Tipărituri vechi

românești sau despre români

Archive for the month “Iunie, 2012”

Document emis de Mihai Viteazul la Iași în 1600

† Ио Михаиʌ воєвода, вожїю миʌостїю госродаръ Зємʌи Вʌашкои и Ардѣʌскои и Моʌдавскои.

† Io Mihail voievod, din mila lui Dumnezeu, domn al Țării Românești și al Ardealului și al Moldovei. Am dat și am înnoit rugătorilor noștri monahi de la mânăstirea Neamț, ca să fie ei slobozi a-și apăra tot hotarul, râul Bistriței cu toate râurile și izvoarele câte sunt de amândouă părțile Bistriței și din gura pârâului Largul până la gura Fărcașei și râul ce se numește Dereptul. Nimeni să nu aibă vreo treabă acolo.

Dacă vor afla pe cineva intrând acolo, să aibă a-i lua tot și nimeni să nu îndrăznească a-i opri, înaintea acestei cărți a noastre.

Scris în Iași, în anul 7108 <1600> mai 27.

Marele logofăt a învățat.

Nebojatco <a scris>.

Sursa traducerii: Documenta Romaniae Historica. Seria B. Țara Românească. Volumul XI (1593-1600). Domnia lui Mihai Viteazul, București, 1975 (pe http://www.dacoromanica.ro/)

Sursa imaginii: Expoziția „Documente istorice din colecțiile Bibliotecii Academiei Române

Documente din epoca fanariotă cu stemele reunite ale Moldovei și Țării Românești

6 martie 1731, Bucureşti. Mihail Racoviţă voievod întăreşte mânăstirii de la Sinai privilegiul să ia o sumă din vama cea mare

12 martie 1734, Bucureşti. Grigore al II-lea Ghica voievod acordă scutiri de dări mânăstirii Mărgineni

30 octombrie 1819, Bucureşti. Alexandru Suţu voievod întăreşte mânăstirii Sf. Ecaterina vinăriciul din Soci şi scutiri de dări

Sursa: Expoziția „Documente istorice din colecțiile Bibliotecii Academiei Române”

Vlahia Mare (în Tessalia) menționată de cronicarul bizantin Georgios Akropolites (1217-1282)

Cronica lui Georgios Akropolites editată la Veneția în 1729

Din capitolul XXV

Anul 1230. „[…] crâncen e învins de bulgari și sciți Teodor [Anghelos] [despotul Epirului, apoi „împărat” în Tesalonic] și e prins de dușmani și împreună cu el nu puțini din neamul său și dintre demnitari și nobili, iar toate bunurile lor au căzut pradă bulgarilor. Față de mulțimea celor prinși, Asan [Ioan Asan al II-lea] s-a arătat foarte omenos, pe cei mai mulți dintre soldați și mai ales pe cei de rând, gloata, îi eliberează și-i trimite în satele și orașele lor, fie ca să se arate milostiv, fie ca să-și slujească totodată interesul. Căci voia și să domnească asupra lor, despărțindu-i de împărăția romeilor. Ceea ce a și izbutit. Fiindcă, după ce a pornit mai târziu asupra lor, toți i s-au supus fără vărsare de sânge și ajung sub stăpânirea lui Adrianopolul și îndată după acesta Didymoteichon, apoi întregul Boleron, Serrai, Pelagonia și Prilapos și împrejurimile. A năvălit și în Vlahia Mare [Mεγάλης Bλαχίας], a cucerit și Elbanon și a făcut prădăciuni până în Illyricum.” (de la rândul 13 în latină si de la rândul 11 în greacă)

Sursa traducerii: Izvoarele Istoriei României (Fontes Historiae Daco-Romanae). Volumul III. Scriitori bizantini (sec. XI-XIV), București, 1975 (se găsește pe http://www.dacoromanica.ro/ )

Sursa imaginilor: Biblioteca Digitală a Bavariei

Post Navigation