Tipărituri vechi

românești sau despre români

Archive for the tag “Calendar românesc”

Calendar pentru români pe anul 1851 (Iași)

„Calendar pentru români pe anul 1851. Anul al X”

„Almanah de învățătură și petrecere. Iașii. Tipografia: Institutul Albinei. 1851” (colegat cu Calendarul pentru români)

Din articolul „Igiena. Despre mișcare și a ei înriurire asupra sănătăței”

„…danțul poate fi la unii folositoriu, la alții vătămătoriu, după firea și constituția fiecăruia.

Așa este danțul favorabil giunimei, adecă acelei vârste pe când trupul are mai multă trebuință de mișcare, ce ajută atât la educația fizică, cât și la dizvălirea armonioasă a puterilor trupești. Dar și mai târziu, danțul este pentru tineri un feliu de întâlnire nevinovată și ertată de buna cuviință, o ocazie la care sufletul junilor, atât de partea bărbătească, cât și femeiască, ațițat de plecările ce trag pe om la soțietate și trupul înpuns de ghimpul iubirei de sine, se mișcă cu mai mare grație și armonie. Danțul mai este folositoriu și persoanelor ce șed mult, ear mai cu samă acelor de partea femeească, a cărora constituție moale are mare trebuință de a fi întărită prin o mișcare ce rumpe acea neactivitate sau nelucrare, la care se dedau mai multe femei. Însă nu este de trecut cu vederea că tocma femeile trebue să se ferească uneori de danț, și anume când sânt îngrecate sau când dau țiță

copiilor, precum și în alte împrejurări prea binecunoscute de dânsele.

În sfârșit, danțul mai este folositoriu persoanelor scrofuloase, hlorotice și nervoase; cu un cuvânt: în toate acele împregiurări unde trebue a prelucra umezelile stricate sau a întări constituția, unind cu o mișcare salutară (vindecătoare) o distracție sau desfătare plăcută.

Însă, în timpurile moderne, danțul se pare a fi mai mult vătămătoriu decât folositoriu sănătăței, pentru că aceste plăceri se fac în mefitismul saloanelor, încărcate cu tot feliul de toalete ce zugrumă formele firești, fără a le apăra cât de puțin în contra înriuririlor din afară, mai întrebuințând pentru acest sfârșit chear și timpul nopței, când trupul omului trudit are nevoe de cel mai mare repaos firesc, adecă de somn; mai încărcând și stomahul cu mâncări grele și înfierbântând simțirile cu tot feliul de băuturi aprinzătoare.”

Sursa: Biblioteca Județeană „Gheorghe Asachi” din Iași

Anunțuri

Zodii despre nașterea omului

 

Carte de mână pentru nația romanească. Prin Zaharia Carcalechi în Buda. Titlu alternativ: Carte de mână înpreună cu Calendariul pre anul 1825

Donau Eşinghen în herțogtumul Baden, satul de unde izvoreşte Dunărea

„Firești cugetări despre făpturile omului

Berbecele. Pruncii carii să nasc în zodia aceasta sânt inimoși, în negoțătorie vor dobândi mulți bani, la mueri vor fi norocoși, cum și muiarile vor avea noroc bun cu bărbații.

Taurul. Pruncii carii să nasc în zodia aceasta au multă iubire spre iconomia câmpului și a viilor, sânt voioși și cântăreți, cu muerile puțână norocire vor avea.

Gemenii. Pruncii carii să nasc în zodia aceasta sânt iubitori de înțelepciune și isteți la măestrii mari, învață bine, glumeți, nestatornici și voioși.

Racul. Pruncii carii să nasc în zodia aceasta sânt ageri la minte, au bună pricepere și ținere de minte, și iubitori de înțelepciune.

Leul. Pruncii carii să nasc în zodia aceasta au bună plecare spre dreptate, iubesc blândețele și înțelepciunea, curați în cuget.

Fecioara. Pruncii carii să nasc în zodia aceasta sânt iscoditori de măestrii mari, luători de seamă, blânzi, iubitori de soțietate și veseli în soțietăți.

