Tipărituri vechi

românești sau despre români

Archive for the tag “Calendar românesc”

Calendariu pe anul 1820

Calendariu pe anul de la Hristos 1820, visect, carele se cuprinde din 366 de zile. Întocmit pe gradurile și clima Ungariei, a Marelui Prințipat al Ardealului, a Țărei Românești și a Moldovei. Arată zilele, duminicile, sărbătorile și septămânile, precum a Calendariului acelui vechiu, așa și a celui nou; părțile anului, schimbarea lunei și târgurile. În Buda. La Crăiasca Tipografie a Universitatei Ungurească.

Firea e întocmită a trage prin pori în toate părțile trupului hrana cea de lipsă; că altmintre, cum ar putea fi mulți oameni fără de nicio mâncare în lungă vreme să fi trăit?

Ermolae Barbaru și Jubertus ne lăsară mărturisit că un om la Roma numai înghițind aer au trăit 40 de ani, pentru că, zic cosmopolitii, că în aer este o ascunsă hrană de viiață.

Ficinus, Crolius și Rudelețius scriu că în India răsăritului, aproape de riul Gange, se află un popor carii se chiamă astomares, fără de gură, și trăescu numai din aer și din mirosul rădăcinilor, a florilor și a poamelor celor pădurețe, care pretutindene le poartă cu sine și le pun la nas.

Aerul e plin de atomi sau foarte micuțe părticele de balsamu, care nencetat denafară se stropesc cu o curată grăsime; aceasta se vede a putea fi hrană de ajuns spre ținerea închieturei trupului celui mai subțire,

întru carea temperamentu omenesc și viiața se odihnește.

Olimpidorus Platonicu mărturisește că el au cunoscut un omu care mulți ani au trăit, și în toată viiața sa nice n-au măncat, nice n-au dormitu, ci spre desfătarea și întărirea sa uneori sta la soare.

Dacă alte făpturi vii mai în lungă vreme pot fi fără mâncare, nu văz pentru ce aceiași fire comună să nu poată face aceasta și în omu.

În insolele Molucei se află o pasere ce se chiamă manucodiata, precum spune Androvandus; acea pasere fiindcă nu are trup mai mare decât o rândunea, iară aripile îi sânt mai mari decât ale vulturului, cu puterea vântului pururea în aer se ține și se învârte, și cu nemica alta nu se hrănește, decât cu ce se află în aer.

Camelionu tot anul nemica nu mâncă, și numai cu aceasta trăește, că deșchizând gura și închizându-o, trage aer. Elianus scrie că caprele gimantee șese luni nemica nu beu, fără întorc gurile asupra lacurilor și, înghițind abur, își stâmpără setea.”

Sursa: Biblioteca Digitală BCU Cluj

Ghiciri pe mână sau Arta de a preghici prin diversele semne ale mânei

calendar-cu-prevestirile-adevaratului-astronom-antic-cazamia-1„Calendar cu prevestirile adevăratului astronom antic Cazamia pentru anul visect 1856.
Calculat cu acorateță după modernul sistem solar, și aplicat cu schimbarea timpului în fiecare sezon, în fiecare pătrar al luminilor și al fertilității anuale, după gradele și temperatura Țerii Romanești, a Moldaviei și a toată antica lor întindere.
De bătrânul I. G. Gorjan.
Ilustrat cu forterețele ruse din Marea Baltica Kronstadt, Elsingfors și Sveaborg.
București.
Tipografia bisericească din Sf. Mitropolie.

Helsinki

Helsinki

calendar-cu-prevestirile-adevaratului-astronom-antic-cazamia-3Ghiciri pe mână sau Arta de a preghici prin diversele semne ale mânei.
Observații generale

Mâna este organul pipăirei, adică cel mai sigur simț cu care s-a dotat (înzestrat) omul de la natură. După părerile a mai multor ghicitori pe mână, am fi putut să împărțim feluritele semne ale mânei în văi și munți, întroducând la esplicația noastră zodiile cu cele douăsprezece semne ale zodiacului. Dar însă, în secolul de acum, sciința a făcut așa mari progrese, încât putem descri arta aceasta cu mai multă lămurire și simplitate. Povățuiți de asemenea principii, noi ne vom întemeia preghicirile pe mâna stângă carea, lucrând mai puțin, își păstrează semnele mai curate; și vom diviza părțile ei în douăsprezece, precum se văd în preespusul semn […]

calendar-cu-prevestirile-adevaratului-astronom-antic-cazamia-4Degetele care au aceeași grosime la rădăcina și la vârful lor, dovedesc bunătate, sinceritate și iubire de dreptate din partea celui ce le are.

