Tipărituri vechi

românești sau despre români

Istoria Ţării Rumâneşti, atribuită stolnicului Constantin Cantacuzino (sec. XVIII)

1r

„Istoriia Țărâi Rumânești întru care să cuprinde numele ei cel dintâi și cine au fost lăcuitorii ei atunci, și apoi cine o au mai descălecat și o au stăpânit până și în vremile de acum, cum s-au tras și stă

Predoslovie

Cu greu și cu strimt iaste neștine a da cap și începătură fieștecăruia lucru, mai vârtos celuia, când nicicum, nici de nici o parte ajutor iaste, nici știință de la alții sau pomenire măcară să află, ca o povață făcându-se și ca o luminare arătându-se, ca să se poată ajuta cel ce nu știe de la cel ce știe și ceale din întunearic să iasă la lumină.

23v. Din Capitolul De Dachia pe scurt iar voi mai arăta, cât zic că au fost de mare și cu ce părți s-au hotărât

(de la rândul 2) Însă Vlahia, acești gheografi și mai toț istoricii câț scriu de aceste țări, zicea și Moldovei, și ceștiia. Apoi o împarte în doauă: una de sus, alta de jos îi zic; le zic și mai mare și mai mică: cea de sus, adecăte și mai mare, Moldova, cea de jos și mai mică, Ţara această Muntenească numeind, cum îi zic mai mulți așa, că Rumânească numai lăcuitorii ei o chiamă, și doar unii den erdeleani, rumâni. Pentru că și aceia și ceștea numai când să întreabă ce iaste, ei răspund: rumâni. Iar moldoveanii să osebesc, de să răspund: moldovan, săvai că și ei sânt de un neam și de un rod cu ceștia, cum mai nainte mai pre larg vom arăta cu mărturiile multora.

47r. Din Capitolul Vlahii, de unde să zic vlahi sau alt nume, iară mai tot așa, căruia scriitoriu cum i-au plăcut puindu-le numele și mai ales de unde să trag ei. Despre aromâni (coţovlahi)

(de la rândul 2) Sânt dară acești coțovlahi, cum ne spun vecinii lor și încă și cu dintr-înșii am vorbit, oameni nu mai osebiț, nici în chip, nici în obicine, nici în tăriia și făptura trupului, decât rumânii ceștea, și limba lor rumânească ca acestora, numai mai stricată și mai amestecată cu de ceastă proastă grecească și turcească, pentru că foarte puțini, cum s-au zis, au rămas, la niște munți trăgându-se de lăcuiesc, carii să tind în lung, de lângă Ianina Iprului pănă spre arbănaș, lângă Elbasan, în sate numai lăcuind, săvai că și mari unele sate zic că sânt și oameni cu puteare în hrana lor, de carii și mare minune iaste, cum și pănă astăzi să află, păzindu-ș și limba și niște obiceaie ale lor. Aceștia dară și limba ș-au mai stricat și ei s-au împuținat, derept că și ei desăvârșit supt jugul turcescu cu acei greci dupre acolo s-au supus, unde și stăpânire și blagorodnia și tot ș-au pierdut.

51v. Despre basnele lui Simion Dascălul şi maghiarizarea nobilimii româneşti din Ardeal

Aceaste basne și ca aceastea într-acel moldovenesc leatopiseț am văzut și am cetit de pogorârea și ijderenia, adecăte cum ar fi fost dintr-acei tâlhari și furi ce au fost adus Laslău-Craiu, acela ce zice, iproci. Ci nu știu cu ce îndrăzneală și cu ce nerușinare acela ce va fi scris întâi o va fi făcut. Că de o va fi luat din hronica ungurească, care eu încă nu am văzut, nici de la altul am auzit una ca aceaea, iară poate fi pentru că pururea și nevindecaț și ungurii au stătut vrăjmaș și pizmaș rumânilor, și, atâta cât de ar fi putut, ar fi supus pe toț supt jugul lor, cum și pe mai multa parte den câț să află acum în Ardeal i-au supus și i-au făcut iobagi cum le zic ei. Săvai că în Ardeal sânt și alți neamiși rumâni mulți și Maramurășul tot. Iară afară dintr-aceia, mare parte și din boierimea lor încă sânt și să trag den rumâni, ce numai stăpânirea acei țărî și astăzi fiind calivină și ei slujind la curte s-au calivinit și așa tot unguri să chiamă, schimbându-ș credința ș-au schimbat și numele de rumân.

54v

(de la rândul 10) Însă rumânii înțeleg nu numai ceștia de aici, ce și den Ardeal, carii încă și mai neaoș sânt, și moldoveanii, și toț câț și într-altă parte să află și au această limbă, măcară fie și cevași mai osebită în niște cuvinte den amestecarea altor limbi, cum s-au zis mai sus, iară tot unii sânt, ce dară pe aceștia, cum zic, tot romani îi ținem, că toț aceștia dintr-o fântână au izvorât și cură.

73v. Din Capitolul Dupre ce au rămas rumânii în dachia moșteani, cât supt ascultarea împăraților romani au stătut și apoi la ce au mai ajuns. Despre Iancu de Hunedoara

(de la rândul 6) Însă acest Corvinu, ce pomeneaște aici, iaste tatăl lui Mateiaș-Craiu, carele mare om au fost și mari lucruri au făcut și mari războaie cu turcii au bătut și el și fiiu-său, precum mai nainte unde le va veni rândul, cât să va putea și de dânșii vom zice, carele de neam rumânesc să trage, cum și acest Bonfinie de începutul lor frumos istoreaște și alții toț istoricii așa adeverează.”

Sursa: Istoriia Ţărâi Rumâneşti atribuită stolnicului Constantin Cantacuzino, ediţie critică de Otilia Dragomir, Bucureşti, 2006

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: