Tipărituri vechi

românești sau despre români

Archive for the tag “secolul XV”

Dan, pretendent la tronul Țării Românești, constată cruzimile săvârșite de Vlad Țepeș (1459)

„Io Dan voevod, Domn a toată Țara Ungrovlahiei. Să se știe că m-a trimes Craiul Mateaș și am venit în Țara Bârsei, și venit-au județul și pârgarii din Brașov și oamenii bătrâni din Țara Bârsei, care ni s-au plâns, cu inima însângerată ni s-au plâns de cele ce a făcut Drăculea, vrăjmașul nostru, cum el n-a ținut credință stăpânului nostru Craiului și s-a dat turcilor. Acest lucru l-a făcut, cu adevărat învățat de Dracul. Și pe toți neguțătorii din Brașov, din Țara Bârsei, câți s-au fost dus cu pace în Țara Românească, pe acei oameni pe toți i-a prins și le-a luat avutul; dar nu s-a putut sătura numai cu avutul acelor oameni, ci i-a prins pe acei oameni și i-a tras în țapă, pe 41 de inși. Nu i-a fost destul cu acei oameni, ci s-a îndrăcit și mai tare și a adunat 300 de băeți din Brașov și din Țara Bârsei, cari se aflau la Târgoviște și prin toate târgurile din Țara Românească; pe aceștia deci i-a adunat și pe unii i-a pus în țapă, iar pe alții pe foc. Și pe oamenii săi ce erau din Brașov, el i-a chemat pe ascuns la sine. Și-au venit pârgarii din Brașov și mi-au spus despre partea acelor oameni că neguțătorii din Țara Românească au avere la Brașov, iar pârgarii le-au oprit averea și m-au rugat pe mine să le dau povață. Și când am auzit și am înțeles Domnia mea, am chibzuit bine cu boerii mei și mi-am spus cuvântul meu pârgarilor: să ridice acea avere și să-și plătească avutul oamenilor și al celor morți, iar averea aceea să nu se plătească niciodată din Țara Românească. Marfa, care este a neguțătorilor din Țara Românească, să nu se plătească niciodată din Brașov. Scris-am Aprilie în 5.

Io Dan Voevod, din mila lui Dumnezeu Domn.”

Sursa foto: Arhiva Medievală a României
Sursa traducerii: Ioan Bogdan, Relațiile Țării Românești cu Brașovul și cu Țara Ungurească în sec. XV și XVI, vol. I. 1413-1508, București, 1905 (pe www.digibuc.ro)

Anunțuri

Alexandru Aldea, Domnul Țării Românești, respinge acuzația de aliere cu turcii (1432)

„† Io Alexandru, Voievod și Domn a toată Țara Ungrovlahiei. Scrie Domnia mea tuturor sibienilor, mari și mici, multă sănătate, ca unor frați ai mei.

Drept aceea, bine să știți când m-a trimis Domnul meu, Craiul, în Țara Românească (Влашкѫ Землѧ), la ocina mea, și pe seama cui m-a lăsat, ca să-mi fie ajutor în nevoie, niciunul din ei n-a căutat cu ochii la nevoia mea, numai ce i-a învățat Dumnezeu pe brașoveni, oameni buni, și au ascultat cuvântul Domnului Crai și au venit și au stat cu capetele lor alături de mine la nevoie. Pentru că dacă va pieri această țară și aceea va pieri și țara Domnului meu, Craiului, nu va avea liniște. Și pentru că am stat împotriva limbilor păgâne, iar voi ne-ați scornit vorbe rele, că ne-am fi lepădat de Domnul Crai și ne-am dat țara turcilor. Drept aceea, noi slujim Domnului Crai și Sfintei Coroane. Și să mă învrednicească Dumnezeu să se apropie Domnul Craiul, ca să stau alături de el; și cine va minți, să-i fută câinii muierea și pe mamă-sa (да кто ще слъгати, да мȢ ебе пьс женѫ и матере мȢ). Eu, dacă m-am și dus la turci, m-am dus pentru nevoia mea și am făcut pace țării, câtă a rămas și vouă tuturor și mi-am scos 3 mii de robi, iar voi spuneți că vreau să prad cu turcii țara domnului meu, a craiului. Să nu dea Dumnezeu să prad eu, ci voi sluji Domnului meu, Craiului, și tuturor creștinilor, cât voi fi în viață, după cum am făgăduit.

Și Dumnezeu să vă veselească.
† Io Alexandru voievod, din mila lui Dumnezeu Domn.”

Pe verso: „Tuturor sibienilor” (Сибинцем въсѣм)

Sursa foto: Arhiva Medievală a României
Sursa traducerii: Documenta Romaniae Historica, seria D. Relații între Țările Române, vol. I (1222-1456), București, 1977 (pe www.digibuc.ro)

Am folosit site-ul Church Slavonic Virtual Keyboard pentru fragmentele în slavonă.

Sigismund, regele Ungariei, acordă libertatea credinței locuitorilor din Țara Românească (1419)

Documentul original în slavonă

Documentul original în slavonă

Traducerea românească din sec. XVIII (textul mai jos)

Traducerea românească din sec. XVIII (textul mai jos)

„Eu Înpăratul Râmului am zis cu limba mea să dea această carte:

Eu carele sânt Jicmond, din mila lui Dumnezeu înpărat al Râmului, și crai unguresc, și Dalmației, și cehilor, și neamților, și altor țări, și multor domnii Domnu. Dintru a mea bună voință și vreare, aceasta am făcut și am dat, tuturor lăcuitorilor din pământul Ungrovlahiei, care iaste Basarabiia, pentru a lor rugăciune, rugându-ni-să printr-a lor credincios popa Agathon, cum că mănăstirile lor, și toate besearicile și călugări, și preoți, și toți oameni carii viețuiesc într-acel pământ, să-și ție legea lor, și să petreacă în credința lor, iar noao cu dreptate să ne slujească. Aceasta le-am dat cu a mea credință, și cu toți care de mine țin și cred în sfânta noastră Coroană, și cei cari după noi va fi, precum nici eu însumi, nici nimenea dintr-ai noștri, să nu fie volnici a le sta înpotrivă, pentru credința lor, și pentru legea lor, ci să fie volnici a petrece întru ceia ce sânt și întru ceia ce până acum au petrecut, întru aceiași și până în veac să petreacă.

Și s-au dat această carte, în Oradiia Mare, Sept. 29, din nașterea lui Hristos ani 1420 [calculat greșit de grămătic], iar de când sânt crai unguresc ani 32, și de când sânt înpărat Râmului ani 10.”

Sursa foto: Arhiva Medievală a României

Post Navigation