Degetele subțiri, este un mare semn de slăbiciune; și putem zice că femeea ce are astfel de mâini, are toate defectele sexului ei, fără a poseda niciuna din cualitățile lui.

Dacă degetele sunt așa de încovoiate încât să fie plecate spre înăuntrul mânei, aceasta înțelege viclenie și amăgire; femeea cu asemenea mână se privește de periculoasă.

Iar dacă din contra degetele sunt așa de mlădioase încât să se întoarcă spre dosul mânei, atunci este cel mai sigur semn de istețime și de bunătate.

Dacă degetele sunt groase la încheieturi și supțiri la fluerile lor, este semn de caracter resucit și de puțină bunătate.

calendar-cu-prevestirile-adevaratului-astronom-antic-cazamia-5Împărțirea mânei.

No 1. – Este dunga vieții, carea ia începutul d’între degetul cel mare și d’între cel arătător, și se întinde până la rădăcina celui mare. Când această dungă va fi dreaptă și lungă, prevestește viață fericită; iar precurmată fiind, viață cu necazuri.

No 2. – Este o înălțime sau muntișor ce se află la rădăcina celui mare, și ține până pe lângă dunga vieții; dacă această moviliță sau muntișor este moale la pipăit, netedă și albă, ne vestește iubire de desfătări, dorință de a place și mari întreprinderi amoroase. Dacă din contra această moviliță este aspră, roșeatică și vârtoasă, arată bogățiă dinpreună cu sgârcenie, tărie de inimă, și câte alte vițiuri se nasc din egoism.

No 3. – Este dunga spiritului; dacă este dreaptă, netedă și curat trasă, prezice prudență și cunoștințe profunde; iar precurmată fiind de alte cute peste mizloc, este semn de spirit mic și tămpit.

No 4. – Este oareșcum tot același cu dunga de sub No 3; ferice de cel ce are semnul acesta; onoarea, gloria și fericirea vor alerga după dânsul.

No 5. – Dunga fericirei; se începe la rădăcina degetului arătător și a celui mizlociu; daca această dungă este dreaptă, netedă și bine trasă, și se întinde până la sfârșitul palmei, arată bun caracter de om, iubitor de liniște și de regulă; iară dacă dinpotrivă această dungă este adâncă săpată, roșie și curmată de alte mici cute orizontale, atunci // arată mânie, nedreptate, și tărie de inimă. Dacă însă dunga aceasta este cu ramuri mici p’între ea, care se perd în mizlocul ei, este semn de sintimente înalte și nobile […]”

Sursa: Biblioteca Județeană „Gheorghe Asachi” din Iași.

Calendar pentru români pe anul 1853 (Iași)

„Calendar pentru romăni pe anul 1853. Care se cuprinde de 365 zile. Anul XII. Iașii. Institutul Albinei.”

„Calendar pentru romăni pe anul 1853. Care se cuprinde de 365 zile. Anul XII. Iașii. Institutul Albinei.”

Calendar pentru romani„Institut pentru hultuire

În timpurile noastre, de prisos va fi să mai lăudăm facerile de bine ale vaccinei, fiindcă din cercări // nenumărate este dovedit că, numai pruncii acei hultuiți se scutesc de înfricoșata și primejdioasa boală a varsatului, și din contra stărpitoarele epidemii de vărsat aduc jertfile cele mai numeroase între locuitorii acelor țări, care încă nu au priimit făcătoarele de bine înriuriri ale hultuirei. De aceea gubernurile tuturor staturilor civilizate s-au nevoit să întroducă între popoarăle lor o lucrare așa de folositoare precum este hultuirea, care răpește din gura morței, cel puțin o a zecea parte din neamul ominesc. Și spre a răspăndi, pre căt va fi prin putință întrebuințarea acestei dispoziții folositoare și între poporul moldovan, s-au fondat și acest Institut de hultuire, atăt pentru vaccinarea pruncilor ce s-ar înfățoșa acolo, căt și pentru a da doritorilor oare care povățuiri în meșteșugul hultuirei.”

Sursa: Biblioteca Academiei Române – filiala Iași

Post Navigation