Cumpăna. Pruncii carii să nasc în zodia aceasta sânt adevărați la inimă

și au suflet bun, blânzi și smeriți, cătră cei săraci milostivi și iubesc dreptatea și adevărul, pentru aceia vor fi foarte norocoși în toate.

Scorpionul. Pruncii carii să nasc în zodia aceasta sânt ageri la minte, tăcuți, voioși și răsplătitori de rău, adânci cugetători, tăinuitori și învățați.

Săgetătoriul. Pruncii carii să nasc în zodia aceasta sânt tăcuți, înțelepți, blânzi, credincioși și toate lucrurile sale înțelepțește le poartă.

Căpriorul. Pruncii carii să nasc în zodia aceasta sânt iuți la mânie, adânci cugetători, melanholici, foarte aplecați spre întristare și spre gânduri grele.

Udătătoriul. Pruncii carii să nasc în zodia aceasta au bună înțelegere la învățături mari, și voioși, foarte înțelepți și tainici în lucrurile lor.

Peștii. Pruncii carii să nasc în zodia aceasta vor fi iscusiți și prietenoși cătră preoți și cătră oamenii cei săraci, și fieștecăruia bucuros va servi (sluji).

N.B. Însă toate acestea rămân în voia lui Dumnezeu a le ocârmui.”

Sursa: Biblioteca Digitală BCU Cluj

Calendariu pe anul 1820

Calendariu pe anul de la Hristos 1820, visect, carele se cuprinde din 366 de zile. Întocmit pe gradurile și clima Ungariei, a Marelui Prințipat al Ardealului, a Țărei Românești și a Moldovei. Arată zilele, duminicile, sărbătorile și septămânile, precum a Calendariului acelui vechiu, așa și a celui nou; părțile anului, schimbarea lunei și târgurile. În Buda. La Crăiasca Tipografie a Universitatei Ungurească.

Firea e întocmită a trage prin pori în toate părțile trupului hrana cea de lipsă; că altmintre, cum ar putea fi mulți oameni fără de nicio mâncare în lungă vreme să fi trăit?

Ermolae Barbaru și Jubertus ne lăsară mărturisit că un om la Roma numai înghițind aer au trăit 40 de ani, pentru că, zic cosmopolitii, că în aer este o ascunsă hrană de viiață.

Ficinus, Crolius și Rudelețius scriu că în India răsăritului, aproape de riul Gange, se află un popor carii se chiamă astomares, fără de gură, și trăescu numai din aer și din mirosul rădăcinilor, a florilor și a poamelor celor pădurețe, care pretutindene le poartă cu sine și le pun la nas.

Aerul e plin de atomi sau foarte micuțe părticele de balsamu, care nencetat denafară se stropesc cu o curată grăsime; aceasta se vede a putea fi hrană de ajuns spre ținerea închieturei trupului celui mai subțire,

întru carea temperamentu omenesc și viiața se odihnește.

Olimpidorus Platonicu mărturisește că el au cunoscut un omu care mulți ani au trăit, și în toată viiața sa nice n-au măncat, nice n-au dormitu, ci spre desfătarea și întărirea sa uneori sta la soare.

Dacă alte făpturi vii mai în lungă vreme pot fi fără mâncare, nu văz pentru ce aceiași fire comună să nu poată face aceasta și în omu.

În insolele Molucei se află o pasere ce se chiamă manucodiata, precum spune Androvandus; acea pasere fiindcă nu are trup mai mare decât o rândunea, iară aripile îi sânt mai mari decât ale vulturului, cu puterea vântului pururea în aer se ține și se învârte, și cu nemica alta nu se hrănește, decât cu ce se află în aer.

Camelionu tot anul nemica nu mâncă, și numai cu aceasta trăește, că deșchizând gura și închizându-o, trage aer. Elianus scrie că caprele gimantee șese luni nemica nu beu, fără întorc gurile asupra lacurilor și, înghițind abur, își stâmpără setea.”

Sursa: Biblioteca Digitală BCU Cluj

Post Navigation