceștia erau aprovizionați mai bine decât soldații (romani) și primeau de la împărat și alte daruri. Cu toate acestea ei nu se gândeau să răsplătească cinstea ce li se dădea prin bunăvoință, ci nesocoteau comandantul și disprețuiau soldații. Văzând această purtare a lor și că plănuiesc ceva împotriva orașului și vor să stârnească tulburări, Gerontius se hotărî să pedepsească insolența și abuzurile barbarilor și împărtăși planul celor mai pricepuți dintre soldații săi. Observând însă că ei șovăiesc din cauza fricii și că se tem până și de mișcările barbarilor, luă armele și împreună cu un număr redus de însoțitori, se hotărî să se împotrivească întregii mulțimi a barbarilor; el deschise porțile și înaintă, în timp ce soldații încă mai dormeau sau stăteau împietriți de frică sau alergau pe ziduri și priveau la cele ce se întâmplă. Barbarii începură să râdă de nebunia lui Gerontius și, crezând că omul și-a pus în gând să moară, trimiseră contra lui pe cei mai voinici dintre ei. Acela însă apucă de îndată scutul și încăierându-se cu primul  care-l atacă se luptă vitejește, până ce unul din însoțitorii săi, văzându-i încleștați, tăie cu paloșul umărul barbarului și-l doborî de pe cal. În timp ce barbarii priveau cu uimire vitejia și îndrăzneala sa, Gerontius se îndreptă contra altor dușmani. Văzând ceea ce făcea comandantul lor, cei de pe ziduri își aduseră aminte de numele lor de romani, năvăliră afară din oraș, atacară pe barbarii îngroziți și-i măcelăriră. Cei care scăpară se refugiară într-o clădire a creștinilor cu drept de azil. Gerontius, care liberase Sciția de primejdia ce o pândea și învinsese pe barbarii care atacau prin deosebita sa vitejie și măreție de suflet, se aștepta acum să-și primească răsplata de la împărat. Dar, în loc de aceasta, Theodosius, foarte indignat că au fost omorâți barbari pe care el îi cinstise atât de mult, chiar dacă făcuseră rău statului, puse să-l prindă îndată pe Gerontius și-i ceru socoteală pentru că luptase apărând cauza romanilor. Când Gerontius dădu pe față răzvrătirea lor împotriva romanilor și relată jafurile comise de ei și omorârea barbarilor, împăratul nu dădu nicio atenție spuselor lui, ci stărui să-i afirme că el a căutat să-i înlăture nu în interesul obștesc, ci din dorința de a pune mâna pe darurile ce li le dăduse împăratul, spre a nu fi dovedit (de ei) că și le-a însușit. Gerontius însă spuse că după uciderea lor el a trimis și acele daruri tezaurului (ele constau din coliere de aur, ce le fusese dăruite de împărat spre a se împodobi cu ele); și numai cu multă greutate putu să scape de primejdia ce-l amenința, împărțind întreaga sa avere eunucilor. Astfel fu răsplătit Gerontius pentru devotamentul său față de statul roman.”

Sursa traducerii: Fontes Historiae Dacoromanae/Izvoarele istoriei României. vol. II. De la anul 300 până la anul 1000, București, 1970 (pe Dacoromanica. Biblioteca digitală a Bucureștilor).
Sursă imagini: Zosimi Comitis Ex Advocato Fisci Historia Nova, Cizae, 1679.

Post Navigation